Spectre şi Meltdown în Linux Mint 18.3

Grafica articolului "Spectre şi Meltdown în Linux Mint 18.3"

Bine te-am găsit şi lectură plăcută!

Articolul de faţă va fi mai scurt decât de obicei şi mă voi referi la modul în care am rezolvat eu, cât este omeneşte posibil, aspectele enunţate în titlu: Spectre şi Meltdown.

Voi începe prin a semnala că există două aspecte de luat în considerare:

  1. Hardware abuziv. Atât timp cât în arhitectura procesorului s-a prevăzut posibilitatea de a prelua controlul total asupra maşinii prin existenţa unui Minix instalat în procesor, care rulează înaintea procesului de boot, Intel se face responsabilă de desfăşurarea de activităţi criminale şi de încălcarea dreptului la autodeterminare. Restul, e bârfă şi vorbărie goală. Acest lucru este imposibil de schimbat, pentru că procesorul este ceva FIZIC. Ce poate face Intel, este să distragă atenţia publicului de la activităţile criminale desfăşurate, prin manevre de manipulare şi dezinformare mediatică. Oricum, 95% din populaţia globului, abia dacă pricepe 2% din ce înseamnă un calculator.
  2. Vulnerabilităţi software. Aici, sunt posibile soluţii, dar trebuie înţeles că soluţiile previn atacuri ale unor oameni care se pricep binişor la calculatoare, fără însă a fi experţi. Un expert adevărat, va căuta să descopere modul de a prelua controlul asupra maşinii, folosindu-se de Minix-ul care rulează ÎN PROCESOR. Trebuie să fii ŞI amator ŞI naiv să îţi închipui că un expert se încurcă să “spargă” un sistem de operare, când poate prelua controlul asupra componentelor hardware, ocolind pur şi simplu orice sistem de operare ar fi instalat pe maşină.

Acestea fiind spuse, se pune întrebarea simplă, dacă putem face ceva, măcar pentru a preveni intruziunea puştilor obraznici, care s-au născut în casă cu tehnologiile la zi. Pentru că este singurul lucru pe care îl putem face. Restul, depinde de fabricanţii de procesoare şi de agenda plutocraţiei mondiale.

Grafica articolului "Spectre şi Meltdown în Linux Mint 18.3". Kernelul 4.14.16.

Soluţia pentru Mint 18.3

Aşa cum am publicat în articolul despre instalarea kernelului 4.14.16, am pus în practică o decizie îndrăzneaţă, anume, aceea de a ignora riscurile posibile şi de a instala un kernel de ultimă generaţie: Linux 4.14.16.

Chiar dacă acest kernel în principiu va fi destinat să fie kernelul implicit al distribuţiei Mint 19.0 LTS, am luat decizia de a experimenta cu mult înainte de apariţia primei versiuni Mint 19.0.

De ce am riscat?

Pe de o parte, datorită faptului că kernelul pentru care va asigura echipa Mint suportul LTS la Mint 18.3, este fie 4.4.0, fie 4.13.0.

Cum ambele prezintă unele lipsuri care m-au incomodat, am vrut să găsesc o soluţie care să elimine măcar o parte din inconveniente.

Pe de altă parte, există versiuni ale aplicaţiilor cu care lucrez, care se comportă suspect sau merg prost, cu ambele kernele menţionate.

Aşa încât, am instalat kernelul 4.14.16.

În fine, un al treilea argument, este oferit de faptul că kernelul 4.14.16 este lansat oficial pe data de 31 ianuarie 2018, deci are abia câteva zile de când a devenit disponibil (suntem la începutul lui februariue 2018!). Situaţie în care, eventualitatea “vechimii” şi a suportului pentru el, ies din discuţie!

Concluzia finală, este că acest kernel poate fi folosit sub Linux Mint 18.3, cu un singur dezavantaj şi anume, pierdere de performanţă. Scăderea vitezei de lucru, în general.

Cum acest fenomen este prezent la toată seria de kernele 4.x.y, apreciez că pot pune pierderea de performanţă pe seama vechimii calculatorului şi a cerinţelor de resurse ridicate ale aplicaţiilor moderne.

Dacă avem în vedere că maşina mea este din 2008, că are RAM DDR III şi doar 4 GB, atunci consider că stau bine atât timp cât pot să îmi fac treaba.

Voi fi nevoit să majorez spaţiul de swap însă, de la 2 GB cât era, la 4 GB sau poate chiar 6 GB, pentru că am văzut că la unele activităţi am probleme cu RAM şi creşte rapid spaţiul swap consumat, ajungând chiar la 100% uneori.

Deşi partiţia swap este un compromis discutabil, este o soluţie.

Cealaltă soluţie, înseamnă înlocuirea DVD-RW cu un SSD şi mutarea HDD pe locul secund, ca spaţiu de stocare date. Costurile estimate se ridică la 300 lei, care includ un SSD de 128 GB şi adaptorul necesar (drive caddy) montării în locaşul DVD-RW.

Astfel, un laptop din anul 2008, poate fi folosit în continuare până prin 2023, cel puţin.

Închei precizând că soluţia mea funcţionează sigur pe Lenovo ThinkPad T400 (şi T61), cu sistemul de operare Linux Mint 18.3 XFCE.

Pentru alte maşini şi alte sisteme de operare, informaţiile au doar un rol orientativ.

 

– Citit de 66 vizitatori

Lasă-mi părerea ta!