Marketing: Comunicarea online

Şerban Stănescu - Medalion arteziană Grecia

 

      În articolul despre prieteniile pe Facebook, spuneam că voi continua să scriu despre această tematică, datorită implicaţiilor destul de profunde şi ramificate, destul de complexe ale tematicii abordate în acel articol.

Înainte de toate, o reţea socială oarecare, este un instrument de comunicare între oameni.

Şi când am spus „comunicare între oameni”, am numit aici un crez al meu, ceva în care cred cu tărie, indiferent ce se petrece şi voi continua să cred!

Prin urmare, pentru mine şi cei care mă cunosc, OMUL CU CARE COMUNIC, este în faţa mea, indiferent că vehiculul se numeşte „mail”, „blog”, „Facebook”, „Google Plus” sau mai ştiu eu cum.

Mai mult, mi se pare irelevant ce crede X sau Y membru al reţelei respective despre asta şi îmi rezerv dreptul de a ignora pe cei care confundă reţelele sociale cu megafonul la care îşi etalează anarhia şi grosolănia care le este proprie.

RELAŢIILE ŞI COMUNICAREA ONLINE

Trebuie să precizez clar contextul în care are loc comunicarea şi voi spune că actul de comunicare, are caracteristici care sunt indisolubil legate de RELAŢIILE INTERUMANE.

Asistăm la o dezumanizare din ce în ce mai deranjantă a relaţiilor dintre noi. Acesta mi se pare unul dintre cele mai dramatice efecte ale super-tehnologizării. Este din ce în ce mai greu să ignorăm „răcirea” relaţiilor dintre oameni, provocată de tehnologie şi, în mod particular, de tehnologiile informaţiei.

Cauza principală, o constituie aşa cum spunea Alvin Toffler în cărţile sale, dar mai cu seamă în „Şocul viitorului” şi „Al treilea val”, VITEZA DIFERITĂ DE ASIMILARE A SCHIMBĂRII.

Vreau să subliniez şi aş repeta pe multe rânduri ideea aceasta:

COMUNICAREA ONLINE, ESTE O EXTENSIE TEHNOLOGICĂ A COMUNICĂRII ÎNTRE OAMENI!

Pe cale de consecinţă, OMUL ESTE ÎN CENTRUL COMUNICĂRII!

Şi acum, hai să vedem ce înseamnă posibilităţile de comunicare, funcţie de tipul de relaţii interumane.

NECUNOSCUŢI.

Relaţia este ceva ce poate să se nască, dacă împărtăşim ceva, dacă descoperim ceva comun în năzuinţe, aspiraţii, preocupări. Altfel, ne-am intersectat pe traseu şi asta este tot. Ne vedem fiecare de treburile sale. Ai libertatea să decizi dacă vrei să mă cunoşti. Şi eu, la fel. Ţine de noi dacă mergem mai departe. EXCLUSIV de noi! Ce unelte, ce instrumente folosim, e irelevant, mai ales la început.

CUNOŞTINŢE.

Undeva, într-un trecut mai mult ori mai puţin îndepărtat, ne-am descoperit. Fie prin blog, fie printr-o promovare a unui material al cuiva care ne-a plăcut. Ne-am plăcut şi am decis să ne urmărim activitatea pentru a ne cunoaşte, cât de cât. Comunicăm prin notificările provenite din reţelele sociale. Este o modalitate discretă de a ne informa reciproc cu privire la pasiuni, viziunea asupra vieţii, în general, aspiraţii, etc.

AMICI.

Am trecut de etapa tatonărilor şi am decis să comunicăm prin mail. Ne scriem, poate chiar ne mai şi văităm, ne cerem opiniile unul altuia, relaţia creşte. Uneori, dacă ne permit condiţiile, ne şi întâlnim faţă în faţă.

PRIETENI.

Timpul uneori, trece cu repeziciune. Întâlnirile se succedă, poate că doar una pe an; descoperim că avem idei care pot fi puse în mişcare dacă ne dăm mâna; avem şi o zonă de interes verificată în timp. Relaţia creşte. Folosim des mijloacele tehnice pentru a comunica şi poate chiar pentru a derula mici proiecte împreună.

CLIENŢI.

Relaţia cu clienţii, este una specială. Ea este, în viziunea mea, primul stadiu al unei prietenii.

De ce spun asta?

Pentru mine, este exclus să privesc un om ca pe un portofel. Un om este un om şi basta! Şi aici, deja intrăm adânc şi tăios în filosofia fundamentală a marketingului: Vânzări, sau soluţionarea problemelor oamenilor?

În opinia mea, marketingul, în ciuda vârstei respectabile a domeniului (aproape un secol!), este la o răscruce fundamentală, de circa un deceniu.

Răscrucea se numeşte „De ce fac ceea ce fac?.

În interviul pe care i l-am luat lui Paul Melinte, „creierul” de la Brain Marketing, am discutat asta şi, cred eu că am punctat clar ideea.

Eu fac ceea ce fac, PENTRU OAMENI. M-a pasionat şi mă pasionează AUTOCUNOAŞTEREA şi am ajuns să descopăr lucruri pe care le consider importante pentru toţi. Ofer această cunoaştere, CELOR CARE ŞTIU SĂ PREŢUIASCĂ ANII, DECENIILE ÎN CARE AM ADUNAT-O, PICĂTURĂ CU PICĂTURĂ!

Este felul meu particular în care îmi pun zestrea în serviciul oamenilor. Prin urmare, dacă ai nevoie de serviciile mele, în ochii mei, eşti un OM care ARE O NEVOIE.

Abia după aceea discutăm de bani.

Abia când privim amândoi lucrurile din perspectiva asta, ne înţelegem şi putem negocia şi banii.

Pentru că da, este nevoie şi de bani şi când înţelegi că sunt om, ştii că trebuie să trăiesc şi eu din ceva. Şi există nişte nuanţe importante, pe care le voi aborda în alt articol, poate chiar o serie de articole. Acum însă, deviez prea tare de la subiect.

Abia când privesc din perspectiva asta, umană, sunt pregătit să accept şi eşecul aparent al unei negocieri, fără să am resentimente.

Abia când văd în tine OMUL înainte de orice, pot să fiu conştient că din ceea ce ofer eu, o anumită parte doar, îţi este necesară sau, doar pentru o anumită parte a ofertei mele eşti pregătit, sau, eu şi oferta mea suntem nepotriviţi cu nevoile tale momentane şi amânăm perteneriatul, rămânând amici şi în bune sentimente şi relaţii reciproce.

Oare să fie atât de greu de înţeles că pot să abordez un furnizor de servicii/produse bazându-mă pe o rezonanţă dintre noi şi să constat că mă interesa de fapt omul, fără ca ce oferă el să îmi fie necesar? Reciproc, oricui i se poate petrece fenomenul! Pot fi contactat dintr-un impuls interior, fără legătură cu oferta mea de schimb de valori!

Mai există însă şi o altfel de valoare care intră la schimb: CARACTERUL OMULUI.

Dar mă opresc aici, pentru că intru în domeniul schimbului de valori şi este un subiect profund şi e nevoie de o abordare responsabilă. Am scris două cărţi deja pe tema asta, cartea „Schimbul de Valori” şi cartea „Libera Circulaţie a Valorilor” dar cred că e încă loc de mult mai mult bine.

PARTENERI DE AFACERI

Deşi poate că viziunea mea este în contradicţie cu ideile multor afacerişti, eu consider că ANTREPRENOR înseamnă înainte de orice OM CU CREATIVITATE, MOTIVAŢIE PROFUNDĂ ŞI RESPONSABILITATE.

În acest sens, eu consider că un ANTREPRENOR eu înţeleg prin „afacerist” altceva decât antreprenor! îşi alege partenerii de afaceri dintre clienţii săi, dintre prietenii săi şi dintre oamenii pe care îi manageriază. Eu consider că un antreprenor are în jurul său ca „angajaţi”, viitorii săi parteneri de afaceri, pe care i-a angajat, ca să îi înveţe să stea pe picioarele lor, să le inspire existenţa.

DA. ŞTIU! „Şerban, gândeşti utopic!”. Poate că da. Poate că până acum 10 secunde, era o utopie. Dar am transformat utopia asta într-un text. Şi Universul Infinit, va şti ce să facă cu acest rezonator.

NEVOIA DE COMUNICARE

Pentru asta avem nevoie de COMUNICARE! Să clarificăm zonele de interes, tipul de relaţie pe care o putem avea, tipul de relaţie la care putem ajunge dacă investim energie unul în celălalt sau, dacă efortul implicat în dezvoltarea unei relaţii, este nejustificat. Dar despre asta, în alt articol…

CONCLUZIE 2

NOTĂ: Concluzia 1 este în „Prieteni pe Facebook

Vrei să fim prieteni? Inclusiv pe Facebook?

Apucă-te şi urcă scara asta pe care am expus-o eu aici. Convinge-mă că avem o scală a valorilor COMUNĂ. Altfel, îţi pierzi vremea şi ce e mai grav, îmi consumi şi mie timpul, inutil.

Demonstrează-mi că te interesează munca mea, oferă-mi feedback la articole, la cărţile pe care le-am publicat şi sunt cel puţin 15 cărţi gratuite şi peste 1.100 de articole! cumpără un produs sau un serviciu de la mine şi cu timpul, relaţia noastră poate să se dezvolte într-o prietenie. Şi atunci, acest lucru se va reflecta şi pe reţelele sociale.

Altfel, hai să comunicăm, foloseşte paginile Facebook, G+, mailul, telefonul, hai să ne cunoaştem din aproape în aproape.

Prietenia este ceva care SE CULTIVĂ CU RĂBDARE, CU RECIPROCITATE ŞI CU SUDOARE.

– Citit de 53 vizitatori

2 thoughts on “Marketing: Comunicarea online

  1. Pe la ultimele evenimente la care am participat și prin grupurile social media preferate se discută din ce în ce mai mult despre importanța comunității din spatele unei persoane – indiferent că are temelie un banal cont de facebook, un blog sau un canal de youtube. Fara acea comunitate este nimic indiferent ce trafic are.

    Vor mai trece câțiva ani până când aceste discuții vor ajunge vizibile în practică. Fiecare idee bună are un tribut în timp, vorba unui amic. Important este că se discută, că această comunitate formată din cei care au înțeles adevărul crește de la zi la zi.

    • Salut, Tudorel!
      Da, aici m-ai prins! Într-adevăr, în ultimul an, am preferat să ne axăm pe comunitatea noastră.
      Prefer să am un trafic pe care să îl pot gestiona, decât un trafic “fluviu”, format din necunoscuţi.
      Practica mi-a dovedit că ce faci cu 10 oameni hotărâţi, contează cât 10.000 de vizitatori…
      Se vorbeşte de “sales funnel”. Prefer friends funnel.
      Poate că şi felul meu de a fi este mai puţin potrivit cu stilul “trafic diluviu”.
      Poate că este şi un experiment cu iz amar pe care l-am făcut, pentru a arăta cuiva că trafic mare se poate face, dar că e o deosebire între “trafic mare” şi VIZITATORI DE CALITATE.
      Prefer comunitatea intimă, în care comunicăm, ne străduim să ne cunoaştem şi să încropim împreună ceva.
      Prefer să aloc mai mult timp clienţilor pentru a construi o relaţie, decât necunoscuţilor în căutare de spaţii de reclamă…
      Mă opresc aici. Risc să devin prea caustic…

Comments are closed.