Linux Mint 18 pe disc GPT

Şerban Stănescu - Linux Daily User

Astăzi voi vorbi despre instalarea multi-boot a trei sisteme de operare şi “vedeta” celei de-a treia instalări, este proaspăta versiune 18 a distribuţiei Mint Linux. Dacă citeşti articolele mele, atunci ştii că este distribuţia cu care lucrez zilnic, de patru ani. Mi s-a părut firesc să verific rapid “ce şi cum”, cu atât mai mult cu cât şi la noi s-a scris despre asta şi poate mult mai important, Mint 18 oferă suport până în 2021, aşadar, este un “LTS”.

Scrierea ISO. Am început cu scrierea stick-ului USB. Am folosit ca inscriptor, Rosa Image Writer. A durat vreo 9 minute, ceea ce mi s-a părut OK, având în vedere că imaginea are 1699 MB. Versiunea aleasă este Linux Mint 18 MATE 64 bit.

Boot pe ASUS X200M. Fiind pe o maşină UEFI, m-a interesat să văd dacă am tot ce îmi trebuie să pot instala. Am intrat deci în UEFI – Boot şi mi-am găsit stick-ul, cu cele două opţiuni, UEFI Boot şi BIOS Boot. M-am bucurat oarecum, deşi ştiam că pot instala de pe stick, de la versiunea precedentă, Mint 17.3, care era instalat înainte de Ubuntu Studio şi Manjaro Linux. Am ales deci UEFI Boot, am dat F10 + Save şi a început încărcarea.

Mint 18 Live. Versiunea Live a pornit destul de repede (am RAM puţin, cam 1860 MB). Am făcut doar o trecere rapidă în revistă a aspectului, meniul “Start”, cum se mişcă pe submeniuri. Destul de ergonomic, deşi diferit de ceea ce am avut până acum. Am văzut foarte la îndemână pe desktop opţiunea “Install”, care mi s-a părut bizară pentru că avea ca icon un CD. Logic ar fi fost să afişeze un USB stick, doar de pe aşa ceva rula… Aveam să aflu de ce, un pic după pornirea instalării.

Instalarea Mint 18 MATE. Am făcut un dublu-clic pe link-ul “Install…” şi a pornit installerul. Mi-a văzut tastatura românească, am ales “Winkeys” ca subtip şi am intrat în “zona fierbinte” a partiţionării. Prima surpriză neplăcută a fost că aveam doar două opţiuni: “Install Mint 18 on disk”, adică şters complet totul şi instalat Mint “singurel” şi cea de-a doua, “Something else”, care am presupus că mă lasă să aleg eu ce şi cum, “pe riscul meu”.

Am ales evident “Altceva”, doar aveam de protejat nişte partiţii, nişte sisteme de operare deja instalate şi care funcţionează fără probleme!

La primul pas, am definit partiţia Root (în cazul meu, este o /dev/sda5, ext4fs, 63 GB), am lăsat intenţionat “fără formatare” să văd ce părere are, am căutat opţiunea pentru boot şi scria implicit /dev/sda. A fost un prim semnal de alarmă. Am făcut clic pe ComboBox şi am ales partiţia /dev/sda1, care este partiţia de boot GPT, formatată FAT32, cum am spus în articolele precedente.

Având în vedere perspectiva programatică a listării elementelor într-un ComboBox, am considerat să “tresărirea” mea e mai curând o urmă de paranoia a omului păţit, cu atât mai mult cu cât mi-a permis să aleg partiţia pe care am vrut-o pentru instalarea bootloaderului.

Am dat “Continue” şi a început instalarea. Copierea a mers fără vreo problemă. Mi s-a întâmplat să fie versiuni de Linux care ratează dacă instalezi fără formatare… După copiere, a trecut la configurarea discului pentru boot. Mi-a identificat corect partiţiile cu sisteme de operare, a extras (Oare?????!) căile către kernelele respectivelor sisteme (Manjaro şi Ubuntu Studio) şi a raportat instalarea cu succes a GRUB.

Instalarea s-a finalizat cu succes (a zis installerul!) şi eram invitat fie să restartez, fie să mă joc cu versiunea Live. Am restartat…

Primul restart. Am repornit şi m-am trezit într-un meniu GRUB, în care era Mint 18 MATE pe primul loc. Am ales Mint, deşi o nouă suspiciune aveam deja, mult mai puternică decât la partiţionare!

Am aşteptat, am făcut login şi am ajuns în Mint 18. Diferenţele de la Mint 17.3 MATE/XFCE pe care le-am testat mi s-au părut minore, pe partea de GUI. Ceea ce diferă este kernelul (4.4.0-17) şi de aici încolo, cred că e lense de imaginat că diferenţele sunt mari, pe partea “invizibilă”, adică: compiler şi uneltele de compilare, biblioteci, surse scrise pentru un compilator specific, listă de dependenţe, etc.

Lista de aplicaţii m-a intersat mai puţin, am dat update în speranţa că totul va decurge OK până la capăt… Aveam 75 de actualizări, cu 352 MB de instalat.

După actualizare, am testat să văd dacă merg şi celelalte două instalări.

Boot Ubuntu Studio 16.04. Am selectat din meniu “Ubuntu Studio” şi totul a mers OK. Întrucât era singurul lucru pe care îl voiam, am ieşit din Studio cu “Restart”.

Boot Manjaro Linux. Am ales din nou din meniul afişat, de această dată, Manjaro Linux. Spre marea şi neplăcuta mea surpriză, s-au adeverit intuiţiile mele! Manjaro a refuzat să booteze, sub motiv că e în imposibilitatea de a recunoaşte dispozitivul /dev/sda4, “Not a block device”, care este partiţia pe care este la mine instalat Manjaro Linux 16.06.

Asta este dovada clară că Mint 18 MATE, s-a instalat ca şi cum ar fi fost pe o maşină BIOS. Durează prea mult să explic de ce anume şi oricum, cunoştinţele necesare înţelegerii corecte, depăşesc cu mult posibilităţile unui utilizator mediu. Sintetic, este vorba despre faptul că bootloaderul s-a instalat pe un MBR al /dev/sda1 ceea ce înseamnă că sistemul de operare vede DOAR patru partiţii primare, ori pe sistemul meu, am 7 partiţii primare.

După ce am văzut că instalările au devenit nefuncţionale, mai rămânea de verificat ce anume este incorect: intrarea în meniul GRUB2 sau instalarea a fost realmente deteriorată?

Triplu reboot pentru verificare. Am decis să verific ce se putea, fără intervenţii administrative. Am intrat în UEFI cu F2 > Boot Option1 = Manjaro Linux > F10 > Save Changes, imediat după reboot.

Instalarea Manjaro s-a dovedit a fi perfect funcţională, doar că, după ieşirea din UEFI, dispăruse meniul GRUB2 care lista inclusiv Linux Mint 18!

Am verificat şi instalarea Ubuntu Studio şi mi-a mers, dar din UEFI, lipsea intrarea pentru Mint 18…

Asta a fost dovada clară a instalării GRUB pentru Mint, pe MBR.

CONCLUZIA FINALĂ este că Linux Mint 18 LTS, este conceput să ruleze pe vechiul sistem de partiţii MSDOS, care foloseşte tabelă de partiţii MBR în loc de tabelă de partiţii GPT. Toate modificările privitoare la EFI/UEFI, sunt de natură cosmetică (de suprafaţă). Cu alte cuvinte, au fost rezolvate doar problemele legate de compatibilitatea bootării installerului pe o maşină UEFI, inclusiv de pe USB media, dar partiţionarea aşteptată de către sistemul Linux Mint 18 LTS este BIOS/MBR, nicidecum UEFI/GPT!

Ce semnificaţii are asta în timp, voi discuta într-un articol viitor.

Sunt multe implicaţii şi consider că este important pentru orice utilizator de Linux Mint să ştie ce îl aşteaptă în următorii 5 ani de utilizare (asta înseamnă LTS, suport pentru cinci ani), cu atât mai mult cu cât practic, la ora actuală, maşini cu BIOS se mai pot găsi doar second hand, în oferta curentă, toate maşinile disponibile având firmware UEFI.

– Citit de 96 vizitatori