Latenţa: Cuiul lui Pepelea?

Header Audio MIDI muzică cu Linux

MIDI şi muzică sub Linux (5)

În articolul precedent, “SDA, Studioul de acasă – Volumul I…”, am prezentat şi partea aplicativă a o parte din ceea ce am vorbit în acest serial pe care îl continui astăzi. Aşadar, să mai facem câţiva paşi mărunţi…

La “Pasul ZERO”, am vorbit despre munca de cercetare şi documentare, adică partea de însuşire şi învăţare a experienţei acumulate de înaintaşi. Şi e importantă, pentru că eu vreau să copiez SUCCESELE şi să ocolesc eşecurile lor şi sunt convins că oricine vrea aceleaşi lucruri, o astfel de viaţă împlinită, pe ansamblu. Şi dacă repetăm greşelile deja făcute…

Astăzi, trec la:

Pasul UNU: Ce este LATENŢA?

De data aceasta, am pornit de la o experienţă directă, personală şi anume realizarea a două piese de pe albumul “Beginnings”.

La aceste două piese muzicale (tracks) am folosit calculatorul, controllerul MIDI Behringer U-Control UMX610 şi mai multe “unelte” software (DAW, plginuri VST)

Durează prea mult să explic amănunţit “DE CE?, Cum?, Unde?, CE?” despre latenţă. Îmi lipseşte pregătirea necesară în fizică şi matematică, în muzică, electrotehnică şi electronică, toate noţiunile fiind pentru avansaţi, aşa că eu am abordat aici problema din perspectiva mea, a celui care simte nevoia de a îşi împărtăşi creativitatea cu semenii săi, sub forma unui univers sonor: MUZICĂ.

În domeniile enumerate, am un nivel de educaţie minimal, cât să pricep cum să rezolv unele situaţii. Continui să învăţ, atât cât pot, dar mă limitez la strictul necesar! Reduc aşadar la esenţă…

În esenţă, latenţa este fenomenul de întârziere a transmiterii semnalelor electrice într-un echipament, întârziere cauzată de faptul că este un echipament real, ceea ce înseamnă că are un comportament real, care este diferit de cel teoretic, ideal. Adică, există erori, există pierderi calculate, care depind de natura materialelor din care este făcut echipamentul.

Dacă vrei să poţi face muzică cu calculatorul, ai nevoie de un anumit nivel de performanţă, care ne constrânge la un anumit mod de configurare al maşinii. În cazul Linux, asta înseamnă o distribuţie compactă, dedicată, care să lucreze cu un kernel RT, care vine de la Real Time, în timp real, adică. Şi toate aplicaţiile, TREBUIE bibilite, cizelate, şlefuite pe arhitectura asta!

Lanţul de semnale electrice care pleacă de la un instrument oarecare, parcurge un drum foarte lung până ajunge la procesor.

Pe urmă, rezultatul procesării până ajunge la mine ca “la-la-la-li-li-li-lu-lu-lu”, adecătelea muzică, va parcurge tot acelaşi traseu, la întoarcere. Şi asta, durează! Am precizat cauzele esenţiale: pierderi naturale.

Dacă apăs clapa acum şi sunetul vine la urechile mele peste 1 secundă, adio muzică! Asta înseamnă în practică “latenţă”.

Repet: Acest fenomen de întârziere, poartă numele de latenţă.

Dacă crezi că am răsuflat uşurat când am priceput, te înşeli. Pentru că există două tipuri de latenţă şi anume latenţă audio care se referă la întârzierea procesării suferită de semnalele analogice şi latenţa MIDI, care se referă la întârzierea procesării semnalelor MIDI, care sunt semnale digitale (zero şi unu), codificate după specificaţiile MIDI.

Nah! Sau, o expresie vintage (sic!): Na’ţi-o frântă, că ţi-am dres-o!

Oricum, e clar că până ajunge semnalul meu de la clapă prin sârme, capacitori, rezistori şi tranzistori la procesor şi înnapoi la urechi, durează ceva. Şi ca acest „mizilic” să se rezolve cu maximum de eficienţă, începe o poveste lungă, pe care tocmai ce mă strofoc să ţi-o spun acuşica!

Chestia asta cu muzica pe calculator şi latenţa, de aici înainte se complică exponenţial, aşa că, trebuie să lămuresc „cuiele lui Pepelea”, înainte să ne iasă perii prin căciuliţe. Sau prin fesuri! 😉

Chestiunea influenţei latenţei în muzica asistată de calculator este mult mai complexă decât am creionat-o eu aici, din perspectiva mea de om dornic să dea în clape şi să audă muzică ACUM, pe loc.

Nefiind eu prea priceput într-ale matematicii şi fizicii, am prezentat esenţa:

Oricare dintre „jucăriile” cu care facem muzică este un obiect fizic, făcut din materiale departe de puritatea 100% şi ca atare, ele generează intrinsec (prin însăşi existenţa lor) tot felul de pierderi (pierderi prin efect Joule, autoinducţie, rezonanţe secundare, interferenţe), explicate prin manualele de fizică şi cercetate de specialişti.

Sper că până aici, ţi-am prezentat o imagine destul de bună a premiselor, a primilor paşi pe care eu i-am făcut şi pe care oricine trebuie să îi facă, pentru a ajunge să facă muzică cu calculatorul şi alte „jucărele”.

Dacă te-ai pregătit pentru mai departe, te anunţ că voi trece la episodul 6, „Cutia neagră: Sistemul de operare”, în care voi inventaria posibilităţile de alegere a sistemului de operare, disponibile pentru construirea unui calculator dedicat, adică, AUDIO WORKSTATION sau, pentru că îmi place mai mult, „Studioul de acasă”.

– Citit de 27 vizitatori