Kogaion Linux în teste! – Video!

Încep prin a mulţumi tuturor celor care au comentat la articolele precedente!

(1) Linux Test: Kogaion şi AV Linux 2016

(2) Teste AV Linux 2016 şi Kogaion

O menţiune specială pentru Alexe Cristian Moldovan şi Venerix!

Fără ajutorul vostru, poate că aş fi amânat pe termen nedefinit testarea Kogaion Linux!

CUM AM PROCEDAT

  • Download ISO de pe situl www.rogentos.ro;
  • Scriere cu ImageWriter (GUI pentru dd!). A condus la scrierea eronată a imaginii ISO. Utilitarul dd, copiază la nivel de bit, “dd”, vine de la Disk Duplicate, fără a face distincţie între zonele de disc, este ceea ce se numeşte “raw copy” sau, copiere ca atare, brută, bit cu bit a sursei, în destinaţie. Cum scrierea unui disc cu capabilităţi de boot se face în mod special pe zone ale discului destinaţie, rezultă că, utilizarea dd, este improprie, aşa cum menţiona şi Venerix într-un comentariu. NERECOMANDABIL PENTRU IMAGINI de tip HYBRID.
  • Scriere cu UnetBootIn. Cam acelaşi rezultat… Ştie să scrie ORI o variantă, ORI cealaltă (adică, ori ISO 9660, ORI EFI). Drept consecinţă, rezultatul scrierii, funcţionează doar parţial.
  • Scriere cu Rufus. Acest program însă, este un program destinat rulării SUB WINDOWS! Adică, este exact lucrul de care m-am despărţit acum patru ani şi de care acum, m-am văzut constrâns să mă leg iar! Putem comenta aici mult, dar poate cu altă ocazie… Am vrut să evit să arăt cu degetul în direcţia asta, dar văd că există o anume mentalitate de care unii se dezbară greu. Ca să putem instala un Linux, ne trebuie OBLIGATORIU Windows? Alo? V3n3rix? Ai vreun răspuns inteligent? Sau doar ştii să fii caustic? În fine, am scris cu Rufus un stick şi m-am mutat cu el pe Lenovo T400.

INSTALAREA KOGAION

Partiţionare. Am apreciat foarte mult posibilităţile de a alege în etapa de partiţionare, care oferă variantă “începător”, “mediu” şi “avansat”. Am preferat o variantă cu alegerea partiţiei, întrucât pe HDD am deja trei partiţii, între care, una de date.

Astfel, interfaţa pentru partiţionare este concepută foarte explicit (pentru cine ştie partiţionare) şi se lucrează fără probleme.

Am apreciat mult funcţionarea butonului “Back”. Poate mă răzgândesc? Poate vreau o partiţionare automată, sau poate una foarte personalizată? DA, se poate!

Splash-screen-ul este prietenos şi, deşi instalarea durează cam 20 minute, mi s-au oferit principalele informaţii cu privire la “ce mă aşteaptă în cutia neagră”. Cam tot ce trebuie pentru uz general, pentru “acasă”.

Din păcate însă, lipseşte un instrument esenţial pentru cineva care rulează ACASĂ Kogaion: pachetul de programe de administrare, între care, cel mai important este administratorul de aplicaţii, “Package Manager” (Ubuntu, Mint – Synaptic Package Manager sau, GDebi, pentru variantele bazate pe Debian). Am aflat că există ceea ce se numeşte “Portage”, dar se pare că acolo sunt probleme deosebite încă…

Primul BOOT

După instalare, installerul mi-a oferit două posibilităţi: Quit şi Reboot.

Am apreciat faptul că pot alege dacă restartez sau, pur şi simplu, părăsesc installerul.

În fine, după restartare, m-am aflat în faţa unui splash-screen care afişa deja numele meu pe această instalare şi câmpul pentru parolă.

Cum la setup mi s-a oferit posibilitatea să aleg între auto-login şi login cu parolă, am ales auto-login, eu fiind singurul (disident?) care lucrează cu Kogaion. Aşadar, după introducerea parolei, am părăsit splash-screen-ul bleu şi m-am aflat în faţa desktopului. Toată povestea cred că a durat cam 21 minute pe o configuraţie de bază Core 2 Duo @ 2,53 MHz, cu funcţii Hyper-threading şi 2×2 GB DDR III 1066 MHz, cu Intel Virtualisation Technology şi VTx activate din BIOS.

Aplicaţii, la general. Am trecut în revistă aplicaţiile, care, trebuie să recunosc, sunt modeste şi lipseşte momentan posibilitatea de a adăuga pachete (alte programe).

Reţeaua. Am avut în permanenţă o excelentă detecţie a reţelei, mai ales pe WiFi, unde mi-a văzut din start cam toate reţelele fără fir. Logarea pe reţeaua WiFi din casă, a fost fără ezitare, pur şi simplu am introdus parola şi în cam 3 secunde, poate mai repede, am văzut indicatorul pâlpâind gospodăreşte!

Localizare şi tastatură românească. Tastatura românească, am putut să o aleg din setup, spre deosebire de multe alte installere, care crează probleme la setupul cu tastatură românească. Bună treabă! Ideal, ar fi să poată fi dusă suita de funcţii, din versiune în versiune.

Oricum, fiind eu mai sceptic din fire, am intrat pe blogul meu şi am comentat la ultimul articol (în ambele filme se vede!), ca să am o verificare via web a funcţionării tastaturii şi desigur, a sistemului, pe partea de localizare.

Localizarea interfeţei. Încă sunt multe de rezolvat, dar scheletul de bază, cred că este deja funcţional. Presupun că variabilele simbolice trebuie editate manual, nefiind disponibilă o aplicaţie “Developer”, pentru cine vrea să facă traducerea tuturor elementelor text. Aici însă ajungem la chestii complicate şi mă opresc aici.

Mi s-a părut important însă că sunt folosite caractere ROMÂNEŞTI, şi că în loc să văd de pildă, ca la alte distribuţii “s” cu sedilă în loc de “s” cu virgulă pentru caracterul “ş”, am văzut 100% CARACTERE ROMÂNEŞTI, acolo unde a putut fi făcută localizarea.

Dat fiind faptul că localizarea este un aspect secundar în managementul unui proiect de o astfel de anvergură, presupun că pe măsură ce se vor implica şi alţii, măcar pe partea de testare, multe se vor îmbunătăţi.

VITEZA DE LUCRU. Mi s-a părut chiar excelentă, deşi aici mai e mult de văzut. Totuşi, prin comparaţie cu XFCE (e preferatul meu ca WM) de pe alte distribuţii, mi s-a părut că rulează mai rapid. Poate şi faptul că este o ediţie “Light”, ajută la o rulare mai rapidă?

Multimedia. Am fost încântat să găsesc VLC Media Player 2.x! Deşi partea de sunet este încă pe lista “de făcut”, o să testez să văd cum se şi aude, deşi pe moment, trebuie să caut ceva “de înfipt” în laptop. O să văd cum merge pe micro-speakerele interne şi pe o cască. De altfel, spaţiul disponibil pentru laptop este foarte redus, aşa că, poate cu casca va rămâne multă vreme….

În semn de mulţumire pentru cel/cei care au ales VLC Media Player, din start m-am apucat să îl configurez pentru video, aşa încât, am făcut şi un film cu Kogaion Full Install, cum arată şi cam ce are prin meniuri.

Cred că la momentul publicării, voi fi reuşit şi să editez al doilea video cu testele Kogaion.

Pe moment, am doar un singur material video finalizat şi care, acum aştept să se urce pe YouTube.

CONCLUZII FINALE TESTUL 3 KOGAION LINUX

  • Installerul este conceput doar pentru cei care vor să migreze lent, de la Windows la Linux. Pentru cine lucrează exclusiv în Linux, Kogaion este doar o etichetă de produs. A depinde de lumea Windows pentru a putea instala un Linux, mi se pare o eroare catastrofală de strategie. Să mai zic ceva despre filosofia fundamentală GNU, FSF şi FLOSS? Dar, asta e părerea mea…
  • Instalarea. După generarea mediului de instalare (Stick USB), instalarea decurge foarte lin, fără dificultăţi şi fără “agăţări”. Din perspectiva utilizatorului casnic, asta este extrem de important!
  • Primul boot. După instalare, procesul de boot decurge surprinzător de rapid, deşi maşina de test este relativ veche comparativ cu arhitecturile “la modă”.
  • Interfaţa este foarte configurabilă şi ferestrele de dialog răspund corect la comenzi, fără “silent crash” ieşiri din funcţii care dau erori rămase netratate în codul clasei ErrorHandler. Este poate una dintre caracteristicile NOTABILE pentru o distribuţie Alpha!
  • Aplicaţiile incluse (preinstalate), funcţionează. Cel puţin cele pe care le-am testat până la momentul redactării prezentului articol.
  • Recenzii şi feed-back video. Mi-e greu să ştiu dacă s-a gândit cineva la o idee atât de “avant-gardiste” cum este recenzia video făcută în timp real, pe maşina de test. Dacă da, atunci am rezonant cu omul respectiv care a ţinut să includă VLC Media Player pe post de player universal. Una dintre funcţiile interesante ale VLC, este Desktop Recording & Capture, înregistrarea activităţilor desfăşurate pe desktop. Când am văzut că am cu ce face captură, am configurat şi am dat drumul la VLC să înregistreze, aşa încât, pe lângă înregistrarea precedentă făcută de sub Mint 17.x, acum vei putea vedea şi de fapt, oricine este interesat poate vedea, o filmare a unui Kogaion instalat pe o maşină fizică “cu sânge albastru”: Lenovo ThinkPad T400. Pentru cei mai puţin cunoscători, Lenovo este de fapt divizia IBM pentru echipamente low-end şi middle, adică, pentru noi, cei mărunţi dar…. mulţi!

DE FĂCUT:

Enorm de multe!

Acum, că am o maşină Kogaion FUNCŢIONALĂ, mă pot gândi la ce urmează.

  • Backup low-level. Pe primul plan, este o imagine a partiţiei, pe care să o pot restaura la orice oră. Asta înseamnă că, la un eventual crash, am de unde relua cercetările şi îngustez enorm aria posibilelor cauze.
  • Verificarea capabilităţilor multimedia. Aşa cum este echipată versiunea de test, se adrersează utilizatorului casnic comun: mail, internet şi multimedia. Pe partea de fotografii, am văzut că există şi utilitar pentru vizualizare-conversie şi GIMP, care este mai curând pentru utilizatorii experimentaţi, din zona PRO. Mai departe, trebuie să văd cum se mişcă la filme şi la audio. Având VLC, presupun că lucruile vor decurge lin.
  • Instalarea de noi aplicaţii. Aici se pare că este locul îngust. Am observat că se lucrează la un Package Manager, dar asta este doar o latură a problematicii. Cealaltă, este problema surselor de încredere pentru aplicaţii. Aici, povestea se complică exponenţial. Cei care au încercat măcar o dată să urmărească pas cu pas o instalare, ştiu ce înseamnă ce am spus aici. Pe de altă parte, foarte puţini înţeleg diferenţele fundamentale dintre lumea Linux şi lumea Windows cu privire la aplicaţii, reutilizarea componentelor şi toate particularităţile derivate din asta.
  • Comunicarea cu dezvoltatorii. Aici, trebuie să recunosc, chestiunea “pisicii moarte” îmi revine. Din considerente de deontologie profesională, voi spune doar că cineva mi-a deschis o uşă. Cam nervos, dar cred că la mijloc a fost o înţelegere greşită, care s-a clarificat pe parcurs. Oricum, există posibilităţi de cooperare şi există disponibilitate. Restul, e o chestiune de detalii.

Închei aici cu acest articol şi îţi urez VIZIONARE PLĂCUTĂ!

Dacă ai întrebări, nelămuriri, în măsura în care am o soluţie, cu cea mai mare plăcere, discutăm!

Pentru mine, Kogaion este o tentativă de cursă lungă. Dar asta, este o declaraţie unilaterală. Depinde enorm de mult de echipa de dezvoltatori.

VIDEO 1: Rularea Kogaion în maşină virtuală VirtualBox:

VIDEO 2: Rularea Kogaion pe o maşină FIZICĂ, Lenovo T400:

– Citit de 67 vizitatori