Kernel: Experimentele mele cu kernelul, în Mint 18.2

Grafica articolului "Kernel: Experimentele mele cu kernelul în Mint 18.2"

Bine ai venit la mine şi la porţia de Linux Pentru Acasă!

Astăzi, voi vorbi despre aventurile mele cu kernelul Linux, sub versiunea Linux Mint 18.2. Este într-un fel o continuare a articolelor din ultima vreme.

Pentru o accesare mai uşoară, la final am pus linkurile către aceste articole.

Într-un articol precedent, am răspuns la întrebarea “Cât de stabilă este platforma mea Linux” şi pe ansamblu, am precizat că sunt mulţumit de alegerea mea, respectiv Linux Mint.

Dincolo de faptul că acum, în decembrie, se împlinesc cinci ani şi jumătate (exact astăzi, 22 decembrie 2017! :) ) de când lucrez cu această distribuţie, sunt însă şi anumite aspecte pe care sunt nevoit să le iau în considerare şi anume, ce îmi rezervă viitorul, dat fiind faptul că, din perspectivă hardware, posibilităţile mele de a schimba maşina (laptopul) cu altul mai puternic, sunt destul de reduse. Cel puţin în orizontul de timp predictibil.

În această situaţie, singurele soluţii de a prelungi durata de viaţă a sistemului, este să experimentez cu mai multe variante de kernel, pentru a vedea în ce măsură performanţa va fi afectată de evoluţia platformei.

Cum evoluţia platformei se bazează pe o fundaţie şi aceasta este kernelul Linux, de aici am pornit investigaţiile.

Cu toţii ştim că în ultimii doi ani, multe s-au îmbunătăţit în lumea Linux. Dincolo de paleta largă a opţiunilor bune pentru shellul grafic, kernelul devine din ce în ce mai performant. Acest lucru însă, vine şi el cu un cost: dimensiunea şi consumul mărit de resurse, care evident, cu cât maşina este mai veche, cu atât mai mult va fi afectată pe partea de performanţă.

CE KERNELE AM FOLOSIT?

Ca să simplific expunerea, prezint mai jos o captură de ecran aferentă lucrului în decembrie 2017 (Data: 22-12-2017) cu diferitele kernele pe care le-am instalat şi cu care am lucrat, perioade variabile de timp, între 30 de ore (două zile “pline”) şi mai mult de o săptămână.

Grafică Listă kernele folosite la 22-12-2017

NOTĂ:

Am evidenţiat în lista prezentată mai sus, data la care am făcut upgrade de la Mint 18.2 la Mint 18.3, adică, 17-12-2017.

Iată şi lista completă a kernelelor cu care am lucrat:

  • Kernel 4.4.0-53-generic. Cam două săptămâni din luna Noiembrie.
  • Kernel 4.4.0-97-generic. Cam 10 zile l-am folosit.
  • Kernel 4.4.0-103-generic. L-am folosit abia în decembrie, cam 3 zile.
  • Kernel 4.8.0-53-generic. Kernelul acesta, l-am instalat în ideea că voi beneficia de DropBox şi se rezolvă o problemă cu care m-am confruntat şi despre care am discutat în grupurile de pe Facebook, respectiv blocarea panoului inferior (TaskBar).
  • Kernel 4.10.0-38-generic. Acest kernel este cel cu care am lucrat cel mai mult în decembrie, cam 5 zile.
  • Kernel 4.10.0-40-generic. Cam trei zile l-am folosit, alternativ cu 4.4.0-103.
  • Kernel 4.10.0-42-generic. Este kernelul pe care îl folosesc începând cu 14 decembrie. Este totodată kernelul cu care este echipat Mint 18.3. După cum se poate observa, începând cu 13 decembrie 2017, ora 22:52, am folosit doar kernelul acesta, deci s-au adunat 8 zile de lucru efectiv cu acest kernel, sub două versiuni: 18.2 şi 18.3.

CONCLUZII PE ANSAMBLU

După circa 45 zile de experimentat cu kernelul, de pe la finele lui octombrie, timp în care s-au actualizat sute de pachete, inclusiv driverele Mesa şi firmware-ul de vreo două ori, constat că, cu puţină răbdare şi prudenţă, se poate lucra foarte bine şi fără probleme deosebite cu mediul Linux Mint.

Ceea ce este mai puţin plăcut, dar era şi este de aşteptat, este scăderea performanţei. Viteza cu care răspund aplicaţiile, a scăzut simţitor. Ca şi cum aş fi pierdut 2 GB RAM…
Dacă am în vedere totuşi faptul că laptopul meu este din 2008 (firmware BIOS: 2012), cred că a venit vremea să mă împac cu ideea că, am o maşină foarte bună şi un sistem de operare foarte performant, de vreme ce funcţionează suficient de bine la 10 ani după “ieşirea” pe piaţă, cu un sisterm de operare “top-notch”, la zi.

Doar la mine, sistemul (T400) funcţionează din iulie 2015 şi funcţionează destul de mult, cam 14 ore zilnic.

Singura modificare pe care am făcut-o la Lenovo T400, este BIOS update de la 2008 la 2012 şi faptul că i-am pus HDD de 1 TB după ce s-a ars cel pe care îl aveam pus în el.

O să prezint cu timpul şi aplicaţiile pe care le folosesc, pentru ca cei interesaţi să îşi poată forma o imagine mai completă cu privire la nivelul de toleranţă al platformei (rezilienţa).

Îţi mulţumesc pentru atenţia acordată şi te invit VINERI, să citeşti continuarea acestui articol, cu câteva observaţii practice legate de experienţa cu kernelele enumerate aici.

Articolele înrudite, publicate:

Kernelul LTS: La ce oferă suport LTS Linux Mint?

Kernel: Rolling Release sau Point Release?

Kernel: Rolling Release sau Point Release? (Partea 2)

Cât de stabilă este platforma mea Linux?

– Citit de 101 vizitatori

7 thoughts on “Kernel: Experimentele mele cu kernelul, în Mint 18.2

    • Salut Laurenţiu şi bun venit!
      Fără discuţie, toată lumea afirmă că e vorba despre o creştere între 250% şi 500% a vitezei!
      Problema la mine este că lucrez şi cu fişiere mari şi am nevoie de spaţiu de manevră, măcar undeva la 250 GB.
      Un proiect audio mic, înseamnă undeva la 4 – 5 GB şi unul video cam la fel. Una peste alta, 8 – 10 GB pe proiect.
      Dacă lucrez cu filmări video, se complică povestea, pentru că depăşesc lejer 10 GB doar pe video.
      Restul lucrărilor, se încadrează bine, dar pe un SSD de 120 GB sau 240, mi-ar fi greu să mă descurc. La 500 GB, discutăm de banii cât pe un laptop!
      Oricum, ştiu că SSD e “Ultima soluţie, înc-o revoluţie!“. E “The Swan Song”, din păcate.
      Ar mai fi poate o soluţie să iau un SSD de 3,5″ cu bay pentru USB şi să-l pun “extern”, pentru lucrări unde performanţa e foarte necesară.
      În acest caz, presupun că 240 GB ar fi destul.
      Pe moment, asta mi se pare singura soluţie viabilă (mai ales financiar!).

      • Oricum SSD-ul nu-și atinge potențialul pe SATA 2.0, dar pe USB 2.0 îi arunci performanța la gunoi. SSD-ul trebuie să stea în laptop, iar recomandarea mea e Samsung 850 Evo (sau Pro, pentru anduranță sporită).

        Apropo: nu există SSD-uri în formatul 3,5″, cel mai popular fiind cel de 2,5″. Ar fi fost super să ai un slot mSATA pe care să pui SSD-ul în laptop, ca să poți lăsa și HDD-ul înăuntru dar, din câte am văzut în specificații, T400 nu are așa ceva. Alternativa ar fi un compartiment pentru HDD/SSD în locul unității optice, însă asta doar dacă nu mai folosești deloc mediile optice.

        Dacă vrei să modernizezi USB-urile, orienteză-te spre un adaptor ExpressCard USB 3.0, care nu-i scump dar e de mare efect pentru transferurile de date prin USB. Sigur că trebuie să îți iei și medii de stocare pe USB 3.0 ca să simți sporul de performanță, însă prețurile au devenit accesibile. Cu SSD și USB 3.0 vei simți că ai un laptop nou, fără glumă.

        Tot din generația aia am și eu un laptop la care i-am schimbat inclusiv procesorul cu un model mai performant care se încadrează în același TDP dar e cu 660 MHz mai rapid și are și suport pentru virtualizare. M-a costat doar 13$ procesorul dar a fost o investiție excelentă. :)

        • Salut, Nicu!
          Mulţumesc pentru sugestii!
          Într-adevăr, pe norma 2.0, rata de transfer este mică.
          Dacă adăugăm la asta şi divizarea resurselor pe “căprării”, cum se întâmplă de fapt, scăderea de performanţă poate fi chiar dramatică.
          Din păcate, un SSD care să aibă mai mult de 240, (500 GB) are un preţ atât de mare, încât prefer să cumpăr un laptop SH, cu CPU cu 4 nuclee!
          Se pare că m-am înşelat când am făcut anticiparea cu calculatoarele în 2016.
          În magazine, se găsesc tot cam aceleaşi calculatoare, la aceeaşi performanţă de acum 10 ani. Diferă doar modelele şi firmware-ul.
          În loc de BIOS, acum se vinde aproape exclusiv UEFI, deşi utilitatea UEFI acasă, este practic ZERO.
          Este în fapt o strategie de marketing, pentru a impune ca dispozitiv standard de stocare, HDD-uri peste 4 TB.
          O spirală inflaţionistă a costurilor pe tehnologii inutile acasă, dar utile celor care încasează banii pe ele…
          HDD Bay.(HDD Caddy)
          Asta, chiar mă tentează!
          O să mă interesez să văd dacă pot găsi un astfel de convertor. Oricum, DVDRW-ul s-a cam dus.
          Ultima oară, aveam nevoie să scriu un ISO pentru BIOS upgrade şi mi-a stricat vreo 3 CD-uri.
          Am reuşit să scriu doar de pe un DVDRW extern pe care îl am pentru intervenţii.
          Pe de altă parte, de când am cumpărat ASUS X200M, mi-am dat seama că va fi forţată dispariţia firmware BIOS. Se vede că am avut dreptate.
          Cam tot parcul meu soft de intervenţii, este mutat pe stick-uri.
          Rareori mai folosesc CD/DVD şi asta, doar dacă e singura posibilitate disponibilă.
          Prin urmare, reutilizarea portului DVD, e chiar de dorit în cazul meu.
          Dacă preţul unui bay de conversie este accesibil, fără îndoială, o să adopt o astfel de soluţie pe toate laptopurile (banii vorbesc!…)
          O soluţie abordabilă este însă un cablu de extensie, care presupun că e mai ieftin. Am văzut cândva kit cu alimentare + cablu de date SATA.
          Iată ce am găsit, la o căutare superficială:
          Înlocuire unitate optică cu HDD
          Deci, există opţiunea HDD Caddy şi sunt disponibile mai multe variante, pentru mai mulţi fabricanţi. Pentru Dell de pildă, am găsit.
          În situaţia asta, un SSD 120 GB ar ajunge pentru ce îmi trebuie mie (/ şi /home). Restul, rămân pe HDD-ul existent, care aterizează în bay-ul DVD.

          • Între versiunile USB e mai mult decât diferența de viteză. USB 3.x e capabil de transfer de date bidirecțional, pe când USB 2.0 se sufocă în chinuri dacă încercăm să citim și să scriem simultan.

            În privința SSD-urilor, umblă vestea că în 2018 se va face un salt mare la capacitate, iar asta înseamnă automat ajustarea prețurilor la celelalte modele. Deci în cazul în care nu-i urgent SSD-ul, merită așteptat până în martie, să vedem care-i treaba.

            Momentan cel mai potrivit SSD e de 250GB. Repet, Samsung 850 Evo e excelent. Și n-o spun doar eu, ci mulți alții.

            HDD/SSD caddy: vreo 5 euro, deci super.
            https://www.ebay.de/i/263289032061

            Procesor Core 2 Duo T9600: sub 10 euro.
            https://www.ebay.de/i/172875414338

            Cel puțin astea-s prețurile pe eBay-ul nemțesc. Rămâne de văzut dacă livrează în România. Ideea e că pe-acolo se învârt prețurile normale și chiar dacă nu se găsesc pe moment oferte de genul ăsta, trebuie ținute sub observație măcar de 2-3 ori pe săptămână. :)

            Laptop nou sau SH? Am păreri împărțite. E importantă evoluția și pentru mine, însă în ultima vreme m-am gândit tot mai serios la unul SH. Am evitat de ani de zile Intel cu vPro tocmai pentru că au existat vulnerabilități în platforma lor de management, iar anul ăsta s-a încheiat penibil pentru Intel, cu probleme majore de securitate în noul „Management Engine” (ME).

            Așa că m-am gândit serios să-mi iau un laptop SH care are USB 3.0, SATA-3 ca să beneficiez de viteza maximă a SSD-ului, iar procesorul să fie maxim din generația Ivy Bridge sau Haswell, numai să găsesc un sistem fără ME sau care poate fi dezactivat cât mai ușor.

            Pe astfel de sisteme cantitatea RAM se poate mări până la 8-16GB, deci e rezonabil pentru cineva care știe să-și gestioneze resursele. În rest, pace bună. Laptopului meu i-am luat și o placă de rețea Intel 7265 802.11ac+Bluetooth (4.2), de care-s foarte mulțumit cu viteza și raza de acoperire.

            Performanța noilor procesoare nu-i impresionantă în comparație cu cele de acum câțiva ani. Singurul lucru care mă interesează în mod deosebit e grafica integrată – cu cât mai bună, cu atât mai bine. Iar Ivy Bridge are QuickSync, ceea ce ajută mult la transcodarea video, așa că de-asta n-aș lua ceva mai vechi de-atât. Oricum, ce am scris aici nu-i un sfat general, ci doar potrivit nevoilor mele. :) Fiecare cu ale lui.

          • Salut, din nou!
            Se pare că gândim la fel.
            Eu am luat Lenovo, pentru că mi s-a ars lampa de backlit la cel al soţiei.
            După ce am venit cu el acasă şi l-am probat “cu mâna mea”, mi-am data seama că am făcut o treabă bună.
            Pentru 650 lei cât am dat pe el, Lenovo T61 este foarte bun. Suportă 4 GB RAM şi eu unul, cu al meu T400, am făcut şi fac destulă treabă.
            Pe T400, am dat vreo 950, pentru că i-am luat baterie nouă şi 2 GB RAM. Chiar şi aşa, îşi merită banii!
            Dacă ar fi să-mi iau altceva, aş merge tot pe Lenovo, dar exact cu diferenţele spuse de tine: SATA 3 şi măcar 2 USB 3.
            Pentru video însă, mi-ar place să găsesc ceva mai performant decât Mesa 2.1….
            Din păcate, video extern este exorbitant. Se discută de la 500 euro în sus.
            Mi-aş dori un Thunderbolt, dar e o iluzie plăcută, deocamdată.
            Am pe o jucărie ASUS X200M USB 3.0 şi am pus un stick pe 3.0 şi HDD-urile externe. Cu totul altă poveste!
            Aşa încât, am observat diferenţele. Prea mari să pot compara ceva.
            Cu Intel ME, văd că m-am descurcat fără dureri de cap. E acolo şi ignor un mesaj care îmi cere să-l actualizez.
            Cum l-am luat parolat, e puţin probabil să reuşesc.
            Adaptorul de reţea.
            Ai zis tu cumva mai demult de chestia asta, pe unul din grupuri?
            Ceva îmi sună cunoscut. Cred că mi-ai răspuns la un comentariu în care ziceam de Centrino şi mi-ai zis atunci de aşa ceva.
            Mă înşeală memoria?
            Oricum, specificaţiile date de tine sunt chiar faine, deci mi-ar ajunge ani buni, cred.
            Am preferat SH chiar şi când aveam desktop, pentru simplul motiv că mi le făceam eu, cu ce credeam eu de cuviinţă. La laptop, e mai complicat şi mai scump.
            Securitatea?
            Da. Hardware-ul este unul din coşmare.
            Dacă Linux ar fi fost la fel cum e hardware-ul, programat să se strice, cred că mă făceam măturător; sau altceva, fără calculatoare.
            Când am făcut săpături şi am descoperit că HDD-urile sunt programate să se strice, am crezut că visez…

          • Prin „Mesa 2.1” cred că te-ai referit la versiunea OpenGL. Vestea bună e că Mesa 17.1 include suport OpenGL 4.2 pentru Ivy Bridge, ceea ce e superb.

            https://www.phoronix.com/scan.php?page=news_item&px=IvyBridge-GL42-Mesa-17.1

            Cum Ubuntu 18.04 va avea Mesa 17.2, Linux Mint 19 va moșteni noutățile astea și vechile procesoare vor simți un spor de performanță binevenit cu grafica integrată.

            Iar Intel ME e o durere de cap, așa că asta e o întrebare importantă pentru vânzătorul unui SH: „Intel ME e dezactivat sau aveți parolele pentru BIOS/HDD/ME?”

            Parola implicită Intel ME este „admin”. Merită încercată, chiar dacă-s mici șansele să fi rămas aia. 😀 Dacă nu merge, se poate ajunge și la asta:
            http://www.ja.axxs.net/t400.htm
            Manualul de întreținere hardware:
            https://thinkpads.com/support/hmm/hmm_pdf/43y6629_05.pdf

            Și da, am menționat placa de rețea în discuția despre Centrino, însă nu mai țin minte dacă am dat detalii.

            În fine, m-am abătut complet de la subiectul articolului. Nu văd legătura între timpul de răspuns al aplicațiilor și comparația cu pierderea a 2GB RAM. Adică nu-i tehnică explicația și nu mi-e clar care e problema. 😀

            Iar despre HDD-urile programate să se strice aș vrea să citesc. Unde e disponibiă informația asta?

Comments are closed.