Imagini ISO pe USBStick cu UnetBootIn şi TuxBoot

Test de sarcina - Kogaion Linux - D3A2.5

Lumea Linux, oferă acum o multitudine de opţiuni privind alegerea sistemului de operare. Mai mult decât atât, cu puţin efort, putem aranja o maşină multi-boot, care să fie configurată cu mai multe versiuni de Linux, fiecare utilizabilă pentru alt gen de activităţi, în acest fel putând stoarce fiecare picătură de putere de calcul din una şi aceeaşi maşină.

Totuşi, ceea ce am spus până aici, are un început precis determinat, dincolo de care trebuie să trecem cu succes: descărcarea imaginii ISO a distribuţiei şi scrierea ei pe un mediu bootabil.

Din nefericire, problema asta sub Linux, are multe “variabile”: Care sunt programele disponibile? Care este programul cel mai potrivit dintre ele? De ce dă erori la rulare un ISO scris cu un porogram sau altul? De ce unul şi acelaşi stick USB merge pe maşini cu BIOS şi refuză să meargă pe maşini UEFI?, etc.

PROGRAME DISPONIBILE SUB LINUX

Pentru a realiza un “bootable USB stick” sub Linux, avem foarte puţine alternative din păcate. Se pare că lumea Linux, deşi se mişcă foarte repede de câţiva ani buni, a rămas în urmă în ce priveşte noile schimbări din lumea firmware şi hardware. O explicaţie ar fi cea legată de explozia dispozitivelor tip tabletă şi telefoanele inteligente, care au sistemele de operare preinstalate.

Totuşi, lumea calculatoarelor este vastă, există zeci, poate sute de milioane de laptopuri şi desktopuri, care se administrează cu totul altfel decât un telefon sau o tabletă. Iată ce am găsit eu şi ce am testat:

  • ImageWriter. Este de fapt o interfaţă grafică pentru programul în linie de comandă “dd” (diskduplicate/diskdump/datadump), un program care copiază la nivel de bit datele din fişierul sursă, în destinaţia aleasă. Cu alte cuvinte, el poate fi folosit pentru a realiza un disc de boot, doar dacă cel care a creat fişierul-imagine ISO, l-a conceput special pentru a putea fi scris prin copiere low-level pe un stick USB preformatat FAT 32 şi etichetat “bootable”. Altfel, rezultatul este un stick inutilizabil.
  • UnetBootIn. Aici, lucrurile se complică puţin. În teorie, acest program ar trebui să scrie corect o imagine ISO, dacă ea are în structura ei toate fişierele necesare tuturor variantelor de bootare posibile: firmware BIOS, firmware UEFI, mediu magnetic (stick sau HDD USB) şi medii optice. În realitate, se pare că trebuie respectate anumite reguli foarte precise şi foarte stricte de construire a imaginii ISO, altfel, rezultatul obţinut (stick-ul USB bootabil) se comportă diferit de la o maşină la alta, pe unele mergând, pe altele refuzând să meargă sau “agăţându-se” undeva într-un stadiu oarecare. “DE CE stau lucrurile aşa?”, e o poveste foarte lungă şi foarte complicată. Există chiar distribuţii Linux care avertizeată pe situl lor cu privire la aceste situaţii, considerând UnetBootIn nerecomandabil pentru a scrie ISO-ul distribuţiei lor pe stick USB, precizând chiar cu ce program trebuie realizată scrierea pentru a avea un rezultat bun, deci un stick utilizabil pentru a instala sistemul de operare.
  • TuxBoot. Este un program derivat din “UnetBootIn”, pe care îl recomandă dezvoltatorii lui pentru câteva distribuţii Linux destinate celor care fac multă administrare: “CloneZilla Live” şi “GpartEd Live”. Cum eu folosesc ambele distribuţii (şi CloneZilla Live şi GpartEd Live), evident că am testat şi TuxBoot, pe lângă celelalte programe menţionate.

CÂTEVA TESTE ŞI REZULTATELE OBŢINUTE

  • UnetBootIn. Am scris distribuţia Kogaion Alpha 2.5, Alpha 3 şi Alpha 4 şi rezultatele au fost neconcludente. Voi reveni cu articol separat pentru Alpha 4. Am scris ZorinOS 9 Core şi a funcţionat foarte bine şi pe firmware BIOS şi pe firmware UEFI şi în VirtualBox, dar am renunţat la instalare, deoarece oferă o singură opţiune de instalare, pe tot discul ceea ce pentru mine, este INACCEPTABIL. Am scris Linux Lite 3 şi a refuzat să booteze pe maşină cu firmware UEFI, chiar şi cu CSM Boot activat, dar a mers până la un punct cu maşină cu firmware BIOS. Din păcate, s-a agăţat la un moment dat, dând o listă lungă cu mesaje de eroare. Am scris GpartEd Live şi a refuzat să meargă pe firmware UEFI.
  • TuxBoot. Am avut timp să testez doar câteva distribuţii, respectiv Kogaion Alpha 4 MATE, Boot-Repair-Disk şi CloneZilla Live. Kogaion Alpha 4 a refuzat să meargă pe firmware UEFI, inclusiv cu CSM Boot activat, inclusiv pe maşină cu BIOS nativ. CloneZilla Live. A mers pe maşină UEFI în modul CSM Boot şi chiar am făcut o restaurare a unui OS salvat anterior, totul cu succes. Am retestat rularea şi în modul UEFI nativ şi a rulat cu succes! Boot-Repair-Disk. O distribuţie mică Debian, cu Boot-Repair şi GPartEd, excelent făcută şi extrem de utilă în tot felul de intervenţii. A mers în modul CSM Boot şi nativ UEFI, impecabil şi la fel şi pe firmware BIOS!
  • ImageWriter. Aici testele efectuate m-au condus la concluzia că pot fi scrise stick-uri cu el, doar dacă pe situl distribuţiei este specificat clar acest lucru. Altfel, rezultatul este necorespunzător. Singura distribuţie testată dar care a dat un rezultat discutabil, este Linux Lite, care a rulat doar pe firmware BIOS, din păcate. Consider testul neconcludent din acest motiv şi în opinia mea, ImageWriter este de evitat!

MENŢIUNE SPECIALĂ TUXBOOT

Pentru distribuţiile care scriu/ au nevoie de etichete la discuri, e important de ştiut faptul că atât TuxBoot cât şi UnetBootIn, refuză să scrie etichetele discurilor, deci va trebui scrisă acea etichetă “manual”, folosind GPartEd.

CONCLUZIILE MELE

Rezultatul final, depinde mai puţin de programul (UnetBootIn sau TuxBoot) cu care am scris fişierele ISO şi depinde aproape 100% de layoutul fişierului ISO.

Astfel, funcţie de kernelele puse la dispoziţie în pachetul ISO şi fişierele de configurare aferente din imaginea ISO, vom obţine un rezultat valabil şi un kit de instalare funcţional, dacă autorul distribuţiei a respectat cerinţele specifice fabricanţilor de hardware, cuprinse în specificaţiile UEFI, EFI, BIOS, Yellow/Blue Book, etc.

ORICE ABATERE DE LA SPECIFICAŢIILE PRODUCĂTORILOR, conduce la rezultate imprevizibile, dar de cele mai multe ori, duce la rezultate proaste.

Pentru comparaţie, am scris Linux Mint 17.3 MATE cu UnetBootIn şi respectiv ZorinOS 9 Core şi Boot-Repair-Disk şi a mers impecabil totul, inclusiv pe maşina UEFI, asta însemnând că am testat şi în modul CSM Boot şi în mod UEFI nativ şi pe firmware BIOS.

Linux Mint însă, este o distribuţie matură, dezvoltată de o echipă mare cu foarte multă experienţă şi poate şi din acest motiv s-a impus pe piaţă ca distribuţie majoră şi ca fiind printre cele mai folosite din lume.

Privitor la ZorinOS, mă abţin, dat fiind faptul că l-am instalat o singură dată, în 2012 şi la vremea respectivă mi s-a părut foarte nepotrivit nevoilor mele.

– Citit de 102 vizitatori