Dual boot Linux pe disc partiţionat GPT

Manjaro Linux pe disc GPT - 14-06-2016

Instalarea semiautomată a Manjaro Linux 16.06

Am anunţat anterior că voi publica rezultatele testelor efectuate cu distribuţiile Linux, cu obiectivul clar stabilit de a identifica acea sau acele distribuţii care sunt capabile să se instaleze şi să ruleze fără probleme pe discuri partiţionate GPT.

Voi face la început precizarea că:

GPT înseamnă Global Partitioning Table şi dacă la început era o soluţie destinată experţilor şi profesioniştilor în domeniul procesării datelor în masă inclusă în specificaţia Intel EFI (Extensible Firmware Interface), astăzi, GPT tinde să devină norma şi pentru calculatoarele de acasă şi face parte din specificaţia adoptată în 2010 numită UEFI – Unified Extensible Firmware Interface.

Altfel spus, sistemul de partiţionare împărţirea discurilor fizice în „feliuţe” mai mici numite discuri logice care a preluat conducerea pe piaţă, este GPT şi este un subset al specificaţiei UEFI.

Ca să clarificăm din start ce înseamnă UEFI, am reprodus de pe situl UEFI definiţia concisă, pentru că mulţi confundă marfa cu ambalajul şi îşi închipuie că orice sistem de operare poate rula pe o maşină UEFI sau că pot ei modifica orice în procedura de boot şi merge:

The UEFI Specifications define a new model for the interface between personal-computer operating systems and platform firmware. The interface consists of data tables that contain platform-related information, plus boot and runtime service calls that are available to the operating system and its loader. Together, these provide a standard environment for booting an operating system and running pre-boot applications.

CE AM TESTAT

Ca să scurtez pe cât posibil, voi enumera aici criteriile după care am analizat comportamentul distribuţiilor testate, pentru că, DISTRIBUŢIA PE ANSAMBLU mă interesează. Faptul că o „piesă” a mecanismului numit DISTRIBUŢIE funcţionează şi restul dă rateuri castastrofale (installerul, de exemplu), pentru mine înseamnă „eşec total”.

Reamintesc ceva esenţial: „Tăria lanţului este dată de veriga cea mai slabă!

  • Inscriptorul ISO. Pot scrie cu un inscriptor Linux imaginea ISO pe un stick sau HDD USB?

  • Procesul de BOOT. Pot să bootez de pe orice maşină (BIOS ŞI UEFI) kitul de instalare?

  • Installerul. Îmi permite installerul distribuţiei să fac instalare automată (ştergerea completă a discului), semiautomată (verificarea existenţei partiţiilor şi altor sisteme de operare instalate şi propunerea soluţiei de instalare corespunzătoare) şi personalizată (modul „expert”, în care eu aleg partiţiile, sau partiţionez manual, aleg ce se instalează şi ce ignor din kit, etc.)

  • Indentificarea potenţialelor conflicte şi probleme. Identifică installerul corect posibilele conflicte privitoare la partiţionare şi setările specifice GPT – MBR? Îmi oferă informaţii clare privind ce am de făcut dacă am o astfel de situaţie? Instalarea decurge conform informaţiilor furnizate şi se finalizează cu succes?

  • Primul BOOT. După finalizarea cu succes a instalării şi restartare, am toate opţiunile în meniul de boot? Funcţionează celălalt sistem de operare sau celelalte sisteme de operare care erau instalate înainte de ultima instalare (de ultima restartare)?

  • Backup low level. Pot face backup la nivel de partiţie ŞI la nivel de disc a sistemului partiţionat după ultima instalare? CloneZilla, este o unealtă profesională de backup low-level, adică, la nivel de bit. Un fel de „dd” mai sofisticat. El analizează la cerere dacă backup-ul efectuat este perfect funcţional, dacă poate fi făcută restaurarea fără a compromite maşina de destinaţie. Este poate cel mai dur test posibil pentru un sistem de operare cu capabilităţi GPT.

  • Restaurarea backup-ului low-level. Dacă realizarea copiei de siguranţă este un test dur şi este cu siguranţă, atunci testul infernal pentru sistemul de operare, este RESTAURAREA făcută folosind un astfel de backup. De ce? Simplu: pentru că programul de backup-restore face o copie bit-cu-bit a datelor de pe disc, fără să îi pese ce sistem de partiţionare este, ce partiţii sunt, ce sisteme de fişiere, ce sistem de operare este acolo, cum sunt scrise datele pe disc. Pur şi simplu, copiază bit cu bit discul, tabela de partiţii şi orice alte date într-un set de fişiere, apoi le re-copiază pe un alt disc, exact aşa cum sunt ele în pachetul de backup. Rezultatul este întotdeauna o copie identică a datelor, fără a ţine seama de LOGICA DATELOR. Asta înseamnă între altele că dacă am avut o partiţie NTFS (asta este logica datelor) şi backup-ul este un Linux, după restaurare, vom avea partiţii ext4 şi LinuxSwap şi ce mai era când am făcut backup-ul! Programul ŞTERGE toate datele şi scrie ce găseşte în kitul de backup! Este adevărat, asta face în modul „expert”, dar exact asta e ceea ce ne trebuie, o rescriere totală a HDD. Altfel, testul este irelevant.

CE DISTRIBUŢII AM TESTAT

Am testat câteva distribuţii, pentru simplul motiv că trebuie să fiu pregătit să schimb distribuţia, eventual şi sistemul de operare şi distribuţia, dacă cel curent are probleme cu funcţionarea normală pe un disc GPT.

  • Linux Mint 17.3 „Rosa”, MATE + XFCE. A picat cu brio! Pur şi simplu a rescris discul partiţionat manual GPT, cu o partiţie MSDOS şi s-a repezit glorios să se instaleze! L-a durut fix în şpiţ că aveam acolo un Manjaro Linux! O fi Linux Mint „fratele meu cel de toate zilele”, dar… m-a lăsat de căruţă, la modul cel mai jenant! Urâtă treabă! Am încercat varianta „alongside” şi „Expert mode”, dar pe ambele installerul a clacat şi aşa mi-a venit ideea să îl las să văd ce face pe „automat”. Am văzut! „Cine caută, găseşte!”. Sau, „Bună-ziua ţi-am dat, belea mi-am căpătat!”.

  • Linux Lite 3.0. În afară de capabilităţi de bootare de pe maşină UEFI, nimic serios. Installerul a crăpat pe maşina UEFI. După experienţa cu Mint 17.3, am renunţat să îl instalez, era clar că va face o partiţie MSDOS.

  • Ubuntu Studio 16.04. Deşi am avut unele mici incidente, este singurul din „Ubuntu Family” care s-a comportat profesional. Am testat inclusiv instalarea manuală şi a mers, dar cu probleme… Rezolvabile, dar au apărut.

  • Manjaro Linux 16.06. Precizez că Manjaro Linux este alt sistem de operare decât Ubuntu, are o altă filosofie şi este varianta „prietenoasă” a sistemului de operare ArchLinux. Excepţional realizat installerul, a avut o soluţie pentru toate situaţiile, mi s-a explicat clar ce pot face, ce risc şi cum să privesc situaţia dacă am probleme în înţelegerea instrucţiunilor oferite! WOW! Asta da grijă pentru utilizator! Mi-a amintit de manualele Corel, care te luau de la „diletant” şi gradat, făceau din tine grafician! Singura diferenţă dintre Ubuntu şi Manjaro după instalare, este dimensiunea partiţiei de boot (/boot/efi/, FAT32). Manjaro face o partiţie de vreo 350 MB în vreme ce Ubuntu Studio, face una de vreo 532 MB.

DE LA SINGLE BOOT UEFI-GPT, LA DUAL BOOT!

DualBoot Linux pe disc partiţionat GPT

Aspectul discului după partiţionarea GPT. Vezi partiţia de boot (FAT32, flags = boot, esp)

După ce m-am lămurit pe ce distribuţii pot conta pe o maşină UEFI, am trecut la „next stage”: DUAL BOOT LINUX PE DISC GPT!

Evident, succesul instalării unei distribuţii pe o maşină UEFI cu disc partiţionat GPT sau, altfel spus partiţionat „nativ UEFI”, este doar primul pas!

Ce rost are să partiţionezi un disc GPT, dacă instalezi un singur sistem de operare? O faci doar dacă asta e singura posibilitate. Altfel, este o complicaţie inutilă, mai ales acasă.

  • Prima distribuţie, Ubuntu Studio 16.04. Pentru că aveam deja instalat Studio, am început cu Studio. Am redimensionat la 120 GB partiţia pe care se instalase, lăsând spaţiu nealocat pe disc (cam 380 GB). Am început instalarea Manjaro 16.06 şi am testat varianta „Partiţionare manuală”. Undeva la formatare, s-a împotmolit şi a trebuit să reiau instalarea. Posibil să fi greşit eu pe undeva în procedură. Am partiţionat manual zona nealocată şi am creat o partiţie ext4fs, de circa 63 GB. După restartare, am reluat instalarea şi am mers pe „Install alongside”, pentru că mi-a văzut corect Ubuntu Studio. Am configurat partiţia ROOT, am cerut formatarea, am stabilit partiţia de boot şi totul a mers corespunzător de această dată. Este o instalare semi-automată, în sensul că mici configurări trebuie făcute manual: mount points şi partiţia de boot, pentru instalarea GRUB2. Installerul are mici ferestre de notificare care îţi explică ce trebuie făcut şi de ce, deci ar trebui să fie uşor, mai ales dacă se repetă de câteva ori instalările. Practica te învaţă!

  • Prima rulare în sistem dual-boot. După instalarea Manjaro Linux, la primul restart, am văzut în meniul GRUB2 că Manjaro a trecut pe primul loc. Mă aşteptam, ştiam din vremea când făceam dual-boot cu Windows şi dacă voiam să am primarul pe Windows, trebuia să modific grub.cfg. E relativ simplu, se face „Ctrl+X” şi „Ctrl+V”, pentru a trece primul sistem de operare de pe poziţia 1 pe 2. Am ales desigur Ubuntu Studio, să văd dacă toată povestea a decurs conform celor presupuse. Ubuntu s-a încărcat foarte greu şi am crezut că s-a dus instalarea. Mi-am amintit apoi că redimensionasem partiţia lui de la circa 480 GB la 120 GB şi mai şi mutasem partiţia Swap (/dev/sda3), care după redimensionarea /dev/sda2, avea în faţă un gol (spaţiu nealocat) de vreo 360 GB. Ubuntu avea deci nevoie să se „dezmeticească”! Normal. Am intrat în GPartEd să verific dimensiunea ocupată pe partiţia FAT32 (boot, esp) de bootloader. Mi s-a părut nesemnificativă. Am modificat numele partiţiei /dev/sda4/ în Manjaro, apoi am părăsit Studio, după ce am făcut câteva capturi de ecran, cu partiţiile.

  • A doua restartare în dual-boot. Am repornit sistemul, tot cu Ubuntu Studio, să verific dacă tot aşa greu merge. De această dată, totul a decurs normal. M-am jucat puţin cu SimpleScreenRecorder, am lansat OpenShot 2.07 şi respectiv OpenShot 1.4.3.1 şi am părăsit din nou sistemul.

  • A treia restartare în dual-boot. Am repornit, de această dată cu Manjaro Linux. Fiind ultimul instalat, deci ştia exact configuraţia partiţiilor, s-a încărcat foarte repede. M-am jucat şi aici puţin cu SimpleScreenRecorder, OpenShot 1.4.3.1 şi GpartEd, apoi am restartat iar sistemul.

  • Restartare 4 – UEFI BOOT. Spre deosebire de maşinile BIOS, care pe tasta „TAB” ofereau un meniu de alternative de boot, firmware-ul UEFI, necesită intrarea în firmware (de regulă, tot tasta F2) şi selectarea meniului „Boot” sau „Boot Options”. Aici, vom avea mai multe opţiuni de boot, listate în ordinea în care figurează pe partiţia de boot (FAT32, boot, esp). Foarte probabil, pe prima poziţie se află ultima distribuţie (ultimul OS instalat). Cu „Enter” se accesează lista opţiunilor disponibile şi pentru a pune pe primul loc Ubuntu Studio, am ales „UEFI Boot Ubuntu Studio”. Am dat „F10”, „Save” şi calculatorul a continuat secvenţa de boot cu Ubuntu Studio. Dat fiind faptul că mai rulasem ambele sisteme, totul a mers cu viteza aşteptată.

  • Restartare 5 – UEFI BOOT. Sistemul ales de această dată, a fost Manjaro Linux. Era de altfel şi ultima variantă posibilă de testare. Totul a decurs normal şi am închis calculatorul.

DualBoot-GPT-X200M-14-06-2016-dev-sda1-02

Informaţii detaliate privitoare la partiţia de boot (/dev/sda1/, FAT 32)

CE MAI TREBUIE TESTAT?

Toate aceste teste amănunţite, au însumat peste 70 de ore de muncă pe calculator! Cu alte cuvinte, pentru scrierea acestui articol, partea de cercetare-documentare, jurnalizarea informaţiilor, redactarea materialului, înseamnă aproape 80 de ore de muncă, adică, zece zile de muncă PLINE. Cum acest timp de lucru îl aloc din timpul meu liber şi ofer rezultatele GRATUIT, este destul de greu pentru un singur om să facă absolut toate testele cu putinţă, „pro-bono”, din spirit samaritean.

Iată ce mai trebuie testat în continuare:

  • Alte distribuţii de GNU/Linux. Slackware, Debian, Fedora, Mageia, ROSA Fresh Desktop 7, ar fi câţiva posibili candidaţi. Primul nivel de complexitate, este evident, instalarea automată pe maşină UEFI. Crează partiţii GPT? Pentru că dacă ne trezim cu o partiţie MSDOS, cum am păţit cu Linux Mint 17.3, înseamnă că e incompatibil UEFI.

  • Instalare dual-boot. Faptul că o distribuţie se poate instala pe un sistem UEFI şi partiţionează discul GPT, este IRELEVANT în sine! Avem nevoie să ştim dacă recunoaşte un alt Linux care a fost deja instalat, ce opţiuni oferă şi dacă se ţine de cuvânt şi se instalează, cu ACTUALIZAREA CORECTĂ A GRUB2! Altfel, sunt baloane de săpun!

  • Instalări inversate. Chiar şi dacă am reuşit o formulă de instalare, e posibil să existe incompatibilităţi UEFI la unul din sisteme! Astfel, dacă am instalat Debian şi a mers şi instalarea Slackware, este încă posibil ca Slackware să creeze probleme! Este deci necesar să instalăm primul Slackware şi al doilea Debian. Abia dacă în ambele variante totul este OK, putem spune că avem compatibilitate UEFI 100% la ambele sisteme. Altfel, poate fi compatibil ori unul, ori celălalt. Vezi ghiveciul numit „Windows-Linux” şi problemele fără număr generate de astfel de scenarii dual-boot.

  • Instalări mulți-boot. Frumuseţea UEFI şi a discurilor GPT, abia de aici încolo începe! Atunci când ai 3 activităţi „criminale” pe calculator, cum ar fi de pildă animaţii cu Blender, RayTracing pentru o revistă full-color „classy”, editare video şi editare audio, o să vrei cu disperare să foloseşti aceeaşi maşină, măcar ca să economiseşti timp de administrare şi vreo 2000 – 5000 de euro, daţi pe maşini dedicate… Şi cum 5000 de euro e doar o sumă „de început”… Soluţia este evident, o maşină UEFI, un HDD de 1 TB (mai mulţi TB? 😀 ), adaptor grafic dedicat, interfaţă audio low-latency (externă, USB) şi patru variante Linux instalate pe ea. Câte un Linux pentru fiecare activitate, configurat special, fără alte „gadget”-uri!

  • Instalări cu partiţionare 100% manual. Şi acesta este un test necesar. Dacă distribuţia se instalează corect pe o partiţie realizată manual, atunci probabilitatea să poată fi instalată pe orice disc partiţionat GPT, cu oricâte partiţii cu sisteme pe el, este foarte ridicată. Altfel, există un risc mare să deterioreze bootloaderul atunci când îl rescrie şi să obţinem o maşină inutilizabilă. Sigur, rămân două soluţii care pot fi verificate: Boot-Rescue-Disk şi CloneZilla. Adică, restaurarea GRUB2 dacă e posibil şi restaurarea datelor dintr-un backup low-level.

Dacă şi mai ales câţi sunt oamenii dispuşi să investească de dragul comunităţii şi în beneficiul tuturor 80 de ore din timpul lor pentru treaba asta, dacă sunt dispuşi şi să publice rezultatele acestor cercetări, voi vedea şi eu şi încă mulţi alţii.

Cam asta ar fi, până în prezent.

Dacă timpul îmi va permite, voi publica în curând un material video realizat pe ASUS X200M, maşina UEFI cu discul partiţionat GPT şi distribuţiile Ubuntu Studio şi Manjaro Linux, instalate în aceste condiţii.

Până atunci, să ne vedem cu bine şi

MULT SUCCES LA TESTĂRI!

– Citit de 106 vizitatori

2 thoughts on “Dual boot Linux pe disc partiţionat GPT

  1. frumos ! Domnule Stanescu sunteti o comoara de intelegere si pricepere !acum am vazut unde am gresit si ca trebuie sa o iau de la capat ,si cu nepriceperea mea cred ca o sa dureze mult mai mult timp decat v-a luat dumneavoastra ,eu fiind tipul cu partea tehnica nu artistica (fizica,electricitate,electronica ).va multumesc !

    • Bun venit!
      Mulţumesc pentru gândurile frumoase!
      “Priceperea” mea se numeşte “Tot păţitu-i priceput!”
      Am fost nevoit să învăţ, ca să îmi pot întreţine maşinile. Cam asta e tot…
      “Încercare şi eroare”, cam asta ar fi formula.
      E drept însă, la chestiile noi, mă ajută mult anii de lucru pe calculator.
      Altfel şi pentru mine e greu şi cam asta e ideea articolelor: poate ajută cuiva.
      Fiecare a învăţat sau învaţă altceva, deci experienţa diferă.
      Partajând o experienţă, meergem mai repede cu învăţătura.
      Şi eu am o puzderie de “nepriceperi”!
      Mă strădui să învăţ “din mers”.
      Succes la partiţionare!

Comments are closed.