De la Mint MATE înnapoi la XFCE!

XFCE Logo

De această dată, voi scrie despre experienţa avută timp de 3 săptămâni cu interfaţa (GUI) MATE.

Din păcate, timpul şi faptul că este o activitate care ţine de voluntariat, “pro-bono” adică, mă împiedică să fac teste foarte aprofundate cu interfaţa MATE.
Mi-a plăcut la prima impresie, dar din nefericire, atunci când s-a pus problema lucrului susţinut, s-a dovedit că MATE este un produs încă într-un stadiu incipient, mai curând aflat în zona Alpha decât un produs finit.

Cantitatea înspăimântătoare de regresii şi erori critice s-a dovedit dincolo de orice limită de suportabilitate şi erorile critice, fac practic interfaţa inutilizabilă, dacă este să vorbesc despre a îţi câştiga existenţa cu Linux.

Instabilitatea mediului grafic, imposibilitatea de a rezolva problemele apărute fără zeci de ore de căutări sterile, de timp consumat fără vreo finalitate, m-au determinat să renunţ.

Da, recunosc, din perspectiva consumului de resurse, pare să fie ceva interesant.

Din păcate însă, puţini ştiu că o interfaţă grafică astăzi, reprezintă la modul ideal vorbind! o fuziune subtilă şi perfect armonizată a trei nivele (layers) de interfaţare, toate situate DUPĂ interfaţa numită “sistem de operare” sau, altfel exprimat, PESTE, DEASUPRA acestei fundaţii numită “sistem de operare” care la rândul ei are nivele distincte de interfaţare cu maşina. Kernelul, este doar o interfaţă complexă dintre maşină şi un anumit tip de software, numit “API” Applications Programming Interface inutilizabil de către omul obişnuit şi inteligibil doar pentru programatorii ultra-specializaţi. Pe de altă parte, chiar şi între kernel şi maşină, mai există un nivel de interfaţare software: FIRMWARE-ul!

Sintetizând, deşi MATE ca interfaţă grafică vine cu propuneri interesante, gradul de maturitate al acestei soluţii, este încă extrem de departe de necesităţile curente. Dacă la asta mai adaug şi interferenţele (coliziuni se numesc în programare) cu partea de drivere ale dispozitivelor esenţiale cum sunt dispozitivele USB, care acum constituie o parte destul de importantă a perifericelor (mouse, tastatură, inscriptoare optice, HDD, carduri de memorie, imprimante, multifuncţionale, camere de luat vederi, microfoane, interfeţe audio, etc.), atunci imaginea este chiar descurajatoare.

Ca să iau un singur exemplu… Pentru a putea tipări o pagină oarecare cu un HP 1018 (imprimantă veche!), trebuia să dezinstalez şi să reinstalez imprimanta la fiecare utilizare! Aşa se lucrează cu o imprimantă? Consum o jumătate de oră să configurez imprimanta pentru 30 de secunde de utilizare efectivă?

Închei cu trecerea în revistă a inconvenientelor şi trec la “bătrânul” XFCE.

“Bătrânul” XFCE, pentru mine, desigur, pentru că aceasta este interfaţa grafică pe care am folosit-o din 2012. Din 2010 până în 2012, am preferat versiunea KDE a Mandrake/Mandriva şi în oarecare măsură Ubuntu KDE. Preferinţa, vine în mare măsură datorită excelentei documentaţii, disponibilă pentru practic orice! Momentan, KDE este singura interfaţă grafică echipată profesional pentru orice tip de activitate şi care are şi documentaţia aferentă excelent pusă la punct. Las la o parte stabilitatea, care este fără rival! Totuşi…

Ca orice de pe lume, acest confort, această excelenţă îşi are preţul ei şi încă unul mare… KDE necesită resurse colosale pentru a putea rula bine.

Revin la XFCE după precizările acestea.

Prima impresie foarte plăcută, a fost faptul că mi-am găsit vechile configurări ale interfeţei, făcute sub Mint 13! Trebuie să recunosc faptul că partiţia Home, face minuni! Este chiar ceva excepţional şi inexistent sub Windows!

Partiţia Home, îmi permite să testez când am chef şi ce variantă de distribuţie am chef, fără să mai duc grija configurării aplicaţiilor!

Cu puţină bătaie de cap (utilitarul de backup al listelor de software), chiar şi instalarea aplicaţiilor poate fi automatizată!

Oricum, pot spune că, exceptând imprimanta, care mi-a dat ceva dureri de cap, în rest, tot software-ul de care mă foloseam, l-am instalat în circa 3 ore, ceea ce este zic eu excepţional!

Am făcut afirmaţia de mai sus, depoarece asta deschide posibilitatea testării “într-o după-amiază”, a oricărei distribuţii Linux.

În fine, pe partea de configurare a desktopului, cea prezentată în materialele video, sunt diferenţe, dar funcţionează (sau e prea devreme să mă bucur?) din câte am observat până acum.

LibreOffice, care este un program cheie pentru mine, văd că se comportă civilizat, fără crash-uri neaşteptate. OpenShot, SimpleScreenRecorder, Mixerul, văd că merg, cel puţin în cele 3 zile de când lucrez cu XFCE. Mai mult, am instalat şi programul de captură de ecran Shutter şi merge impecabil!

Am testat şi o cameră WebCam A4Tech HD 1080p PK910H şi calitatea capturii şi a sunetului sunt bune, iar stabilitatea maşinii s-a dovedit bună. Dacă aveam port HDMI, aş fi încercat şi Samsung-ul meu (bătrâna, deja! :) ) HMX Q20. Din păcate, convertor de la HDMI la USB 2.0… cam lipsă!

Deşi am făcut multe teste şi sub MATE cu aceeaşi cameră (A4Tech PK910H), rezultate bune, acceptabile adică, am obţinut doar sub XFCE. Am dat denumirea completă a camerei, pentru cazul în care sunt persoane interesate să îşi cumpere aşa ceva. Este o cameră accesibilă (130 lei) şi pot fi realizate destul de multe cu ea, microfonul fiind destul de sensibil. Pe partea de Skype, rămâne să verific, în timp. Cred că aş avea şi câţiva oameni cu care să fac teste, dintre coechipierii cu care navighez pe “Linux Intergalactic Cruiser”! (Just joking! 😛 )

Cam asta ar fi!

Închei cu o veste, interesantă sper, pentru multă lume!

Am în pregătire materiale video privind realizarea unui stick USB multi-boot, evident, cu GRUB2 ca bootloader!

– Citit de 121 vizitatori