De ce Mint 18.1 în loc de Mint 18.2?

"De ce Mint 18.1 în loc de Mint 18.2?"

Mă bucur şi îţi mulţumesc pentru că te afli din nou aici şi citeşti articolul dedicat Linux Mint!

Voi răspunde acum la o întrebare care mi s-a pus pe un grup Linux de pe Facebook (Linux Pentru Prieteni):

De ce Mint 18.1 în loc de Mint 18.2?

Este adevărat că Mint 18.2, este ultima versiune publicată.

Tocmai în asta constă marea problemă:

Este prea nouă şi ca orice maşină nouă, necesită rodaj!

Argumentele mele şi PRO şi contra migrării, sunt în articolele precedente, dedicate migrării la Linux Mint 18.1.

Dar, ca să răspund aplicat, iată cum stau lucrurile:

  • Am testat ŞI Mint 18.2. Îmi crează aşa de multe probleme, încât prefer să revin la Windows! Dar… de ce aş reveni la Windows, când pot să rămân la Mint 17.3?! Şi dacă tot am testat Mint 18.1 şi am reuşit să rezolv cam tot ce mă interesa, de ce aş rămâne la Mint 17.3? „Elementar, Watson, elementar!”;
  • Beta-Tester?! Timpul disponibil pentru intervenţii, remedieri şi căutarea de soluţii, este extrem de redus. Orice incident, îmi iroseşte timp preţios. Prefer un sistem cu care am lucrat, merge şi tocmai pentru asta îl folosesc. Timpul necesar maturizării unei versiuni noi, este de obicei cam 6 luni. Cu toată părerea de rău, prefer să amân un upgrade, până când noua versiune, corespunde nevoilor mele. Am destule de făcut şi fără să mă joc de-a beta-testerul! „Pardon, scuzaţi, bonsoar!”.
  • Aplicaţiile vechi, care merg sub versiunea „veche”. Aplicaţiile vechi, suferă de multe ori regresii din cauza schimbării platformei. Rezolvarea problemelor, de multe ori durează şase luni sau mai mult, uneori chiar peste un an. Dacă mi-aş putea permite să aştept, ar fi altă poveste. Dar eu am nevoie de aplicaţiile respective, să-mi pot face treburile din care trăiesc;
  • Versiunile noi ale aplicaţiilor. De multe ori, constat că noile versiuni au buguri sâcâitoare. Ceea ce mergea înainte, s-a dat peste cap. De pildă, LibreOffice, are cel puţin vreo 5 buguri, doar în meniul „Format”. Acceleratoare care au încetat să funcţioneze; meniuri restructurate cu comenzi vechi, realocate sau alocate prost; blocaje fără avertisment; deteriorarea formatării documentului. Sunt doar o parte dintre mizeriile zilnice. Ce pot face? Instalez versiunea veche, cu care sunt obişnuit. Dacă am de unde să o mai iau! Şi dacă merge la fel sub noul kernel, etc. Şi lanţul poveştii se repetă la multe dintre aplicaţii. Versiuni noi, cu buguri noi! Toate astea îmi macină şi nervii şi timpul. De ce aş împinge lucrurile mai departe de atât?
  • Clasa LTS. Atunci când folosesc o distribuţie din clasa LTS Long Term Service, suport pe termen lung am destul timp la dispoziţie să testez pe îndelete versiunile noi, fără să stau cu presiune pe cap că „Aplicaţia X este depăşită, am sistat suportul pentru aceasta, faceţi upgrade la noua versiune!”. Mint 17.3, este un LTS! Am suport până în 2019! De ce m-aş grăbi să-l schimb cu Mint 18.2?! Doar aşa, „De chichi, de Michi, de 3 lei ridichi?
  • Stabilitatea platformei. Ceea ce fac eu cu calculatorul, necesită o platformă extrem de stabilă. Orice disfuncţie îmi deturnează atenţia de la munca mea de creaţie, către probleme de administrare;
  • Jobul meu. Îmi câştig existenţa creând produse şi servicii informaţionale. Fac training 1:1, coaching şi sunt creator de conţinut (literar, audio, video). În acest context, am nevoie ca aplicaţiile care îmi sunt de folos (câteva zeci!) să fie funcţionale tot timpul. Orice instabilitate a sistemului de aplicaţii, îmi provoacă daune în lanţ. Am pregătit chiar un articol pe tema: distincţia între „sistem de operare” şi „sistem de aplicaţii”.
  • Munca mea e alta decât administrator de reţea! Dacă aş fi lucrat ca administrator de reţea, adică dacă trăiam din asta şi aş fi folosit Linux ca divertisment şi pentru divertisment, mi-ar fi fost absolut indiferent dacă X sau Y aplicaţie crapă. Se găseşte o soluţie sau renunţ la „criminală”. Pentru divertisment, sunt destule playere de tot felul. Iar ca administrator, una din distracţii este să tot schimbi distribuţiile. Aşa, din curiozitate şi amuzament. Nefiind cazul meu, orice disfuncţie a ansamblului sistem de operare – aplicaţii, îmi dă dureri de cap NEDORITE!

Mulţi îşi închipuie că am cunoştinţe destule de administrare, pentru că sunt administrator de reţea. FALS! EROARE!

Sunt scriitor şi trainer autorizat şi lucrez în domeniul dezvoltării personale.

Dacă crezi cumva că asta are ceva cu linia de comandă, cu cron, cu gcc, cu Apache, cu MySQL, cu PHP şi altele, atunci, fie şi aşa!

Dar poate îmi explică şi mie cineva, de ce şi cum se leagă astea aşa de zdravăn cu dezvoltarea personală şi talentul literar?

Mă opresc aici şi în articolul viitor, voi face precizări cu privire la două concepte pe care multă lume le confundă:

Sistemul de operare şi sistemul de aplicaţii.

Un weekend plăcut! Pe sâmbăta viitoare!

 

– Citit de 32 vizitatori