De ce am aşteptat 15 ani să trec la Linux?

Şerban Stănescu - Linux Daily User

Este o întrebare care mi s-a pus şi pe acest blog şi în grupul “Linux Pentru Prieteni” şi la care trebuie să răspund, pentru că este necesar să clarific câteva aspecte:

  1. Ce înţeleg eu prin “Am trecut la Linux”?
  2. Care sunt motivele pentru care a durat 15 ani tranziţia?
  3. Poate fi folosit Linux fără “ajutorul” Windows?

Ce înţeleg eu prin “Am trecut la Linux”?

Am observat că multă lume înţelege prin a trece la Linux, a avea o maşină dual-boot pe care are un Windows oarecare „de serviciu” şi un Linux mereu altul de obicei! ca alternativă la Windows.

Din perspectiva mea, asta înseamnă „joaca de-a Linux”.

Eu înţeleg prin trecerea la Linux, a lucra tot timpul pe o maşină care are instalată cel puţin o distribuţie Linux ca sistem de operare de bază şi, eventual, încă una sau mai multe distribuţii, pentru testare sau pentru alte scopuri.

Cu alte cuvinte, tot ceea ce fac, fac EXCLUSIV SUB LINUX!

Ce înseamnă „Sistem de operare” şi „Distribuţie” voi discuta mai pe larg într-un alt articol.

Care sunt motivele pentru care a durat 15 ani tranziţia?

Am spus la punctul precedent ce înţeleg eu prin „a trece la Linux”.

Am precizat de asemenea ce înţeleg eu prin dual-boot Windows-Linux.

Acum voi face precizarea că am lucrat în sistem dual-boot 15 ani, până m-am decis să renunţ definitiv la Windows.

Acum, cred că am clarificat toate neclarităţile legate de ce fac eu cu Linux şi de când.

Un răspuns simplu la întrebarea din subtitlu (De ce 15 ani…), este de-a dreptul evident: pentru că Linux a fost incapabil să îmi ofere acele programe de care am nevoie pentru a îmi face toate treburile sub Linux!

Mai mult decât atât…

Şi acum Linux are limitări uriaşe în această privinţă!

Şi astăzi, fac pionierat „la greu” prin faptul că folosesc Linux exclusiv, pentru că pe partea de aplicaţii end-user, Linux are încă tone de probleme de rezolvat. Iată doar câteva dintre ele:

  • JACK. Un suport simplu, intuitiv şi uşor de lucrat cu JACK. Serverul JACK, este încă extrem de departe de a fi uşor de utilizat, iar a alege partametrii pentru o latenţă sub 0,5 ms (milisecunde), este în continuare un „infernul din zgârie nori”. Iar latenţă 0,5 ms, este o latenţă „pentru acasă”. Putem discuta despre o latenţă bună şi foarte bună, de la 0,3 ms în jos!
  • DAW Digital Audio Workstation. Configurare rapidă şi uşoară a unui DAW cu orice hardware audio. Încă este o problemă foarte mare pentru orice aplicaţie (Ardour, LMMS, Hydrogen, Qtractor, Audacity, etc.) să îţi vadă o interfaţă oarecare de exemplu ZOOM R 16, Behringer UMX 610 U-Control, Behringer 1202 U, Korg PA 500, etc. chiar dacă are specificaţie Mackie.
  • Editare video uşoară, intuitivă şi flexibilă. Deocamdată, există un singur editor video neliniar performant deşi cu foarte multe limitări OpenShot Video Editor. Versiunea mai performantă, este în lucru deja de aproape 3 ani şi abia a ajuns la un beta 2.07. Celelalte alternative (KDEnlive şi PiTiVi), sunt aproape inutilizabile, din multe, prea multe motive.
  • Unelte pentru învăţământ la distanţă şi autoinstruire asistată. Pe partea de autoinstruire şi distribuirea materialelor, avem probleme foarte mari sub Linux. Există vreo câteva programe, dar funcţionarea lor se limitează la a afişa o interfaţă inutilă şi care, de multe ori, „îngheaţă” sistemul.
  • Manuale de bună calitate. Sunt rare în general şi de multe ori, sunt vechi de câţiva ani. Fac excepţie programele mature, care au o echipă care se ocupă exclusiv de realizarea manualelor. Dar sunt puţine, foarte puţine, comparativ cu zecile de mii de aplicaţii care sunt practic lipsite de orice documentaţie iar dacă există, este făcută la modul extrem de general şi nespecific, prezentând de multe ori noţiuni pentru nivelul cel mai de jos în utilizarea calculatoarelor.

Aşadar, pentru cineva care a lucrat cu Windows şi şi-a câştigat timp de aproape 17 ani existenţa CA FREELANCER, făcând diverse lucrări de sub Windows, problema trecerii definitive la Linux, este una extrem de complexă şi decizia „ruperii” de lumea Microsoft, este una extrem de dificil de pus în practică, pentru cineva care foloseşte calculatorul ca mijloc de muncă şi de câştigare a existenţei!

Iar dacă ai fost freelancer şi vrei să schimbi ceva, coşmarul se amplifică EXPONENŢIAL!

Una este calculatorul pentru divertisment şi alta este unealta cu care îmi câştig existenţa!

Ori, în cazul meu, este vorba despre a îmi câştiga existenţa folosind calculatorul pentru a îmi valorifica şi amplifica aptitudinile de tot felul.

Poate fi folosit Linux fără “ajutorul” Windows?

Asta înseamnă dacă putem face absolut tot ce avem nevoie dar şi tot ce vrem, fără să avem nevoie de Windows, indiferent de împrejurare şi situaţia în care ne aflăm.

Din păcate, deşi răspunsul pe ansamblu este „DA”, răspunsul trebuie nuanţat şi voi preciza până unde putem extinde acest DA:

  • Disponibilitate distribuţii la download în formatul ISO, 99%;

  • Scrierea ISO cu un program Linux pe medii optice: 95%;

  • Scrierea ISO cu un program Linux pe medii magnetice (USB) 20%

  • Instalarea pe firmware BIOS de pe orice mediu, 70%;

  • Instalarea pe firmware UEFI de pe orice mediu, 15%;

  • Instalarea pe partiţii GPT, 10%;

  • Funcţionarea corectă de pe partiţii GPT: 10%

  • Instalarea dual-boot pe firmware BIOS 95%;

  • Instalarea dual-boot pe firmware UEFI 10%;

  • Funcţionarea corectă dual-boot pe partiţii GPT, 5%;

  • Existenţa aplicaţiilor (programe) speciale, perfect funcţionale, licenţiate Freee GNU-GPL, 5%;

  • Instalare uşoară şi mentenanţă uşoară a sistemului, 35%;

  • Interfeţe grafice intuitive şi perfect funcţionale, fără erori critice pentru sistem, 80%

  • Manuale detaliate, uşor de utilizat şi foarte explicite pentru sistemul de operare şi programele preinstalate, 25%;

MEDIA GENERALĂ (14 criterii): 574: 14 = 41. Sau, dacă ne raportăm la sistemul notelor din şcoală, pe o scală de la 1 la 10, ar însemna o medie 4,10…

Oricât de puţin mi-ar place şi oricât de dureros ar suna şi Windows şi MacOS şi Unix, au stabilit nişte standarde pentru ceea ce înseamnă calitate, funcţionalitate, ergonomie, maturitatea unei aplicaţii.

Dacă la performanţa sistemului de operare Linux poate concura cu succes şi poate chiar surclasa Windows şi chiar şi Mac, eventual şi Unix (discutabil…), în ceea ce priveşte aplicaţiile, Linux este încă într-un stadiu ceva mai avansat decât „incipient”. Dacă la capitolul „jucărele pentru desktop” poate concura cu succes lumea Windows, la capitolul APLICAŢII SERIOASE, este încă în faza COPILĂRIEI sistemelor de operare amintite.

Există o singură excepţie şi aceea ţine de lumea programatorilor şi a universului serverelor.

Aici însă, vorbim despre UTILIZATORUL CASNIC şi paradigma mileniului trei PRIVITOARE LA EDUCAŢIE, AUTOEDUCAŢIE şi VALORIFICAREA POTENŢIALULUI INDIVIDUAL.

Cu această ocazie, cred că am lămurit şi cât anume cântăreşte PENTRU MINE şi cei ca mine, în economia ansamblului, sistemul de operare: undeva între 2% şi maximum 5%.

Restul de 95% 98% din importanţă, îl au aplicaţiile şi nivelul de maturitate şi de performanţă pe care l-au atins acele aplicaţii.

În acest context, cred că este foarte clar că orice distribuţie Linux care are „gâlci în soft”, începând cu downloadul ISO şi terminând cu Application Management (Gestionarea aplicaţiilor), pentru mine, în cazul ultra-elegant şi diplomatic, trece în categoria „Nice try, but you’ve just wasted my precious TIME!”.

Şi ca să elimin ambiguităţile: „Frumoasă încercare, dar tocmai mi-ai irosit preţiosul meu TIMP!

Îmi pare rău pentru ambiţioşii obsedaţi de programare şi de ideea de a se afirma ca programatori, dar într-o lume care geme de mii de variante ale unuia şi aceluiaşi sistem de operare, Linux, EXIGENŢELE ALEGERII AU CRESCUT EXPONENŢIAL!

Cine are ochi de văzut, să vadă! Cine are urechi de auzit, să audă!

În aceste condiţii, cine şi-a propus ideea năstruşnică de a reinventa „roţile Linux”, are două alternative:

  1. Se încadrează în standardele DE FACTO impuse de Ubuntu şi Manjaro Linux (user-friendly ArchLinux!). Acest lucru poate fi văzut clar în popularitatea printre utilizatorii casnici de Linux, a celei mai vechi şi bine puse la punct distribuţii: Slackware Linux;

  2. Se pierde în marea masă de John/Jane Doe Linux (adică: Neica-Nimeni-Linux), care deja numără un număr copleşitor de distribuţii „de bucătărie”, utilizate sporadic de către un număr de susţinători radicali, care se consideră deţinătorii adevărurilor absolute în (toată???!) lumea Linux şi care variază de la 5 – 20 utilizatori, până la cel mult câteva sute. Mă abţin să dau exemple, dar cine este interesat, poate analiza grafic datele oferite de situl specializat „DistroWatch”.

CONCLUZIA FINALĂ

VERSIUNEA SCURTĂ: Mi-au trebuit 15 ani să trec la Linux, pentru că în acest interval de timp, Linux oferea cu totul altceva decât aveam eu nevoie în fapt.

Linux era orientat exclusiv către mediul programatorilor şi administratorilor de reţea. Pentru mine, era doar o curiozitate, o perspectivă posibilă şi atât.

VERSIUNEA NUANŢATĂ: Cine vrea să pătrundă cu o distribuţie Linux în casa omului, are de muncit câţiva ani buni până când pachetul de bază SE RIDICĂ LA NIVELUL CERINŢELOR ACTUALE ŞI FUNCŢIONEAZĂ IMPECABIL de la downloadul ISO şi până la „Gata de lucru!”, pe orice maşină, fie ea BIOS sau UEFI.

Omului obişnuit, puţin îi pasă de protocoalele de comunicare, de programare, de compilatoare, de dependenţe de tot felul şi de orice alte chinezării de acelaşi calibru!

Dezvoltatorul de distribuţii, pentru că asta înseamnă „Linux pentru acasă”, O DISTRIBUŢIE, trebuie să aibă în vedere că în pachetul (= distribuţie) unui sistem de operare PENTRU ACASĂ, trebuie incluse sistemul de operare în sine, serverul grafic şi shell-urile grafice pentru că asta este de fapt un WM, adică, Window Manager sau DM Desktop Manager sau DE Desktop Environnement grafica aferentă shell-urilor, utilitarele cele mai importante, de la inscriptorul de imagini ISO până la principalele instrumente de administrare (System Information, GPartEd, Backup, File Manager Dual-Pane pentru productivitate crescută, Boot-Repair sau GRUB Repair, Package Manager, Archive Manager, Update Manager) precum şi multe alte utilitare din gama „Accesorii”.

Trebuie înţeles foarte clar de către dezvoltatorii de distribuţii că „momentul zero” din care începe existenţa unui „sistem de operare” pentru acasă, este acela în care am terminat de instalat distribuţia şi mă apuc să citesc manualul de utilizare, în care sunt descrise absolut toate etapele prin care am trecut şi am trecut fără complicaţii, pentru că ce scrie acolo, se respectă întocmai; apoi, descrierea la nivel de necunoscător a fiecărei aplicaţii disponibile, atât cu numele de program (cel din meniu) cât şi cel de fişier sau pachet, pe care îl prezintă Package Managerul, împreună cu modul de utilizare al fiecărei aplicaţii sau cel puţin acolo unde există, o trimitere la manualul PDF, pe care să îl pot consulta oriunde, chiar şi unde lipseşte electricitatea ca reţea curentă de alimentare şi deci şi interntul...

Asta este aşadar ceea ce înseamnă ÎNCEPUTUL EXISTENŢEI unui sistem de operare „User Friendly”.

De ce spun asta?

Pentru faptul că eu acasă, vreau să desfăşor cu totul alte activităţi decât programare şi tastat ore în şir comenzi la consola interpretorului de comenzi. Asta îmi consumă şi nervii şi timpul cu sarcini care pentru mine au valoare egală cu ZERO.

Orice clipă petrecută la consolă, e o notă proastă pe care i-o dau sistemului de operare. Pentru simplul motiv că, dacă voiam să fac programare, un sistem de operare dedicat programării îmi puteam alege singur, ba chiar îl pot construi singur DIN BUCĂŢILE DISPONIBILE şi îl alegeam fără fantezii grafice, playere de media şi motor de jocuri sau alte inutilităţi de acest gen în programare.

Utilizator casnic, este o paradigmă diferită şi este una DIAMETRAL OPUSĂ paradigmei PROGRAMATOR sau NETWORK ADMIN!

Diferenţa este uriaşă şi constă înainte de toate în felul în care defineşte expresia „sistem de operare” un PROGRAMATOR, care este foarte diferit de cel în care defineşte aceeaşi expresie un ADMINISTRATOR DE REŢEA şi este iarăşi foarte diferit de felul în care defineşte ce înţelege prin „sistem de operareUTILIZATORUL CASNIC.

Pentru utilizatorul casnic, „sistem de operare” înseamnă de fapt „O DISTRIBUŢIE” care este perfect funcţională şi gata de a fi extinsă potrivit nevoilor sale specifice, de la un profil de utilizator la altul.

Şli cum există o mare variatate de profile utilizator, e clar că pentru mine, ca utilizator, abia de aici începe discuţia despre „sistem de operare”.

Cu alte cuvinte, ceea ce pentru programator este un conglomerat uriaş de programe, pentru mine este doar un bloc monolitic, a cărui structură mi-este absolut indiferentă DAR, a cărui rezilienţă la „brutalităţile” (cerinţele mele extravagante), trebuie să tindă la infinit.

Cum asta este imposibil în practică, rezultă că „fault tolerance”, trebuie să aibă valori foarte mici (număr mic de erori/unitatea de timp), indiferent ce aş face eu cu conglomeratul respectiv de aplicaţii.

În ce măsură am chef şi interes să învăţ tainele structurii „monolitului”, e treaba mea şi, dacă programatorul mă forţează să fac asta pentru a rezolva sarcini minore sau chiar mai complexe, e un programator prost şi indiferent la nevoile mele, care sunt extrem de diferite de ale lui!!

După cum se vede, e doar o chestiune de perspectivă şi nevoi specifice răspunsul la întrebarea „Care este cel mai bun sistem de operare?”…

– Citit de 160 vizitatori

2 thoughts on “De ce am aşteptat 15 ani să trec la Linux?

  1. Super si fundamentat articol.Exact aceasta e paradigma oricarui OS:cat de mult permite crearea de aplicatii user-friendly ,instalarea si fucntionarea fara gres?.Ganditi-va la o banca ,doar atat.Linux permite ,e ultraflexibil si puternic,dar dezvoltatorii de aplicatii au realizat,lucrat pentru MsWIn,din motive contractuale.Linux aici trebuie sa opereze,iar Red Hat este deja pioner,si OpenSUSE de asemenea.De restul nu prea stiu,in afara de Debian care isi creaza propria biblioteca de aplicatii,care de multe ori nu se regasesc in cerintele common-user-ilor. gg

    • Salut şi bine ai venit!
      Mulţumesc pentru gândurile frumoase!
      Perspectiva mea privind calculatoarele, a fost aceea de “Instrument de autocunoaştere”.
      În acest context, evident că pentru mine aplicaţiile care ajută un om să se descopere pe sine, au avut importanţa maximă.
      Asta am subliniat în articol.
      Pentru că m-am lungit aici, am mutat ideile în articolul “Calculatoarele din perspectiva programatorului”

Comments are closed.