Cutia neagră: Sistemul de operare

Header Audio MIDI muzică cu Linux

MIDI şi muzică sub Linux (6)

Pe parcursul serialului meu, care deja numără 5 episoade, am discutat în episodul 3, „Cei trei muşchetari ai Linux audio partea 1” despre ce am eu nevoie şi orice alt creator de conţinut are nevoie să fie sistemul de operare, la modul general.

Am avut nevoie să fac această introducere, pentru că alegerea sistemului de operare, este o chestiune delicată şi rezultatele pe care le obţinem, depind de înţelegerea cât mai profundă a acestor elemente, care pot fi sintetizate în două catregorii majore, adică, de doi factori critici:

  1. HARDWARE. Adică, componentele fizice ale studioului nostru. Care costă cu atât mai mult, cu cât nivelul de performanţă dorit este mai ridicat. Întrebarea este: Se justifică costurile doar prin „hobby”?

  2. SOFTWARE. Asta înseamnă o colecţie imensă de programe de calculator, între care sistemul de operare, este un pachet uriaş în sine, dar reprezintă doar o mică parte a ansamblului.

Alegerea componentelor fizice (hardware) este o chestiune delicată, în special prin prisma costurilor cumulate şi aici, noi românii suntem în suferinţă. O opinie de la cineva care a acumulat ceva practică, poate reduce costurile de înfiinţare, organizare şi funcţionare a studioului.

Dacă aş spune direct cât costă un studio audio de nivel mai ridicat, cum este cel la care am ajuns eu în cei 13 ani de când m-am apucat şi care este încă modest în multe privinţe, aş demoraliza pe orice om şi aş ucide motivaţia unor oameni care chiar au nevoie să îşi valorifice creativitatea.

Din perspectiva hardware, problema este reală şi costurile pot fi extrem de ridicate dacă te grăbeşti.

Despre toate acestea voi vorbi pe parcursul serialului (jurnalului) meu.

Am început cu calculatorul şi cu un microfon pentru calculator.

Costul minimal, este de circa 500 lei (laptop second-hand + microfon PC) sau 1200 lei, laptop nou.

Dacă abordăm treptat totul ţinând cont de adevărul „Marile schimbări se fac cu paşi mici”, atunci fie vom ajunge la un studio de vis, fie vom renunţa cu conştiinţa împăcată că am experimentat şi am ajuns PERSONAL la concluzia că interesul pentru acest domeniu, s-a consumat.

Costurile la partea hardware, sunt oarecum „fixe”. Mă duc la magazine, văd, compar, analizez şi decid ce cumpăr, funcţie de ceeea ce se găseşte. Adică, preţul produselor, îl decid alţii. Eu pot doar alege din ceea ce există pe piaţă.

Cum este însă cu partea software?

Aici intervine lumea Linux, cu ceea ce oferă ea: sisteme de operare şi aplicaţii gratuite, FLOSS cum se numesc ele, adică, Free and Libre Open Source Software, ceea ce înseamnă Software Liber şi Gratuit, cu Sursă Deschisă.

Ajuns în acest punct, voi preciza că am inventariat zeci de distribuţii Linux înainte de a mă decide asupra cărei distribuţii să mă opresc şi care sunt argumentele care contează, funcţie de sarcinile pe care le avem de îndeplinit.

Partea cea mai costisitoare a acestei aventuri, are două aspecte: (A) Cercetarea şi documentarea şi (B) Testarea pe maşina fizică.

Şi acum, să trecem la o scurtă analiză a posibilităţilor, ţinând cont de ce am învăţat până aici.

Pasul DOI: Ce sistem de operare să aleg?

Există deocamdată în lumea Linux, doar două distribuţii active şi două „în hibernare”, distribuţii din clasa „Studio”. Restul, intră la categoria „Slogane motivaţionale în campania de alegeri”…

Distribuţiile axate pe Media Production

  • 64Studio. „A fost odată, ca niciodată, o prea-frumoasă…”. S-a închis mustăria. A fost un vis frumos, pe care l-am urmărit de când am auzit de el (2006). S-ar putea să mai fiinţeze prin ungherele internetului dar pe situl oficial, se spune clar că echipa s-a orientat către… Matematică! Fac socoteli cu… PI!

  • KXStudio. Situaţia sa, pare să se înscrie la categoria „hibernare”. DistroWatch zice că este activă echipa, dar… ultimul ISO, este din 27 iulie 2015. Doi ani? Citez de pe sit: „It contains a snapshot of the KXStudio features as of July 27th, 2015”. Vorba unchiului Sam: „Şto vâ delâţi ciolovec?”. Un lucru bun ar fi că e derivativ Ubuntu, deci ar putea fi actualizat. Cât o mai vieţui Ubuntu 14.x… Lăsăm la o parte chestiunea regresiilor, că doare!
  • AVLinux. Aşa cum zice şi autorul, termenul „distribuţie” este impropriu, fiind de fapt o imagine, „snapshot” (instantaneu) a unei instalări. Totuşi, AV Linux are un ISO cu versiunea 2007.4.9 , pe care l-am dat jos şi l-am instalat fără probleme, până la restartare. După restartare, au început sâcâielile… Dar despre asta, voi vorbi cu altă ocazie. Sunt mai multe de spus.
  • Ubuntu Studio 16.04.2. A apărut şi versiunea nouă, 17.04, dar am preferat versiunea LTS, din motive de stabilitate şi compatibilităţi cu alte programe pe care le vreau eu. La momentul apariţiei acestui episod, deja sunt în teste cu el!

Ce alte alternative există?

Doar două cunosc: Debian şi derivativele Ubuntu.

A merge însă pe o variantă construită artizanal, pornind de la o distribuţie minimalistă, înseamnă un volum uriaş de cunoştinţe despre administrare, compilare şi rezolvarea incompatibilităţilor, precum şi o excelentă cunoaştere a ceea ce există în depozitele fiecărei distribuţii sau cel puţin, a distribuţiilor de bază.

Discuţia despre alternative însă, necesită peste 30.000 de cuvinte, la nivel minimal şi hai să recunoaştem, depăşeşte cu mult cadrul discuţiei noastre!

Dacă mă voi decide în final să-mi meşteresc propria colecţie de programe pe scheletul unei distribuţii, alegerea mea se opreşte la Linux Mint, cu care lucrez deja de aproape 5 ani şi cunosc destul de bine cam tot ce am nevoie ca să scutesc timp preţios cu „noutăţile”, care pentru mine sunt obstacole şi timp pierdut.

La final, desigur, te întrebi ce urmează?

Urmează episodul 7, „Linux audio: Practica ne omoară!

În următorul episod, am scris despre primele rezultate experimentale ale instalării pe maşina Dell N5030 a două distribuţii: AV Linux 2017.4.9 şi Ubuntu Studio 16.04.2.

Dar ceea ce urmează pe blog, este cu totul altă poveste!

Jurnalul meu are deja, la 18 mai 2017, 12 capitole, însemnând peste 10.000 de cuvinte şi este suma unei munci de vreo câţiva ani buni (2004 – 2017). Ce a fost până aici, este muncă „pro-bono”, pentru cititorii mei fideli şi un semn de recunoştinţă pentru toţi cei care m-au ajutat într-un fel sau altul.

În articolul viitor, „Ce urmează în proiectul Audio şi MIDI sub Linux” voi prezenta ce urmează să se petreacă cu serialul publicat şi cu ceea ce este încă nepublicat.

– Citit de 54 vizitatori