Cum stai cu hard diskurile?

LuckyBackup

 

Astăzi, mă voi adresa în special celor preocupaţi de buna funcţionare a calculatorului deci, partea de administrare! iar în mod particular, administrarea mediilor de stocare de tip magnetic sau cum sunt cunoscute la modul generic, “hard-disk”.

Principiile după care mă ghidez când scriu asta, sunt

  • Caring, means sharing” şi
  • E mai uşor să previi decât să combaţi efectele ulterioare

Nevoile noastre curente de stocare, au crescut semnificativ, de la an la an, cunoscând o creştere spectaculoasă, mai ales în ultimii 10 ani.

Dacă atunci când m-am apucat de calculatoare (februarie 1995) arhiva mea de lucrări personale încăpea pe vreo două dischete de 3,5” (circa 90 mm), adică, avea maximum 2,8 MB, astăzi, am nevoie de minimum 100 GB.

Povestea de astăzi, începe de la un hard-disk (HDD) extern USB, de 2 TB (Terabytes), pe numele lui Seagate Expansion Desk.

Acum circa 3 săptămâni în urmă (februarie 2014), am observat că explorerul meu (folosesc Krusader, cel cu două panouri din KDE) dă rateuri la accesarea uneia dintre partiţiile HDD-ului cu arhive diverse: “Failed reading drive…”.

Fiind eu oarecum obişnuit cu chestiunea administrării, după 19 ani de aventuri diverse, mi-am propus să fac un backup al datelor şi apoi să verific despre ce este vorba. Aveam planuri măreţe…

În fine… Schimb partiţia, creez o nouă sarcină (task) în LuckyBackup, utilitarul cu care fac backupurile datelor curente şi dau drumul la backup.

Mi-am văzut desigur de treabă în continuare. Cum ştiu că backup-ul ar trebui să dureze undeva între 1 oră şi maximum 4 ore (funcţie de sarcina atribuită), evident, mi-am văzut liniştit de treabă şi, din când în când, m-am mai uitat la fereastra cu mesaje a programului.

Acolo, am văzut pentru prima oară, viteze de transfer de 0,1 KB/sec!!

Aşa ceva, mai văzusem pe vremea când eram pe dial-up sau când copiam pe dischete diverse chestii!

Am urmărit cu atenţie o vreme şi mesajele alternau, arătând viteze de transfer variind de la 30MB/sec la… 0,1 MB/sec!

Cum un HDD pe USB 2.0 are rată teoretică de transfer 480 MB/sec şi cum practic rata medie de transfer la un backup e dată de media vitezelor de transfer (HDD-sursă, magistrala internă de comunicare şi HDD-ţintă), am apreciat că o medie de 10 MB/sec ar trebui să fie orientarea. Potrivit informaţiilor de la backupurile precedente, cam asta era valoarea de referinţă, cu maxime locale, oscilând în jurul a 60 MB/sec.

Durata backupului, a început să urce sistematic… Mesajele cu viteze de transfer de 0,1 KB/sec, s-au înmulţit alarmant, aşa încât, după alte 9 ore, am renunţat la backup.

Partea proastă a lucrurilor, consta în faptul că, pentru backup aveam nevoie de un alt HDD extern, fiind vorba despre circa 250 GB de stocat! Backupuri ale sistemului de operare, cu toate programele instalate şi configurările aferente, plus munca mea din perioada 2009 – 2014!!

Poate chestiunea cea mai neplăcută din toate, e că backupul pe partea de foto-video, este foarte voluminos pe de o parte şi imposibil de înlocuit, pe de alta!

Atunci când ai fotografii şi filmări făcute în tot felul de împrejurări, în străinătate de pildă, cum e cazul meu, e puţin probabil să ai o altă posibilitate de stocare decât un HDD de mare capacitate!

Filmările făcute cu camere pe MiniDV de pildă, au după captură, undeva la 10 GB/oră. Dacă ai 10 casete… Şi eu, am mai mult de 10… Chiar şi cele făcute cu Samsung, pe card, au tot valori mari, chiar dacă e compresie H264…

La MVP3 când am fost de pildă, am avut cam 4 GB de material filmat.

E foarte dificil să arhivezi materialele filmate, pe DVD. Costurile de arhivare pe BR 25 sunt foarte mari şi un singur disc stricat, te costă destul! Ştiu asta de ani de zile, de când tot fac arhivări şi reconstituiri (restore) de date!! Cât priveşte perspectiva de a folosi 60 DVD-uri normale sau 30 DVD-DL, asta, vorba unchiului Sam, e “insane”! Dacă avem în vedere că durata scrierii unui DVD normal (4 GB) e de circa 20 minute, aritmetica simplă zice că aveam de arhivat vreo… 1200 minute, fără timpi intermediari! Altfel spus, vreo 3 zile de muncă pe brânci, doar la scrierea discurilor! Asta, fără să iau în calcul operaţiile de planificare a backupului, care înseamnă verificarea dimensiunii directorilor, gruparea logică, divizarea în “felii” de 4 GB maxim 8,2 GB, operaţie care la 250 GB, poate dura undeva la o săptămână… Pe urmă, organizarea arhivei! Etichete cu conţinutul, inscripţionarea volumelor, asigurarea spaţiului de stocare fizică a discurilor… Dacă mai adaug şi riscul de stricare la scriere a câtorva DVD-uri, aveam o perspectivă de lucru de cel puţin 1 lună!

Totuşi, dacă e să mă gândesc la faptul că era vorba de munca mea de 6 ani, era cam greu să dau înapoi, deci…

Cum spuneam însă, partea proastă e că pe partiţia curentă de lucru, unele chestii mai vechi, le ştersesem, pe considerentul că aveam backupuri recursive şi redundante (am repetat din an în an arhivarea completă a datelor) pe HDD-ul extern!

Aşadar, mă aflam în faţa unui şuvoi de transpiraţie rece, care începea să mi se strecoare pe spinare! ÎNCOTRO?!!

Am apelat la GPartED, care e un pachet de programe foarte deştepte şi flexibile şi cu care se pot face foarte multe.

Desigur, prima idee, a fost scanarea sistemului de fişiere, pentru identificarea posibilelor defecte fizice.

Am procedat aşadar la scanarea discului folosind opţiunea de verificare a sistemelor de fişiere a GpartED.

Aici, am primit primele semnale de alarmă: sectoare defecte!

Utilitarul specific (e2fsckck), a rulat tot circa 9 ore, după care, am abandonat scanarea discului, deoarece aveam de scanat încă 2 partiţii, iar prima scanată, avea “doar” 500 GB!

În fine, povestea a continuat aşa vreo câteva zile, am renunţat la arhivă dar speram să recuperez măcar discul, că vorba ceea, e chestie de vreo 400 – 500 lei pagubă, fără să mai iau în calcul şi pierderea arhivei!

Ca să închei, am pierdut discul. La capătul a peste 130 de ore efective de scanări repetate, cu rapoarte dintre cele mai confuze posibile, atât cu utilitare de sub Linux cât şi cu cele de sub Windows precum şi uneltele specifice de la fabricant (Seagate – SeaTools), am ajuns la concluzia că mi-am luat adio de la un HDD de 2 TB!

Mă opresc aici şi voi continua povestea cu nişte informaţii privitoare la modelul de disc o recenzie a produsului şi ce poate fi făcut în astfel de cazuri.

Pentru cazul în care ai intrat în panică, e bine să ştii că HDD-ul a funcţionat aproape continuu timp de circa 407 zile (1,3 ani).

Cred că articolul următor, se va numi

Ce faci când ai sectoare defecte pe HDD?

 

– Citit de 1024 vizitatori