Calculatoarele, Linux şi autoeducaţia

Grafica articolului "Calculatoarele, Linux şi autoeducaţia"

Bine ai revenit pe blogul meu!

Astăzi, voi continua ideile din articolul “Dezvoltarea personală asistată de calculator”, pentru că este o legătură foarte puternică între tema articolelor publicate de mine până acum pe acest blog şi dezvoltarea personală în general, dar mai cu seamă, între aceste articole şi AUTOEDUCAŢIE.

Reiau o idee din articolul amintit:

Abia după vârsta de 19 – 25 ani, ne putem permite să fim noi înşine, să învăţăm ce vrem, să facem ce simţim nevoia să fim şi să facem. Dar această alegere, este una extrem de grea şi de multe ori, extrem de costisitoare!

Şi când spun “costisitoare”, asta înseamnă două costuri mari: TIMP + BANI. Iar banii, ca să îi obţinem, trebuie să ne vindem TIMPUL, deci până la urmă, TIMPUL este cel care zboară pe fereastră şi dacă îl lăsăm să zboare robind pentru visele altora, ucidem propriile noastre vise. Este una dintre cele mai chinuitoare forme de suicid (sinucidere): lentă, dureroasă şi chinuitoare, sfâşietor de dureroasă chiar!

Avem de ales?

Consider că oricât de mare ar fi preţul pentru a îmi păstra visul în viaţă, este acceptabil. De cealaltă parte, este spectrul ratării unei existenţe şi o existenţă trăită în mediocritate, în silă, în mizeria dusului la un serviciu care mă scoate, ne scoate din minţi, dar ne crează iluzia supravieţuirii “decente”.

Ce înseamnă “supravieţuire decentă”?

Să mănânc mâncare ieftină de la supermarket?

Să mă îmbrac şi să mă încalţ de la second hand?

Să-mi trimit copilul la vaccinare pentru că aşa vrea guvernul?

Să-l las să zacă pe un pat de spital, pentru că asta e tot ce pot face după 12 ore de “scârbici”?

Să-l trimit la şcoală, unde să înveţe că singura lui şansă în viaţă este să fie sclavul unei firme oarecare sau coada de topor a aparatului de stat?

Pot înşira aici multe alte întrebări care ar trebui să devasteze pe oricine. Dar am devenit atât de insensibili, încât preferăm să întoarcem capul în altă parte şi refuzăm să ne punem aceste întrebări. Cei mai mulţi.

Eu însă, mi le-am pus şi mi le pun şi voi continua să fac asta şi să caut soluţii.

Soluţii pentru a îmi schimba modul de gândire, soluţii pentru a reduce costurile dezvăţului de acele învăţături care mi-au frânat existenţa şi să fac loc învăţăturilor care mă ajută să cresc, să mă dezvolt INTERIOR.

Am văzut încă de la primul contact cu calculatorul, în 16 februarie 1995, ceea ce poate fi un calculator pentru mine. Un asistent pentru EDUCAŢIE. Un fel de profesor, care poate avea orice specializare, care este la dispoziţia mea oricând, indiferent de ora la care am nevoie să învăţ, sau sunt în stare să învăţ.

Prin urmare, chiar dacă i-am dezamăgit pe cei care se ocupă cu calculatoarele, am spus-o şi o repet, puţin îmi pasă mie de linia de comandă, de compilările de kernel şi de aplicaţii, de briz-brizelele unui shell grafic sau al altuia.

Eu folosesc calculatorul pentru a îmi dezvolta anumite aptitudini!

Şi pentru mine, printre aptitudinile de care am nevoie eu, lipsesc deocamdată şi vor continua să lipsească şi programarea şi orice altceva legat strâns de programare.

Da, am încercat, mi-a plăcut, dar între a îmi programa propria existenţă şi a programa o maşină de calcul, prefer să-mi consum timpul învăţând să îmi programez propria existenţă. Altfel, mi-o programează alţii, fără ştirea mea şi chiar fără ca ei să fie CONŞTIENŢI că mă influenţează într-o direcţie nedorită de mine.

Am executat destule ordine ani de zile, începând cu cele primite de la părinţii mei, apoi continuând cu şcoala şi serviciul pe care l-am avut la un moment dat sau altul.

Am plătit din greu dreptul să mai fac şi ce vreau eu şi încă plătesc destul de scump.

Undeva, trebuia să găsesc şi o modalitate de a reduce costurile EDUCAŢIEI.

Un prim răspuns, este STUDIUL AUTODIDACT. Altfel exprimat, AUTOINSTRUIREA.

Dar este doar un răspuns parţial. Pentru că aşa cum stăteau lucrurile acum mai puţin de 3 decenii în urmă, singurul mod în care puteai învăţa altceva, erau bibliotecile publice şi, dacă aveai un noroc fabulos, câte o bibliotecă privată a unui cunoscut. Câteodată!

În Alexandria de pildă, internetul de bandă largă “s-a inventat” în 2006. Şi a avea infrastructura necesară la un preţ suportabil, este doar partea de început.

Am făcut şi răsfăcut de zeci, poate de sute de ori calculele şi a învăţa acasă, folosind un curs digital, costă de sute de ori mai ieftin decât un curs clasic.

Un exemplu concret: Cursul de Manager Proiect şi Trainer (Formator), m-au costat împreună, 1800 lei. Puţin peste 900 lei/curs. Pentru că, doar la Bucureşti am găsit cursuri “aproape de casă”. Aproape de casă, însemnând că am “doar” 100 km de parcurs de acasă de la mine, până la sala de curs…

La o medie de 100 lei/curs digital, puteam face 18 cursuri în loc de două. În aceste condiţii, prefer să plătesc şi 300 lei/curs, pentru că înseamnă 6 cursuri. Iar dacă este un curs mai lung, îmi convine să plătesc şi 900 lei, pentru că ştiu clar că e cu totul altceva decât un curs de două zile, la sală!

Există enorm de multe argumente pentru folosirea calculatorului în dezvoltarea personală, adică, pentru autocunoaştere şi autoinstruire.

Şi asta voi face în continuare, asta voi oferi cititorilor acestui blog: cursuri, traininguri, articole despre cum se poate folosi calculatorul în dezvoltarea personală, în dezvoltarea aptitudinilor native şi în dezvoltarea de noi aptitudini.

Pentru că valoarea mea ca om, constă în gradul de dezvoltare al propriilor mele aptitudini. Şi ale tale; ale lui; ale ei; ALE NOASTRE.

Bogăţia, prosperitatea, abundenţa, vin din dezvoltarea aptitudinilor noastre! În nici un caz din consum fără limite.

Avem nevoie să consumăm resurse, pentru a ne dezvolta. E ceva logic, ceva firesc, dar privind cu atenţie în jur, constatăm că în România, avem 4,5 milioane de PROSUMATORI Producător + Consumator, vezi Alvin Toffler, “Al treilea val” şi 15 milioane de CONSUMATORI, care “produc” hârţoage prin birouri.

Trebuie însă ca pe măsură ce consumăm, SĂ PRODUCEM VALORI. Altfel, se petrece ceea ce este vizibil pentru toată lumea: valoarea banilor scade, produsele sunt din ce în ce mai proaste şi mai nocive pentru sănătate.

Care este cauza?

Goana după CANTITATE FĂRĂ CALITATE.

Şi aici, fiecare este dator să se întrebe CE OFERĂ DE CALITATE CELOR DIN JUR?

Oferim ceva care să ne ajute să ne dezvoltăm interior? Să ne îmbogăţim interior? Oferim celorlalţi posibilitatea să se dezvolte şi ei? Sau îi împiedicăm prin orice metodă, le tăiem aripile de mici şi îi constrângem să vieţuiască la nivel larvar?

Pentru că altfel, e marfă de duzină şi e plină piaţa de mărfuri proaste şi inutile. Inclusiv de oameni de calitate slabă, care ocupă funcţii cu mult sub nivelul valorii necesare onorării OBLIGAŢIILOR pe care le determină exercitarea acelei ocupaţii.

Eu am găsit soluţia să învăţ ce vreau eu:

Calculatorul şi internetul, mi-au permis să îmi construiesc o bibliotecă digitală pe care altfel, mi-ar fi fost imposibil să mi-o permit. Şi vorbesc doar despre cărţile gratuite pe care le-am adunat: peste 2000 de volume! Unde le-aş fi pus, dacă erau tipărite?

Aş fi avut nevoie de un apartament sau o casă cu 5 camere, dintre care 3 să fie bibliotecă!

Şi numărul lor creşte continuu!

CARE ESTE ROLUL LINUX AICI?

Închei acest articol cu câteva idei condensate:

  1. Hardware şi Software. Ca să foloseşti un calculator, ai nevoie pe lângă calculator şi nişte periferice şi de SOFTWARE.
  2. Sistemul de operare Linux. Cel mai important software, este SISTEMUL DE OPERARE. Linux, este un sistem de operare GRATUIT ŞI LEGAL. Îl pot instala pe oricâte calculatoare vreau, este perfect legal, licenţa GNU GPL îmi permite asta, fără să trebuiască să plătesc vreun ban pentru că îl folosesc.
  3. Programele de sub Linux. Sunt câteva zeci de programe pe care le folosesc pentru a îmi dezvolta aptitudinile existente şi încă, altele noi. Voi aminti doar partea de talent literar, pe care mi-o cultiv folosind modulul de procesare de texte al pachetului LibreOffice, numit “Writer”. Cu el îmi scriu articolele pe care le public, cărţile pe care le-am scris şi le-am publicat tot cu LibreOffice au fost realizate, sau cu predecesorul său (încă disponibil!), OpenOffice. Materialele video, fiind un produs mai complex, voi aminti doar trei dintre programele pe care le folosesc, editorul audio Audacity pentru coloana sonoră, editorul video OpenShot pentru editarea video şi realizarea animaţiilor şi a materialelor video finale şi pentru grafica necesară în preproducţie, Inkscape (grafică vectorială). Toate aceste programe sunt GRATUITE ŞI LEGALE. Pentru comparaţie, Windows costă minimum 400 lei, MS Office costă minimum 650 lei, Corel Suite minimum 470 lei, Corel Video Studio minimum 385 lei şi mă opresc aici. Totalul economiilor, este 1905 lei, doar la prima vedere. Pentru că “la a doua vedere”, observi limitările versiunilor ieftine şi constaţi că mai ai de dat vreo câteva mii de lei, apoi trec anii şi ai nevoie de versiunile noi şi spirala cheltuielilor, se amplifică progresiv.

Mă opresc aici şi voi continua în seria “Dezvoltare personală”, cu dezvoltarea aptitudinilor şi voi prezenta şi produsele şi serviciile pe care le-am realizat şi le oferim celor interesaţi de autocunoaştere şi autoeducaţie.

Te aştept prin urmare LUNI, la o nouă discuţie pe tema dezvoltării personale, a autocunoaşterii şi a utilizării calculatorului în procesul de autoinstruire.

– Citit de 59 vizitatori