Atelierul digital: Ce unelte îţi trebuie ca scriitor?

Grafica articolului ""Atelierul digital: Ce unelte îţi trebuie ca scriitor?

Bun venit în lumea scrisului şi a calculatoarelor!

Am început să scriu pe la vârsta de 9 ani. “Producţia” mea în 1968, se rezuma la vreo 30 de rânduri…

Făcând un salt în anul 1980, un moment memorabil în viaţa mea de scriitor, a fost când am reuşit să cumpăr de la un amic “în nevoie”, o maşină de scris portabilă, veche, dar încă utilizabilă. Îmi amintesc faptul că am şurubărit la ea vreo două zile şi am repus-o în funcţiune. Avea caseta de rapel a carului defectă. Se rupsese coarda de oţel de pe tambur şi am înlocuit-o cu (sic!) o coardă de chitară “Si”!

Ce a rămas nerezolvat, era faptul că avea pieptănul defect şi din cauza asta, bătea suprapuse caracterele B, N, M. B şi M, le suprapunea chiar urât şi am făcut o improvizaţie cu răşină epoxidică (lucram la ICECHIM atunci…) şi s-a mai ameliorat puţin, cât să se poată citi.

M-am servit de acea maşină de scris vreo 8 ani, până în 1988, când m-am mutat la Alexandria şi aici, au intervenit alte “chestii” şi am rămas fără ea.

Primul calculator cu AmiPRO 3.0 şi Corel Ventura 4.5

Încă un salt în timp, până în 16 februarie, anno domini 1995…

Mi-am cumpărat primul calculator. Cum scrisul era principala ţintă, principalul obiectiv la acel moment, am făcut rost de ceea ce se numeşte procesor de texte” şi care, astăzi, este unealta de bază a atelierului digital al unui scriitor. Cu timpul, aveam să aflu că sunt încă multe alte unelte care îţi sunt necesare, dar pentru început, am pătruns într-o lume de-a dreptul fascinantă!

Prima pagină tipărită, m-a făcut să ameţesc!

Procesorul AmiPRO (Lotus), versiunea 3.0, era ceva de vis, faţă de vechea mea maşină de scris! Puteam selecta fonturi (seturi de caractere) diferite şi pentru text şi pentru titluri, puteam folosi dimensiuni diferite ale caracterelor în tot materialul, dincolo de faptul că tastele, parcă se mişcau singure, comparativ cu greoaia maşină de scris.

Aşa am început să învăţ încet-încet, “cu ce se mănâncă” tehnoredactarea. Am început să am şi colaborări modeste cu tipografiile din oraş, aşa încât, am văzut cu uimire şi cum se ajunge de pe calculator, pe hârtie, la scară industrială!

A fost o perioadă de multă muncă, multă învăţătură dar şi multe bucurii!

Învăţam multe meserii foarte noi, totul era pasionant şi cel mai important, făceam economie de timp şi hârtie la scrierile mele! Şi apoi, mai era şi aspectul, estetica tipăriturii! Fabulos!

Timpul a trecut, am înţeles că dacă vreau să public ceva, trebuie să învăţ pe lângă tehnoredactare şi grafică digitală şi chiar îmi plăcea această explorare. Am început cu Corel Ventura şi CorelDRAW! 5.0, partea de grafică vectorială.

Am început să învăţ să fac ilustraţii şi asta m-a ajutat în timp să îmi concep coperţile pentru prima carte, dar poate cel mai important a fost momentul când am terminat de machetat primul meu ziar săptămânal.

O lume a scrisului, cu totul diferită de ceea ce cunoscusem eu citind cărţi, reviste şi ziare. Lumea “din spatele scenei”!

Alt moment important, a fost în 1997 descoperirea Linux şi mai ales a GIMP, care îmi permitea să lucrez cu imagini raster (fotografii, în general).

Aşadar, o primă conturare a atelierului meu digital, însemna:

  • Editor de text ASCII. Caractere gen maşină de scris. Bun pentru notiţe şi culegere de text brut. Cred că am mai testat şi alte programe, dar de bază, era Notepad din Windows. Acum, folosesc Pluma, Gedit şi LeafPad;
  • Procesor de text. Cel mai mult am folosit AmiPRO 3.0 şi când aveam de redactat lucrări cu conţinut formule matematice, schimbam la Corel WordPerfect, care permitea aşa ceva. Era însă mai lent şi mai greoi parcă decât AmiPRO… Şi aveam nevoie de fonturi ROMÂNEŞTI, pe care sub AmiPRO le aveam şi erau destule cât să am măcar câteva posibilităţi. După anul 2000, am trecut la OpenOffice.org, care era şi gratuit şi legal şi mi s-a părut că face destule, faţă de nevoile mele curente.
  • Editor de publicaţii. Mi-am băgat puţin nasul în Microsoft Publisher, dar descoperisem Linux şi începusem să fiu foarte circumspect cu programele comerciale. Aveam doar Corel Essentials, aşa încât, am preferat să merg pe varianta de lucru vectorială, care s-a dovedit foarte utilă mai ales în tipografii, care foloseau mult Corel şi formatul PDF al Adobe Inc. Corel, mai avea o funcţie extrem de importantă în colaborările cu tipografiile: separaţiile de culoare. Aşa am învăţat că, până şi la o carte, există nişte reguli de redactare, din perspectivă cromatică şi al formatului paginilor…
  • Grafica şi paginaţia. Aici, cam tot ce am făcut, am făcut cu GIMP şi Corel DRAW! 8. Corel PhotoPaint mergea prost la mine, lucram greu cu el (aveam memorie puţină…) şi pe urmă, ştiam că şansa mea de a face upgrade la licenţa pe care o aveam pe Essentials, era aproape zero. Deci am preferat să învăţ programe din lumea FOSS şi Linux. Aşa am descoperit Inkscape şi am început să re-învăţ grafică vectorială… A fost extrem de greu la început, pentru că erau multe limitări comparativ cu Corel. Aveam nevoie să refac câteva zeci (poate sute…) de şabloane, pentru diferite tipuri de lucrări. De multe ori însă, timpul mă presa şi asta, deoarece beneficiarii mă plăteau în avans de multe ori. Şi respectul pentru ei şi pentru mine, mă constrângea să mă mişc “cu talent”, vorba unei reclame…

Mă opresc aici cu povestea construirii atelierului meu digital, dedicat scrisului şi activităţilor auxiliare (publicare, publicare online, promovare).

Într-un articol viitor, îţi voi prezenta “arhitectura” atelierului meu actual, adică, programele pe care le folosesc “la zi” pentru scrierea cărţilor, a articolelor pe care le public şi a oricăror alte tipuri de materiale care conţin text scris şi imagini, ilustraţii.

Îţi mulţumesc pentru că ai citit până aici şi te invit LUNEA viitoare să citeşti despre arta scrisului şi despre dezvoltare personală, să citeşti povestea atelierului meu digital Linux, dedicat scrisului şi activităţilor conexe pe care le desfăşoară un scriitor astăzi.

– Citit de 27 vizitatori

Lasă-mi părerea ta!