Arta scrisului: Atelierul meu digital Linux în 2018

Grafica articolului "Arta scrisului: Atelierul meu digital Linux în 2018"

Bun găsit şi lectură plăcută!

Astăzi continui povestea atelierului meu digital, dedicat instrumentelor pentru scris.

Voi prezenta foarte pe scurt ce anume programe folosesc astăzi (februarie 2018), pentru a îmi realiza cărţile, rapoartele şi articolele pe care le public online.

  • LibreOffice. Un pachet Office cu care realizez cea mai mare parte a sarcinilor scrierii de articole, rapoarte şi cărţi. Fac cu ajutorul Writer partea de culegere de text, apoi tehnoredactarea şi în final, după caz, exportul în format PDF, atât pentru unele articole cât mai ales pentru rapoarte (cărţi electronice cu număr relativ mic de pagini) şi cărţi. Mai realizez cu LibreOffice şi partea de metrică şi reprezentări grafice ale unor date tabelare, folosind programul Calc şi funcţiile sale specifice. Pentru partea de prezentare, acolo unde am nevoie, folosesc Impress, care seamănă destul de mult cu Powerpoint de la Microsoft. Prin urmare, destul de multe sarcini legate de scris le rezolv cu LibreOffice. Pentru grafice şi scheme simple de care am uneori nevoie în lucrările mele, mai folosesc şi Draw.
  • Inkscape. Foarte multe ilustraţii pe care le folosesc, le realizez cu acest program de grafică vectorială. Pe partea de jurnalistică online cel puţin, practic toate ilustraţiile articolelor, le realizez cu Inkscape în format SVG (Scalable Vector Graphics) apoi le export în format PNG şi le convertesc, după nevoi, în formatul JPG.
  • Pix şi gThumb. Pentru conversii de formate de imagine şi prelucrări simple, prefer să folosesc programul Pix. Până anul acesta, foloseam gThumb, dar se pare că în ultima vreme a devenit foarte greoi şi lucrează foarte încet, aşa încât am trecut la Pix, care este aproape la fel.
  • GIMP. GNU Image Manipulation Program, este editorul foto de bază. Îl folosesc însă doar când am de făcut compoziţie de imagine şi prelucrări mai complicate, unde trebuie să folosesc straturi prelucrate şi transparenţă, pentru a obţine imaginile finale dorite. Îl mai foloosesc şi când am nevoie să redimensionez cu pierderi minime anumite imagini. Multe dintre ilustraţiile pe care le-am realizat de-a lungul timpului, conţin elemente de imagine cu transparenţă. Ele au fost realizate cu GIMP, apoi deseori importate în Inkscape, unde fac montajele finale, Inkscape fiind mult mai flexibil pe partea de compoziţie multi-strat.
  • XPDF şi Okular. Pentru partea de documente PDF (cărţi, rapoarte, documentaţii diverse), foarte mult timp am folosit Okular, un program care mi-a plăcut, dedicat lucrului cu fişiere PDF. Din păcate şi Okular a început să devină greoi, să se încarce foarte greu şi să consume multe resurse. Am trecut la XPDF, care se pare că se mişcă mult mai bine decât Okular, în ultima vreme. Mai folosesc şi FoxIt Reader, care este gratuit, fără a fi totuşi sub licenţă GNU GPL. Partea de adnotări, de multe ori se dovedeşte a fi foarte utilă, mai ales când fac cercetare şi documentare în diferite scopuri.
  • Pluma, Gedit, LeafPad. Sunt editoare de text profesionale, dedicate mai ales programării, dar tocmai pentru că sunt foarte versatile şi lucrează în format similar vechiului ASCII (text simplu fără formatări), fişierele rezultate fiind mici, se potrivesc excelent nevoilor de adnotare, de notare a unor idei care apar pe parcursul lecturii unor materiale sau în timp ce lucrez la alte proiecte, mai ales când ideile sunt fără legătură cu proiectul la care lucrez. Inspiraţia vine când are ea drum pe la noi şi e bine să fii pregătit să notezi ce îţi şopteşte, altfel, se răzgândeşte repede! Atunci când fac documentare, prefer să folosesc editorul de text în locul procesorului de text, care mi se pare prea complicat pentru acest scop.
  • Internetul şi Reţelele sociale. Dacă până acum circa 20 de ani în urmă un scriitor se putea întâlni cu colegii şi cu cititorii doar în condiţii speciale şi cu excepţia celor din oraşele foarte mari, doar ocazional, astăzi, orice scriitor are la îndemână puterea internetului şi a reţelelor sociale. Dintre acestea, folosesc pentru comunicare cu cititorii Google Plus (G+), Twitter, LinkedIn şi evident şi Facebook, deşi am destule obiecţii la adresa acestei reţele sociale. Totuşi, oricine doreşte, mă poate contacta folosind aceste reţele sociale mai importante. Folosesc de asemenea şi emailul şi email marketingul, deci m-am străduit să fiu disponibil pe mai multe canale, pentru cei interesaţi şi cei care au nevoie de serviciile mele.
  • Audacity. Am lăsat la final, un instrument care permite transpunerea unui text în format audio, prin înregistrarea vocii, pentru că de câţiva ani buni, cărţile în format audio au cunoscut o dezvoltare uriaşă şi le consider acum un instrument de bază al scriitorului modern. Fără să intru într-o discuţie legată de impactul psiho-somatic, voi aminti că valoarea vocii umane este uriaşă, mesajul difuzat prin voce, având o putere de pătrundere mult mai mare decât cea a textului şi este o modalitate de prezentare a unui mesaj complex, mult mai expresivă decât a textului simplu. Am realizat şi audiobookuri şi am considerat că merită să recomand şi altor confraţi într-ale scrisului această modalitate modernă de expresie.

Fără îndoială, mai folosesc şi multe alte instrumente digitale, dar în acest articol m-am referit la ce folosesc eu ca scriitor. Celelalte programe sau “unelte”, sunt pentru alte aspecte ale creaţiei, diferite de creaţia literară şi voi vorbi despre ele la momentul potrivit.

Concluzii în final

Am prezentat aici scenariul posibil pentru construirea unui atelier digital dedicat scrisului şi activităţilor conexe scrisului, în contextul concepţiilor moderne cu privire la arta scrisului şi instrumentele moderne dedicate acestei ocupaţii aparte, care este scrisul.

Ca om cu formaţie tehnică, mă gândesc şi la alte aspecte ale scrisului, diferite de ficţiunea literară, care abundă astăzi şi este confundată cu “literatură”, termen care are o semnificaţie mult mai profundă şi mai complexă decât ficţiunea literară, care este un gen de poveşti inventate de dragul poveştii, fără o bază reală în cazuistică, în viaţa de zi cu zi.

Ca să precizez şi la obiect, literatură se numeşte şi literatura de dezvoltare personală şi manualele unor aplicaţii sunt tot literatură şi sunt fără vreo legătură cu romanele apocaliptice, pline de tot felul de orori şi obsesii negre, care au inundat piaţa de la o vreme şi care ţin strict de GENUL LITERAR “ficţiune literară”.

– Citit de 60 vizitatori

Lasă-mi părerea ta!