2017: Cinci ani sub Linux Mint!

Şerban Stănescu, Medalion 5 ani sub Linux

 

Timpul trece şi uite, anul acesta, este o nouă aniversare a lucrului meu sub Linux, ZI DE ZI: CINCI ANI!

În noaptea 21 spre 22 iulie 2012, am decis să trec definitiv de la Windows la Linux. A fost o decizie dificilă şi a trebuit să învăţ enorm de multe pentru a putea să înlătur multele handicapuri pe care le are Linux, faţă de lumea software-ului comercial. E destul să menţionez problema echipamentelor şi a software-ului asociat şi deja intrăm pe un teritoriu minat…

Un singur exemplu: claviaturile MIDI şi software-ul asociat, cu care se gestionează patch-urile şi multe alte setări. Sau software-ul din clasa driverelor, care sunt extrem de importante şi care crează mari probleme sub Linux.

Mai dau un exemplu, pentru că mi-am amintit şi este unul foarte general. Imprimantele. Celebra firmă HP şi modelul HP 1018 pe care îl am. Am reuşit să o fac să meargă, cu chiu cu vai, doar sub Linux Mint 17.3, cu kernelul de la 17.0 (13.3.0). Sub toate celelalte, chiar pe situl HP am găsit clar menţiunea că lipseşte suportul! Şi vorbim aici despre o imprimantă (HP LaserJet 1018) pe care eu o “frec” din 2005!

Seria dificultăţilor e mult prea lungă să merite să o înşir aici.

Întrebarea care merită numită însă, este alta:

Ce face Linux o alternativă preferabilă Windows?

Sunt mai multe răspunsuri şi aici, depinde enorm de destinaţia calculatorului: ce faci cu acel calculator?

Eu scriu, fac muzică, fac video, training, coaching şi trăiesc din ceea ce fac.

Sub Windows, aveam linişte privind performanţa programelor şi o ofertă foarte generoasă de programe de firmă. Dar aveam coşmaruri anuale sau multianuale privitor la “login into your user account”. Din ce în ce mai multe programe profesionale, folosesc metoda asta de a te urmări continuu. De pildă, la LightWorks, la Adobe, la Corel şi la Native Instruments (pentru audio – MIDI), unde ştiu că m-am izbit de asta.

Sub Linux, am toate softurile organizate centralizat (Repository).
Mi-era şi îmi este indiferent dacă trebuia sau ar trebui să le “pescuiesc” de pe net, eram deja învăţat de sub Windows. Dar mă ajută mult că le am pe toate, în acelaşi loc!

Sub Linux însă, povestea stă altfel: acolo, odată instalat, îşi face singur actualizările!

Partea bună este că, dacă un program s-a actualizat, el chiar merge, fără probleme!

Dacă vrei să-ţi schimbi hardware-ul, poţi s-o faci, fără frica de a îţi pierde activarea şi fără alte restricţii samavolnice, cum practică Microsoft.

Sunt probleme sub Linux?

Da. Sunt. Hai să lăsăm la o parte fandoselile şi prozelitismul! Uneori, sunt chiar probleme critice. În ultimul an însă, sub Linux Mint cel puţin, politica actualizărilor a devenit mai dură şi acele programe care crează probleme (regresii) sistemului, sunt scoase din Repository şi dacă este instalată o versiune, rămâi cu cea veche.

Mai mult decât atât, acum se poate face upgrade de la o versiune minoră la alta şi totul merge foarte bine. Am făcut deja 5 astfel de proceduri de upgrade, fără să am probleme, exceptând programele (aplicaţiile) cunoscute ca fiind incompatibile fie cu kernelul, fie cu interfaţa grafică curentă.

Se poate întâmpla să fii constrâns să treci la o versiune superioară (de pildă, 18.x) şi să constaţi că din lista programelor critice, lipsesc 25% sau poate chiar mai rău, 75%. Şi mai constaţi că erau singurele care făceau acel ceva de care aveai nevoie. Şi în paralel, descoperi că există tone de programe gratuite, dar… Pentru Windows şi Mac!

Se poate face ceva?

Din nefericire, din câte ştiu eu, posibilităţile sunt extrem de limitate.

Linux pentru acasă, la nivel de mediu de producţie, este cam unde era Windows acum vreo 15 ani. Poate chiar mai în urmă…

Mă opresc aici şi voi reveni în alt (alte?) articol, cu alte impresii acumulate în cei cinci ani de experienţă zilnică sub Linux.

 

 

– Citit de 152 vizitatori