Trei ani sub Linux


Linux Mint 13 XFCE, 2015

 

A trecut ceva vreme de la ultimul articol publicat aici, dar cred că cititorii mei ştiu că mă preocupă mai mult viaţa de familie şi autodezvoltarea decât altele şi, aici, cum am mai spus, scriu când simt nevoia şi când consider că am ceva de dăruit, în plus faţă de ceea ce oferim deja pe siturile noastre Şcoala ZENLA şi Vibraţia Numerelor.

Astăzi, fiind vorba despre o sărbătoare specială pentru sufletul meu, vreau să spulber temerile celor care îşi doresc să treacă de la Windows la Linux, cu câteva impresii acumulate în trei ani de lucru sub Linux, ca mediu de producţie.

Ca orice tranziţie de la un sistem de operare orientat novice (Windows) la unul orientat profesionist (Linux), depăşirea momentelor dificile, cere o atitudine şi o strategie PROFESIONALĂ.

O să spun însă de la început că, mă dezic de lumea amatorilor de polemici “Sistemul de operare X este mai bun ca Y”.

Şi asta, pentru simplul motiv că, de-a lungul celor 20 de ani de carieră în domeniul calculatoarelor, am făcut mii de instalări/dezinstalări, mii de ore de configurări, remedieri, recuperări de date şi, prin prisma acestei experienţe, singurul lucru pe care îl pot spune despre orice sistem de operare, este că:

Cel mai bun sistem de operare, este cel care ţi se potriveşte ca o mănuşă!

Cine a priceput ce am vrut să spun, OK. Pentru restul, recomand vreo 10 ani de practică serioasă în calculatoare, sisteme de operare, aplicaţii, service hardware şi software. După aceea, mai vorbim! ;)

Aşadar…

Este Linux bun pentru un mediu de producţie?

Fără discuţie că da.

Am să trec în revistă doar ceea ce am realizat eu şi cu ce, fără descrieri, pentru că m-aş lungi pe multe pagini. Cine e interesat de detalii, să-mi scrie şi voi vedea cum o lămurim!

  • Administrare. Fiind partea cea mai importantă a activităţii unui freelancer care lucrează pe internet, iată „sculele” mele preferate: CloneZilla, Partition Saving (Damien Gibouret), GParted, LuckyBackup, Synaptic Package Manager, GDebi Package Installer, 7zip, BleachBit, Krusader, SunFlower, MidnightCommander, MountManager, Samba, K3B, ImageWriter;
  • Blogging. LibreOffice + Inkscape + GIMP + Gthumb + Okular + Krusader + BleachBit;
  • Audio-Video-Grafică. Audacity, VLC, OpenShot, ffmpeg, WinFF, Artista Transcoder, Avidemux, DVDStyler, Inkscape, GIMP, Shutter, SimpleScreenRecorder, guvcview;
  • Office. Pentru chestiunile legate de sarcini de birou (corespondenţă, cercetare-documentare), folosesc LibreOffice, GEdit, Thunderbird, Chrome, FireFox, QupZilla. În rest, combinaţii ale programelor deja amintite.

Toate programele amintite, se pot instala din Synaptic Package Manager, cu mici excepţii care se rezolvă cu „Add PPA”, după care actualizarea, are loc automat.

Linux Mint 13 XFCE

Distribuţia asupra căreia m-am oprit după circa 1000 ore de testare a diverse distribuţii, este cea din subtitlu: Mint 13 XFCE.

Fără a fi „distribuţia perfectă” sau „distribuţia ideală” (am destule să îi reproşez!) este totuşi distribuţia care mi s-a potrivit cel mai bine, cum spuneam la începutul articolului.

Fără a fi un habotnic al CLI (Command Line Interface) sunt totuşi destul de leneş încât să scotocesc după o soluţie CLI dacă în serverul X ajung la un pomelnic de clic-drag-OK-etc.-etc.-bla-bla-bla. Uneori, unele probleme se rezolvă infinit mai simplu din CLI decât din mediul grafic! Din acest motiv, am preferat XFCE ca DM (Desktop Manager), în locul sofisticatului KDE, care, el în sine, e mai mare decât Linux însuşi, ca pachet separat. Las la o parte faptul că uşurinţa în utilizare, costă resurse enorme!

Cum mă simt după 3 ani de lucru zilnic cu Linux?

Liber, liniştit, confortabil!

Asta ar fi esenţa celor 3 ani. Sigur, dacă ar fi să intru în detalii, sunt foarte multe de spus. Pe ansamblu însă, ceea ce mi se pare important de subliniat este faptul că Linux, înainte de a fi un sistem de operare, este O COMUNITATE!

Pentru cei care văd într-un sistem de operare o unealtă care leagă oamenii, cred că această caracteristică este primordială şi definitorie.

În lumea Windows, lucrurile se petrec cu totul altfel şi „Wait for the next release!” e sloganul de bază.

În fine, cred că merită să menţionez că, hărţuiala la care te supune orice sistem de operare Windows, este pur şi simplu inexistentă în cazul Linux şi ASTA, mie mi se pare extrem de important.

Mai mult, faţă de anii 1997 – 2000, când am început eu cu Linux, problema recunoaşterii dispozitivelor de tot felul, a rămas mai curând o amintire.

Fără ca suportul pentru dispozitive să fie ieşit din cale-afară de performant, el există şi asigură o funcţionare decentă, „la zi”.

Şi ca să închei articolul şi cu o demonstraţie a afirmaţiei de mai sus, voi prezenta în curând, o primă impresie asupra unui sistem foarte portabil: ASUS X200M.

- Citit de 149 vizitatori

Cerinţele lucrului de acasă

Munca la domiciliu şi tehnologia informaţiei

 

Atunci când mi-am schiţat în minte „următorul articol” mi se părea că o să pot rezolva pe scurt.

Întâmplarea Ce-o fi aia!?! dar… hai să trecem mai departe! face că am avut multe discuţii pe chat şi în „lumea fizică” de când am publicat articolul despre lucrul de acasă şi am reuşit să-mi dau seama că sunt extrem de puţini cei care au o imagine de ansamblu CLARĂ, PRECISĂ, privind ce înseamnă CREAREA UNUI LOC DE MUNCĂ.

Aşa încât, în loc să mă trezesc că public un articol-nuvelă, de şase – opt mii de cuvinte, m-am decis să o iau pe îndelete şi, funcţie de tine, de cei care vor cu adevărat răspunsuri la întrebări, de întrebările pe care le voi primi, să conduc dezvoltarea seriei de articole astfel încât să fiu mai aproape de cei care sunt foarte hotărâţi să treacă la un alt mod de viaţă.

Principalele probleme de care m-am izbit, în cazul meu particular, au fost mai curând legate de anumite cerinţe specifice felului meu de a fi decât de aspectele teorie+practică şi asta, pentru că mi-am început de foarte devreme procesul de autoeducaţie.

Fără să intru acum în amănunte legate de construirea unui loc de muncă pentru categorii speciale de oameni, cum sunt cei cu capacităţi extrasenzoriale şi talente multiple sau „supradotaţii” cum li se mai spune, voi prezenta aici o serie de cerinţe esenţiale, a căror îndeplinire îţi permite să ÎŢI CREEZI UN LOC DE MUNCĂ SINGUR, pentru că ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ LUCREZI DE ACASĂ!

  • O aptitudine foarte bine dezvoltată. Un loc de muncă de acasă, presupune că ţi-ai dezvoltat cel puţin o aptitudine, cel puţin la nivel de FOARTE BINE, preferabil la nivel de EXCELENŢĂ. Altfel, pierzi şi timp şi bani, ca să afli ceea ce pentru mulţi este evident: cu muncitori necalificaţi se fac munci necalificate şi piaţa geme de muncitori necalificaţi care cerşesc pe la colţuri de stradă sau pe la primării. A muta cerşitul de pe stradă pe internet, face din cerşit un singur lucru: cerşetorie informatizată. Nimic altceva.

  • Noţiuni elementare de organizarea şi normarea muncii. Cine îşi închipuie că poţi avea un serviciu RENTABIL, CONVENABIL, fără a fi capabil să ÎŞI calculeze câţi bani îi trebuie într-o zi, o lună, un an, ajunge să tragă targa pe uscat şi să se înglodeze în datorii, după cel mult trei luni de aventuri absurde în lumea antreprenoriatului făcut după ureche. Pe scurt, normarea şi organizarea muncii se referă la ceea ce pot să fac, la ce nivel de calitate şi în cât timp, FĂRĂ SĂ AJUNG LA SPITAL!

  • Experienţă în organizarea şi administrarea TIMPULUI. Cea mai dură capcană şi cel mai terifiant demon al muncii de acasă, al afacerilor online, este ILUZIA LIBERTĂŢII ABSOLUTE. Oricine poate confirma după maximum doi ani de muncă în regim de freelancer că, principala nenorocire, este tocmai faptul că eşti liber să munceşti când ai chef şi cât ai chef. Aşa încât, înţelegi pe dos libertatea asta şi tragi chiulul ca la serviciul de care tocmai te-ai despărţit, cu impresia că îi faci bucata şefului sau şefilor, că la unii e cazul unor resentimente cumulate în decenii! care te-a nedreptăţit cândva. Şi aici, îţi scapă un detaliu mititel: TU EŞTI ŞEFUL ÎN CARE DAI, în fiecare secundă de chiuleală!

  • Administrarea (managementul) afacerilor. Este un complex de aptitudini pe care, dacă le ignori, porneşti cu stângul, pentru că, spre deosebire de un job la o fabrică sau la o instituţie oarecare, unde alţii se ocupă de asta şi tu primeşti ordinele „de sus”, într-o afacere în care munceşti de acasă, într-o afacere online, TU EŞTI SINGURUL CARE DECIDE, DE LA A LA Z! Marea problemă a unui fost salariat este că, a fost învăţat să fie un simplu executant şi mecanismul decizional, a fost şi a rămas complet necunoscut pentru el, pentru simplul motiv că se ocupau alte compartimente de toate treburile astea.

  • Cercetare-Dezvoltare. În vreme ce într-o fabrică oarecare partea asta de muncă e contractată cu un institut specializat care furnizează contra cost rezultatele comandate de către conducere, acasă, tu faci totul adică: şi partea de cercetare şi partea de studiu de piaţă şi partea de dezvoltare şi partea de costuri de implementare şi amortizare a unui produs sau serviciu şi planificarea recuperării investiţiilor şi încă o listă lungă de alte activităţi.

  • Marketing. Aici cam toată lumea ia plasă în proporţie de 99%. Cam toţi cei pe care îi cunosc eu şi care au pornit pe calea lucrului de acasă, şi-au închipuit că dacă au făcut nişte mărţişoare sau ceva lucru de mână, o să se vândă singure, o să tăbărască clienţii pe ei şi o să le bată vântul produsele înainte să-şi dea ei seama că le-au vândut. Din păcate, marketingul este o ştiinţă complexă, care înseamnă cunoaşterea psihologiei cumpărătorului, cunoaşterea a ceea ce înseamnă piaţă de desfacere, ce înseamnă promovare, care sunt tehnicile, ce înseamnă REPUTAŢIE (brand), cum se câştigă reputaţia, cum se păstrează şi încă o puzderie de cunoştinţe pe care cam toată lumea doar îşi închipuie că le are şi în realitate, aceste cunoştinţe le sunt total necunoscute. Mulţi oameni îşi închipuie că sunt singurii din lume cărora le-a venit ideea X şi după luni în şir de eşecuri dureroase, sume uriaşe de bani irosite, află că e plină lumea de „produsul minune” cu care îşi închipuiau ei că o să rupă inima târgului…

Închei aici, cu precizarea că, fiecare dintre cerinţele enumerate, este un domeniu vast de cunoştinţe, cu privire la care s-au scris mii de cărţi, s-au făcut filme, există sute de teze de doctorat. A ignora acest ocean de informaţie, înseamnă un singur lucru: EŞEC GARANTAT.

Pot spune ca ultimă idee, că, deşi am lucrat cam două decenii în producţie, în fabrică, m-am izbit de toate cele de mai sus, deşi mi-a plăcut să citesc şi să pun în practică.

Există însă foarte multe lucruri a căror punere în practică, necesită un cadru organizat, o echipă; altfel, e nevoie de sume exorbitante de bani, de mult timp şi de un psihic capabil să îndure milioane de eşecuri ŞI SĂ O IA DE LA CAPĂT, DUPĂ FIECARE EŞEC!

- Citit de 1008 vizitatori

Munca la domiciliu şi tehnologia informaţiei

Munca la domiciliu şi tehnologia informaţiei

M-am decis să încep o serie de articole pe tema muncii la domiciliu, aşa cum este ea cunoscută ca modalitate de a îţi câştiga existenţa, de multe decenii şi asta, din mai multe motive, dintre care prezint aici doar unul singur ca fiind principal, pentru că ACEST MOTIV mi se pare important pentru tine, de vreme ce ai ajuns să citeşti acest articol:

LUNA ACEASTA AM ÎMPLINIT 20 DE ANI DE FREELANCING!

În fine, acum, după ce am acumulat două decenii de “muncă la domiciliu” sau, cum mai este cunoscut acest gen de muncă pe plan internaţional, FREELANCING, m-am decis să prezint într-o serie de articole, acele informaţii care să te ajute pe tine, care eşti o persoană interesată să îşi schimbe stilul de viaţă din cel pe care îl ai acum, într-unul foarte diferit, în care munca la domiciliu, adică FREELANCING-ul, să fie caracteristica fundamentală.

DE CE SCRIU DESPRE FREELANCING sau MUNCA LA DOMICILIU

  • În primul rând, deoarece experienţa mea de douăzeci de ani, trebuie dată mai departe;
  • Pe de altă parte, deoarece cam tot ceea ce înseamna “munca la domiciliu” acum 30 de ani, s-a schimbat radical şi doar o parte din ceea ce era valabil atunci ca CERINŢE DE BAZĂ, mai e valabil şi astăzi;
  • Un alt motiv, este acela că, există o hiper-inflaţie de pseudo-oferte de locuri de muncă de acasă, de “afaceri la domiciliu”, cum le spun şnapanii care le fac reclamă mincinoasă şi eu consider că este corect din partea mea ca om care munceşte de acasă, să spulber mitologia asta toxică privitoare la CE SE POATE FACE CU ADEVĂRAT DE ACASĂ, ÎN CE CONDIŢII ŞI CU CE REZULTATE şi ce anume e minciună, manipulare şi înşelătorie pervers ambalată în vorbe mieroase, destinate să prostească oamenii aflaţi în zona disperării. Am considerat şi continui să consider că a profita de un om căzut jos, este o mârşăvie dintre cele mai josnice posibile, la fel cum consider că este o mârşăvie ordinară să profiţi de neştiinţa cuiva, pentru a îl transforma în sclav al tău. Dar intrăm în chestiuni de etică, deontologie profesională, profesionalism, morală şi cred că e încă prea devreme să scriu despre asta ACUM.
  • Afacerile online, cărora li se face reclamă pe 80% din internetul românesc, sunt de fapt nişte slujbe amărâte, unde munceşti 200 – 250 de ore lunar, ca un sclav, pentru propăşirea concernelor transnaţionale şi îmbogăţirea în continuare a celor care deja deţin cam 95% din resursele de tot felul ale Pământului. Mă opresc aici cu consideraţiile acestea. Ideea de bază pe care vreau să o reţii, este că există o diferenţă nesemnificativă între a fi vânzător în piaţă, vânzător de mărar luat de la turci de la en-gros şi a fi vânzător online de cosmetice “Avon” sau mai ştiu eu ce altceva, amăgit de vorbele “ai propria ta afacere”. Pentru că e o diferenţă fundamentală între a fi în general vânzător de orice şi ORICE OM DE AFACERI, aşa cum e o diferenţă colosală între A FI PRODUCĂTOR DE MĂRAR sau de COSMETICE, care SUNT EFECTIV NIŞTE AFACERI şi a fi vânzătorul produselor numite;
  • M-am mai decis să scriu şi deoarece primesc mereu mesaje pe privat legate de “cum să fac bani” şi mai ales “cum să fac bani pe net” şi îmi este foarte greu să ofer mereu şi mereu aceleaşi răspunsuri, la mereu şi mereu alţi oameni. Sunt un singur om şi am destule pe cap şi fără să repet ca o flaşnetă scricată, mereu şi mereu aceleaşi fraze. Mi se pare mult mai corect ca cine vrea cu adevărat să înveţe, să pună mâna şi să citească nişte cărţi şi nişte articole de 10.000 de ori dacă are nevoie şi pe urmă SĂ FACĂ ce scriu eu aici şi să lase vorbăria goală despre “afaceri online”, pentru că din vorbe, poţi doar să prosteşti un ignorant mai ignorant ca tine, care e dispus să te creadă, pentru că oricum, e total pe dinafară de subiect, deci, “orice zboară, se mănâncă”.

În fine, voi încheia lista de motive, cu unul care mă doare, pentru că, am fost şi eu cândva începător şi, priveam cu încredere nelimitată către toţi cei care ziceau ceva despre “afaceri online”, “afaceri la domiciliu”.

Există o cantitate colosală de mincinoşi, de escroci, de şnapani, care prezintă în toate nuanţele de roz-bombon afacerile online, la modul “cum să faci 5000 de euro din două clicuri” sau alte aberaţii de acelaşi gen.

Vreau să desfiinţez miturile afacerilor care pot fi făcute doar cu clicuri de mouse, pentru simplul motiv că sunt nişte escrocherii ordinare, nicidecum afaceri online, aşa cum sunt lăudate, adică “fără să ai nevoie să înveţi ceva”.

În orice afacere online, ai de învăţat între 5000 (DA, CINCI MII!!!) de ore şi până la 15000 (cincisprezece mii!!) de ore, până să faci primii bani, indiferent de varianta pe care o alegi.

Cam 99 la sută din vânătorii de “oportunităţi” de afaceri, confundă un serviciu online oarecare, adică, un job mărunt online, cu o afacere.

Am mai discutat asta în câteva articole, am prezentat şi în cursul de afaceri online “CBPN 01” derulat între 2010 – 2013, dar se pare că lumea refuză să priceapă că bani fără muncă sunt HOŢIE, ESCROCHERIE, MINCIUNĂ.

Ca să termin cu porcăriile astea care se vehiculează pe net, o să scriu în următorul articol despre DEZAVANTAJELE LUCRULUI DE ACASĂ.

Am ales să încep să intru în această problematică cu DEZAVANTAJELE, pentru că, toată lumea îi dă înainte cu “avantajele”, ca şi cum afacerile online ar fi nişte ouă de aur, care cresc în corcoduşii de pe marginea drumurilor şi oricine se poate îmbogăţi peste noapte, doar dacă întinde mâna să culeagă.

Aşadar, în articolul următor, îţi voi prezenta “demonii” cu care m-am luptat, mai ales în primii 10 ani de freelancing, adică, în perioada 1995 – 2005.

Sursă foto: http://www.verasage.com/blog/trashing-timesheets/new-technology-trailblazer-bb-consulting-services/- Citit de 1585 vizitatori

Strategia mea online pentru 2015

 

Portret-Serban-In-Oglinda-02.jpg

 

Astăzi, o să îţi vorbesc despre strategia mea online pentru anul 2015.

 

Dat fiind faptul că sunt la mine acasă şi dat fiind faptul că te afli în vizită, de vreme ce citeşti rândurile acestea, înseamnă că te interesează cam ce înseamnă “strategie online” şi poate în mod general, “strategie”.

 

Am observat că multă lume confundă “strategie” cu tactică, inclusiv firme care oferă traininguri pe mii de euro. Dar asta, e o altă poveste. Poate fi privită în mai multe moduri şi poate o să discut în alt articol şi despre asta…

 

De ce o strategie online?

 

Fără îndoială, te întrebi de ce tocmai o strategie online, când există deja o mulţime de informaţii privitoare la anumite efecte negative ale online-ului din perspectivă psihică, socială, etc.

 

Am o mulţime de argumente, dar voi reda aici doar pe cele care PENTRU MINE, prezintă importanţă:

 

  1. Am 46 de ani de experienţă în lucrul cu limba Engleză. Pot înşira aici şi câteva subpuncte, dar mă opresc aici. Poate cu altă ocazie;
  2. Am 21 de ani de experienţă în afaceri clasice şi 5 ani de experienţă în afacerile online;
  3. Am propriile mele afaceri online, propriile mele situri, propriile mele produse şi servicii;
  4. Am acumulat o experienţă pe care o pot transmite celor care, în loc să consume 20 de ani învăţând ceea ce ştiu eu, la nivelul de expertiză la care am ajuns eu, vor să “scurteze” drumul, măcar cu 25%, ceea ce, înseamnă cam 5 ani;
  5. Sunt SPECIALIST SEO. Atât timp cât pe un cuvânt cheie am reuşit să umplu prima pagină cu rezultate a Google DOAR CU PAGINILE MELE, cred că îmi pot permite să afirm că SUNT EXPERT SEO. Totuşi, dacă mă fudulesc cu chestia asta, risc să mi se urce gloria la cap. Aşa că, ajunge şi “Specialist SEO”. Oricum, am surclasat situri internaţionale care au în spate firme de webmastering şi cred că restul e foaie-verde pe lângă REZULTATELE CONCRETE. Recordul meu de performanţă, este surclasarea a 180 milioane de rezultate. Adică, am ajuns înaintea a 180 milioane de pagini web.
  6. Am învăţat să mă joc cu motoarele de căutare, destul cât să pun pe prima pagină orice am eu chef să pun, în mai puţin de trei săptămâni;
  7. Piaţa românească, e nesemnificativă comparativ cu piaţa anglofonă. Raportul de forţe, este de 1:293. Adică, un acelaşi articol scris în română care îmi aduce 1 (un singur) vizitator, dacă îl scriu în Engleză, îmi aduce 293 de vizitatori. Sau, cititori. Pentru mine, este deja IRELEVANT. În condiţiile în care am învăţat pe cineva blogging şi a reuşit să facă peste 1000 de citiri, până la 2500 citiri pe un singur articol ÎN ROMÂNĂ în ziua publicării, îmi permit să afirm că sunt expert în blogging şi ca atare, pot să abordez o piaţă de 300 de ori mai mare ca cea Românească. Am tot ce îmi trebuie! ;)
  8. Afacerile online au fost inventate în spaţiul anglofon. Altfel spus, dacă am reuşit să ajung la nivel de expert pe o piaţă catastrofală cum e cea românească, şansele mele sunt spectaculoase pe piaţa internaţională!

De ce te interesează pe tine strategia mea?

Să zicem că sunt un tip cinic şi vreau să îmi bat joc de toată lumea, dar vreau să o fac într-un mod CONSTRUCTIV:

 

O să îţi arăt dacă ai chef să urmăreşti acest blog, zi vde zi, cum o să ridic un blog în Engleză, de la aproape ZERO, la nivel de AFACERE ONLINE.

 

Te-aş minţi dacă aş spune că ştiu cât o să dureze. Poate că va dura un an, poate doi, poate mai mult, poate mai puţin.

 

Ideea este că, vei vedea cu ochii tăi cam ce meserie ştiu şi vei vedea în timp real, ce mă pricep să fac în materie de:

 

  1. Blogging. Altfel spus, jurnalism online;
  2. Afaceri online. Altfel spus, cum se fac banii pe net;
  3. Webmastering. Poţi vedea aici, dacă vei urmări în continuare articolele scrise, cam ce înseamnă dedesubturile unei afaceri online;
  4. Educaţie antreprenorială. Vei avea ocazia să înveţi să îţi faci propria ta afacere online, bazată pe propriile tale aptitudini. O parte din educaţia necesară, o primeşti gratuit pe Şcoala ZENLA. Cealaltă parte, o primeşti aici. Dacă ai chiar intenţii serioase. Altfel, poţi să îţi pierzi timpul pe aici, până la urmă, ce mai contează unde ţi-l pierzi, dacă tot ai timp de pierdut.

 

STRATEGIA MEA PE 2015

Strategia mea, este un simplă:

 

  1. Dezvoltarea blogului www.sserbanro.com;
  2. Menţinerea şi dezvoltarea Şcolii ZENLA de către Monica;
  3. Extinderea afacerii online de la piaţa Românească, la piaţa internaţională;
  4. Dezvoltarea acestui blog şi oferirea unei resurse de educaţie antreprenorială, în mod transparent şi în timp real;
  5. Dezvoltarea educaţiei NECONVENŢIONALE, de tip INDIVIDUAL şi INDIVIDUALIZAT, la sediul nostru de la Casa Măgura, prin lucru direct cu cei interesaţi.

 

Dacă vei urmări serios ceea ce public aici, vei vedea cam ce anume fac, la modul concret. Detaliile, le voi oferi celor care vin să lucrez cu ei LA MĂGURA.

 

Pentru restul, adică, cei care umblă după informaţii de uz general, sunt deja suficiente materiale gratuite pe care le-am creat şi le oferim deja de 7 ani.

 

Mai mult decât atât, cărţile pe care le ofer, sunt suficiente pentru a îţi porni propria afacere online, DACĂ LE STUDIEZI SISTEMATIC, ÎN REGIM AUTODIDACT.

 

Cum spuneam, dacă vei fi pe fază, vei afla din conţinutul acestui sit şi ce anume programe educaţionale NECONVENŢIONALE oferim special pentru cei interesaţi.

 

Într-un articol viitor, voi prezenta care sunt condiţiile efective de la care pornesc ACUM acest experiment la scară globală.

 

ULTIMUL ARGUMENT.

 

Ultimul meu argument pentru această strategie, este faptul că în curând, împlinesc 56 de ani. Cine îşi închipuie că am de gând să-mi pun pielea pe băţ de dragul sloganelor “democratice”, se înşeală amarnic.

Cine îşi închipuie că am de gând să dau la târnăcop până oi muri ca să-mi cumpăr cu salariul luat într-o lună trei sticle cu apă plată şi să plătesc biruri fără număr, până la moarte, iar se înşeală.

Am de gând să tind spre un ideal poate utopic pentru tine, dar PERFECT REALIZABIL PENTRU MINE:

FAC DOAR CE-MI PLACE, CÂND AM CHEF ŞI CÂT AM CHEF ŞI SUNT PLĂTIT REGEŞTE PENTRU ASTA, TOT TIMPUL.

 

 

 – Citit de 616 vizitatori

Setări în wordpress.com pentru apreciere (rating, stars) comentarii – pagini etc

Scriu acest articol (tutorial WordPress) scurt pentru DRStoica (Cătălin Stoica) şi toţi cei care au bloguri pe wordpress.com (bloguri gratuite).

Deşi eu am plecat de acolo de mult şi am cam uitat cum e să îţi instaleze WP pluginurile şi să îţi limiteze drastic accesul la facilităţi, am zis că merită să fac un tur de orizont şi să văd cam cum mai e pe partea de free-blogging.

Iată acum paşii pentru setările de apreciere a unei pagini, articol sau comentariu.

Sunt mai multe posibilităţi, dar vreau să fac povestea scurtă:

  1. Dashboard > Settings;
  2. Din meniul “Settings”, alegem submeniul “Ratings”. Deci, Dashboard > Settings > Ratings;
  3. Apare fereastra pe care o poţi vedea mai jos:

 

WordPress.com, Rating settings

Aşa cum se vede în imagine, apare o fereastră cu setări, care are trei tab-uri: Articole, Pagini, Comentarii.

Faci clic pe fiecare dintre ele şi selectezi ceea ce crezi că se potriveşte cel mai bine cu ce anume vrei să oferi.

Pentru cazul blogului lui Cătălin Stoica, cel menţionat, este vorba despre tab-ul 3, “Comentarii”.

Ca să apară toate opţiunile, trebuie făcut clic pe linkul “Advanced options”, care apare atunci când este afişată prima oară fereastra de setări pentru aprecieri (Ratings).

Este de reţinut că pot fi stabilite mai multe stiluri de apreciere, dar cel mai frecvent este cel cu steluţe (e cam ca like-ul de pe facebook) şi lumea îl cam ştie, deci opţiunile implicite trebuie doar selectate din acea ferastră, prin bifarea check-box-ului corespunzător.

În cazul concret, am selectat Show ratings on “Comentarii” pe tab-ul “Comentarii”.

La fel se poate proceda pe “Articole”, respectiv “Pagini”.

Sistemul este antrenant mai ales pentru participarea la comentarii, dar şi ca o formă de cotaţie a cititorilor, privind părerea (personală, deci subiectivă!) cu privire la articol, sau la pagină, pe ansamblu.

SUCCES TUTUROR! :)

 

 – Citit de 544 vizitatori

Cum se vede internetul de pe telefonul mobil?

Telefonul ACER Liquid Z4

Povesteam în articolul trecut “Din nou acasă”, că am fost în Grecia să ajut la “repatrierea” lui Monica.

Am avut oarece aventuri pe drum dar poate una dintre cele mai stranii “aventuri”, a început abia după ce am început să ne reluăm viaţa de zi cu zi, aici, ACASĂ.

Ca mai toată lumea, comunicăm. Cum fiecare are în minte rezultate maxime cu costuri minime şi asta ţine tot de o viziune a sustenabilităţii!!— ne-am gândit că, de vreme ce avem deja un abonament convenabil la o reţea de telefonie mobilă, să mai luăm un SIM, tot de la DIGI (RDS).

Zis şi făcut! Am luat SIM-ul şi hai să-l şi punem! Boom! Telefonul lui Monica, nou-nouţ, suportă doar protocolul 2G! Altă belea! Şi? Cum o rezolvăm?

La RDS, aveau doar chinezării, despre care aveam un feed-back îndoielnic. Atunci?

Hai pe la celelalte reţele, să vedem ce găsim “la liber”. Din poartă în poartă, am ajuns la concluzia că mai jos de 400 lei, găsim cam tot ce aveam deja: 2G. Bună politică de piaţă! :o

Aşa se face că, Monica s-a ales cu un calculator de buzunar ACER Liquid Z4. M-am uitat la specificaţii… O maşină destul de bună, dacă am în vedere dimensiunile! Ce m-a pus în încurcătură însă, era sistemul de operare: Android 4.2.x!

Cum m-am cam săturat de tehnologie, după câteva zeci se sisteme de operare testate şi “frecate”, pe parcursul celor 20 de ani de calculatoare, i-a revenit lui Monica sarcina să pună frumuşel mâna să înveţe, singurică!

Soarta are simţul ironiei!… De vreo câteva luni, tot discutam cu Monica despre dezvoltarea afacerii noastre online şi, cu statisticile în faţă, i-am spus că mă cam îngrijorează ponderea traficului, pe surse de trafic. Cam 71% din traficul de pe aproape toate siturile noastre, provine de pe dispozitive mobile. Ea mi-a zis să-mi iau o tabletă, că cu asta rezolv mai multe. M-am tot uitat, ba la una, ba la alta şi în zona 300 – 500 lei, mi s-a părut că zvârlu banii pe jucării de-o vară.

Am apelat şi la Gabi Ursan şi la Tudorel Bezea şi precizez aici că articolul e o continuare a discuţiei iniţiată de el, “Ce am învăţat în 2 săptămâni cu acces la internet doar de pe telefon şi m-am convins că, ori fac o investiţie serioasă undeva în zona 900 lei, ori mă las păgubaş!

Fără îndoială, pentru cineva care se ocupă de calculatoare, e tentant, e o jucărie utilă, mai ales ca webmaster şi creator de conţinut şi în plus, rezolvam problema “Cum se vede de pe…?”!

Totuşi, aşa cum spuneam în articolele despre Casa Măgura, aveam şi avem multe alte priorităţi şi costul unei tablete mulţumitoare, mi s-a părut totuşi cam mare pentru bugetul şi cheltuielile care ne aşteaptă în continuare. Aşa încât, fără să stau prea mult pe gânduri, am zis că poate e mai bine cu “telefon deştept” decât cu “tabletă magică”!

Trebuie să recunosc, după stressul iniţial nivelul documentării sistemelor de operare ale telefoanelor inteligente, lasă mult de dorit!! am trecut la ceea ce ne interesa: mail şi browsing.

Configurarea wireless mi-a luat vreo câteva zeci de secunde şi ne-am văzut online!

Bineînţeles că primele situri pe care le-am vizitat, au fost Vibraţia Numerelor şi Şcoala ZENLA!

După ce “am luat pulsul”, am vrut să vedem pe lângă modul în care poate fi citit şi modul în care se afişează conţinutul şi viteza cu care se încarcă siturile noastre, comparativ cu altele. Pentru comparaţie, am preferat nişte situri de IT-işti şi câteva bloguri cu renume.

Astfel, Am mers la Gabi Ursan, la Tudorel Bezea, la Cristian China-Birta (Chinezu’) şi la Mashable.

Trebuie să spun că sunt foarte mulţumit de munca mea ca webmaster, atât pe partea de ergonomie a siturilor cât şi pe partea de viteză!

Dată ţinem seama de faptul că ACER Liquid Z4 are “doar” 512 MB RAM şi că e totuşi un calculator cu care facem poze, filme şi navigăm pe internet şi între altele, mai vorbim şi la telefon, e chiar foarte bine “garnisit”!

Dar acum, vreau să trec la chestiunea delicată, pe care am semnalat-o şi în comentariul de pe staupenet.ro:

ÎNCOTRO ne ducem cu internetul pe telefoanele inteligente?

Şi, ca să extind sfera:

Încotro se îndreaptă internetul?

 

Astăzi, o să scriu doar câteva cuvinte, dar voi reveni cu mai multe aspecte pe tema asta, pentru că mi se pare extrem de importantă, în contextul civilizaţiei umane, raportată la modul de viaţă numit SUSTENABILITATE.

Spuneam în comentariu că pentru mine, „forţa” cu care mă atrage internetul, se numeşte EDUCAŢIE IEFTINĂ.

Vreau să elimin din start interpretările ambigui, aşa încât voi reformula ideea astfel:

Eu consider că era marketingului pe internet, aşa cum a explodat această profesie în primul deceniu al acestui secol, a cam apus.

Am învăţat multe, dar poate lucrul cel mai important care s-a petrecut cu mine şi din câte constat şi cu alţii, este faptul că am putut conştientiza că o relaţie umană înseamnă înainte de toate, o privire ochi în ochi, o strângere de mână, un braţ petrecut pe după umerii celui cu care te întâlneşti şi care îţi bucură clipele existenţei şi sufletul.

Se pot face enorm de multe pe internet, dar aşa cum văd eu o relaţie între oameni, o relaţie a omului cu mediul să de viaţă zis generic „Natură”, e exclus să putem avea. Şi mă refer la o relaţie NORMALĂ! Virtualizarea îşi are limitele ei şi avem deja de cules o mulţime de roade otrăvite de pe urma excesului de virtualizare.

Evit să intru în detalii. Sunt convins că cine vrea cu adevărat argumente, le găseşte cu motorul de căutare şi sunt destule articole defetiste dar şi de natură de a ne provoca la meditaţii profunde şi introspecţie.

Eu vreau să spun doar că, pentru mine, atât tableta cât şi telefonul inteligent, sunt utile atâta vreme cât mă pot ajuta eficient în PROCESUL DE AUTOINSTRUIRE ŞI AUTOCUNOAŞTERE!

Aşa încât, subliniez ideea: spun DA dispozitivelor mobile, atât timp cât pot să fac eu ele EDUCAŢIE, la toate nivelele şi potrivit tuturor nevoilor: atât să MĂ EDUC, cât şi să ofer educaţie, din experienţa mea, celor care mi-o cer.

Astfel, pentru mine, internetul se vede de pe telefonul mobil, CA O UNIVERSITATE LA PURTĂTOR!!

- Citit de 597 vizitatori

Din nou acasă!

Luminita, Dan şi Monica în Salonic, 03-10-2014

La o cacao cu lapte, pe strada Dimitri Gounari, lângă Palatul lui Galeriu

 Zilele din urmă, ne-am ocupat de prioritatea zero a noastră, la vremea respectivă: revenirea lui Monica în ţară.

Am plecat vineri, 02-10-2014 spre Grecia, împreună cu o familie de prieteni, Dan şi Luminiţa, care ne-au ajutat cu transportul.

Drumul e destul de lung, sunt cam 700 km de la Alexandria până în Salonic şi se traversează Bulgaria, cam de la un capăt la celălalt.

Dacă de la Ruse la Sofia a mers bine treaba, la Sofia, au început durerile de cap. Una peste alta, Bulgaria e faină, e o zonă cu multe forme de relief şi e plăcută, dar străzile şi semnalizările rutiere, lasă mult de dorit.

Sunt multe zone în care se lucrează la drumuri, devierile de traseu sunt destul de numeroase şi ne-am rătăcit la ducere, chestie care ne-a costat vreo 3 ore în plus, lăsând la o parte stressul cauzat de învârtitul “în gol”.

Am plecat din Alexandria pe la ora 7:30 ca să evităm schimbul de tură la Giurgiu-Ruse şi am ajuns în Salonic, abia pe la ora 23:30.

Monica ne aştepta, casa era plină cu cutii cu tot felul de lucruri, mărunţişuri, cam ce-am reuşit să adunăm şi noi în cei peste cinci ani de când suntem împreună şi cât a stat Monica în Grecia, din acest timp.

Eram obosiţi, rupţi, mai ales după sâcâielile de pe lângă Sofia, plus că am avut ceva probleme şi cu remorca. Nişte şuruburi pierdute pe drum, din cauza trepidaţiilor…

Ne-am dus să bem o cacao cu lapte prin apropiere de casă, cu ce-am mai povestit, cu ce-am plănuit pentru sâmbătă, s-a făcut fuguţa ora 2:00.

Bineînţeles că am căzut laţi toţi patru! Monica împachetase cam toată ziua şi cărase şi tot “permutase” la cutii iar noi trei, veniţi de pe drum şi stresaţi de şoselele din Bulgaria pe de o partre, apoi de problema remedierii remorcii pe de alta…

Sâmbătă (03-10-2014) , am rezervat-o pregătirilor de drum şi cumpărăturilor. Am fost cu Dan şi cu Luminiţa prin piaţă Piaţa Artistotel, e singura piaţă permanentă cu produse agroalimentare din Salonic!apoi pe la magazine şi în fine, am servit masa la un restaurant, o franciză numită SPATA, în apropiere de locuinţa noastră din Grecia, undeva lângă palatul împăratului Galeriu, Piaţa Navarinu (Plateia Navarinu).

Am locuit în anii petrecuţi în Grecia, în ceea ce se numeşte “Istoriko Kentro”, Centrul Istoric, zona cea mai din centru a oraşului. Zona îşi trage denumirea în parte din considerente fizice, fiind chiar centrul oraşului şi în parte din considerente istorice, pentru că este zona complexului imperial construit de împăratul Galeriu, prin secolele III- IV. Acum, din acest complex mai sunt vizibile Palatul imperial, Arcul lui Galeriu şi Rotonda, construcţii care se întind pe o axă de peste 1000 metri lungime, pe lângă bulevardul-pietonal Dimitri Gunari. Fotografia de mai sus (Luminiţa-Dan-Monica), este făcută chiar lângă ruinele palatului imperial, pe “odos Gounari” (strada Gunari).

În fine…

Timpul avut la dispoziţie era scurt, deci aspectele turistice, au fost secundare, fiind mai curând pretextul unei digresiuni de la treburile mai grele la care eram “protagonişti”.

După cumpărături, ne-am ocupat de remorcă şi ceva verificări tehnice uzuale.

Ne-am culcat din nou “devreme”. Cred că era deja ora 1:00.

Dimineaţă, cred că am fost primul care s-a trezit, chiar m-a mirat, eram destul de obosit după alergătura din zilele precedente…

Ne-am apucat de urcat bagajul în remorcă. Ne-am bătut ceva capul cu aranjarea bagajelor în remorcă, dar în final, toate au ieşit bine şi am început marşul spre Alexandria la ora 7:30.

De această dată, fiind poate şi pe timp de zi, Sofia a fost mai puţin neplăcută, deşi era să ne încurcăm din nou din cauza lucrărilor şi a proastei semnalizări a şoselelor.

Am constatat că în Bulgaria, te descurci mult mai greu decât în Grecia, cu orice limbă străină ai şti. Eu vorbesc acceptabil Engleza, Italiana şi Franceza. Monica Greacă şi Engleză. Din nefericire, într-un singur loc am reuşit cu chiu cu vai să ne descurcăm cu Engleza. Se pare că perioada “Republica Sovietică Socialistă Bulgaria” şi-a pus amprenta adânc asupra oamenilor şi abia generaţiile de după 1989 au un minimum de deschidere către conceptul “Cetăţean al Terra”…

În fine, duminică 05-10-2014 la ora 20:30 eram în faţa casei la noi şi începeam operaţiunile de debarcare…

Am terminat repede, ne-am luat “la revedere” de la Luminiţa şi Dan şi ne-am dus să mâncăm ceva la Edma, o pizzerie din apropiere, mai decentă şi cu o atmosferă mai plăcută.

Pe urmă, a început calvarul…

Casa s-a umplut cu cutiile cu lucruri şi ne chinuim încă să găsim soluţii pentru a aranja lucrurile, astfel încât să putem cât de cât respira şi noi.

Mai jos, o mostră grăitoare, cu Monica în rolul principal… :)

Numerologul de serviciu

Facem numerologie, tot timpul!

Despre ce va urma şi câteva considerente privind evoluţia spirituală în contextul civilizaţiei şi culturii urbane însă, despre ce înseamnă să ţii post într-o deplasare lungă, voi vorbi pe situl Şcoala ZENLA, într-un articol dedicat concluziilor desprinse din această călătorie şi în legătură directă cu Dieta Hiper-Hidratată.

 

 

 

 

 – Citit de 845 vizitatori

Consultanţă Calculatoare-IT

Portret-Serban-In-Oglinda-02.jpg

Pentru toţi cei care au nevoie de îndrumări în domeniul calculatoarelor, al utilizării calculatoarelor, al utilizării programelor de calculator, consultanţă în vederea cumpărării unui calculator sau a unor upgrade-uri, stau la dispoziţie cu servicii de consultanţă Calculatoare-IT:

 

  • Hardware. Configuraţia optimă funcţie de destinaţia şi utilizările cele mai frecvente;
  • Software. Instalarea sistemelor de operare: Windows, Linux;
  • Utilizarea programelor de calculator: Tehnoredactare, editare audio, editare video, grafică vectorială, prelucrare foto;
  • Reţele sociale şi social media. Probleme legate de utilizarea FaceBook, Twitter, Google Plus, Grupuri Yahoo, Grupuri Facebook, mail şi clienţi de mail, promovare online.

 

 

 

Consultanţa se acordă cu ora, pe bază de rezervare anticipată.

 

Costul unei ore de consultanţă este 10 euro, plătibili via PayPal, fie prin transfer dintr-un cont PayPal, fie prin plata cu card bancar.

 

Rezervarea este simplă, apeşi pe butonul de mai jos, eşti direcţionat/ă la pagina securizată de plată (Atenţie la lăcăţelul din dreptul linkului din browser, în stânga sus, trebuie să apară scris cu verde https:// şi un lăcăţel!!), efectuezi plata şi eu sunt notificat, urmând să trimit un mail cu programarea şi să stabilim obiectivele de atins în cadrul orei (orelor) de consultanţă rezervate.

 

Pentru rezervarea a două sau mai multe ore, modifici pe formularul de plată la “Items”, de la 1 la… (câte ore apreciezi ca fiind necesare).

 

Eu recomand o oră pentru început şi ulterior, putem clarifica dacă e nevoie de mai mult.

 

Consultanţa se derulează prin mail, chat (FaceBook), telefonic sau via Skype. Vei primi pe mail datele de contact, după achitarea primei ore de consultanţă.

 

 

 – Citit de 776 vizitatori

Recenzie Seagate Expansion Desk 2 TB USB 3.0

Recenzie Seagate Expansion Desk 2 TB, USB 3.0

 

Încep cu tradiţionala urare HRISTOS A ÎNVIAT!

Amintesc celor care se consideră Români, că urarea este valabilă până la Înălţare.

În al doilea rând, îmi cer scuze pentru întârzierea cu care public RECENZIA, dar există o listă de priorităţi pe care o respect şi o voi respecta. Între ele, CASA ŞI FAMILIA, sunt pe locul 0 (zero = prioritate absolută).

În al treilea rând, vreau să fac o precizare ESENŢIALĂ: ceea ce voi scrie în materialele prefixate RECENZIE, este cu adevărat RECENZIE!

Am observat că până şi bloggerii cu vechime CONFUNDĂ prezentările de produse, cu recenziile. Şi faptul e valabil la scară mondială. Am făcut precizarea, ca să evit un eventual complex de inferioritate al românilor, vis-a-vis de chestiunea “recenziilor” româneşti.

Voi detalia diferenţa dintre RECENZIE şi PREZENTARE DE PRODUS în alt articol.

Şi acum, să trecem la fondul subiectului.

 

Seagate Expansion Desk USB 2TB

 

Model: ST2000DM001-9YN164

Seria: S1E0J0RW

Firmware: CC9F

Part Number (PN): 1D7AD2-570

Regulatory model: SRD00F2

 

Experienţa mea cu Expansion Desk 2 TB

 

Discul, l-am achiziţionat prin noiembrie 2012 şi a funcţionat aproape neîntrerupt de la achiziţionare până când a survenit incidentul care m-a condus la pierderea arhivei de pe el.

Precizez că până la data constatării erorilor masive de citire (finele lui februarie 2014), discul a funcţionat impecabil.

Discul a fost partiţionat din start în 3 segmente, având valorile următoare: SG2T1 = 500 GB; SG2T2 = 500 GB; SG2T3 = 860 GB;

Pentru cei mai noi în domeniu, precizez că cei 2 TB înscrişi în documentaţie şi pe carcasa aparatului, semnifică TERRA BYTES, adică, valoarea capacităţii este exprimată în OCTEŢI. Din acest motiv, capacitatea exprimată în GIGA BYTES, este:

  • 2.000.000.000.000 Bytes = 1953125000 KILO Bytes;
  • 1953125 KILO Bytes = 1907348 MEGA Bytes;
  • 1907348 MEGA Bytes = 1862 GIGA Bytes;
  • 1862 GIGA Bytes = 1,8189 TERRA Bytes.

Am văzut că mulţi intră în panică atunci când sistemul de operare raportează cantitatea totală de spaţiu de stocare de pe disc. Prin urmare, atenţie la unităţile de măsură, aici vorbim despre BINAR, unde 1 Kilo byte = 1024 bytes, 1 mega byte = 1024 kilobytes, etc.

Iar un byte, reprezintă primele 8 puteri ale lui 2, începând cu zero sau 8 bits.

Revenind acum la partiţionare.

Am folosit 3 partiţii primare (contrar obiceiurilor Windows!), toate formatate NTFS.

E posibil ca aici să fie una din cauzele posibile ale defectării, dar discuţia e foarte lungă şi altceva vreau să prezint aici.

După cele circa 400 zile de funcţionare continuă, cum spuneam, au început să apară erori repetate de citire, manifestate prin “Can’t read file” (sau Directory), respectiv încetineală alarmantă la accesarea unor directori.

După ce mi-am dat seama că e altceva decât numărul mare al aplicaţiilor deschise, am trecut la prima operaţie care mi-a venit în minte: BACKUP.

După 1 oră (67 minute, mai exact), backup-ul ajunsese la 98%. După alte 19 ore, programul de backup (LuckyBackup, via rdiff) rămăsese tot la 98% şi afişa rate de transfer alarmante: 1 – 50 BYTES/secundă.

Ca fapt divers, o dischetă bună de 1,44”, avea o rată de transfer de cel puţin 10 KB/sec…

Mi-am dat seama că oricât l-aş lăsa, ceva în neregulă va fi cu backup-ul.

Deşi schimbasem partiţia de destinaţie, fiind vorba despre acelaşi disc, am avut dubii mari privind recuperarea reală a datelor pe de o parte. Pe de alta, fiind în imposibilitatea de a salva cei circa 600 GB arhivă (lipsă alt disc…), trebuia să aleg o soluţie. Cum pe HDD-ul laptopului mai aveam doar circa 200 GB disponibili, era clar că o selecţie şi o verificare fişier cu fişier, era nebunie curată, deci… mi-am luat adio de la date.

Totuşi, fiind destul de disperat (pierderea unui disc de 1,83 TB costă şi acum destui bani cât să te apuce disperarea!), m-am apucat să fac manevre de recuperare a discului.

Am trecut la teste încrucişate cu mai multe programe specializate.

Aşa am aflat că:

  • Discul a depăşit temperatura limită de lucru;
  • Implementarea normelor SMART, este parţială;
  • Accesarea informaţiilor SMART, este posibilă doar pentru unii parametri. Am aflat cu aceasată ocazie că Seagate chiar spune pe sit, la produsul acesta, că suportul SMART este DISABLED (dezactivat).
  • Am sectoare defecte FIZIC.

Din nefericire pentru mine, fiind doar al doilea HDD USB, am pornit de la premisa prostească potrivit căreia “ştie fabricantul ce face, e de capacitate mare, deci pe un server, merge continuu!”.

Doar că am uitat un foarte mic amănunt… Serverele serioase, funcţionează în camere cu climatizare…

Aşa am ajuns să mă uit şi eu cu mare atenţie la CARCASĂ, şi am constatat că soluţia adoptată pentru AERISIRE, este poate cea mai proastă posibilă pentru un HDD extern: orificiile cele mai multe, sunt pe partea inferioară a carcasei şi are doar câteva orificii pe partea posterioară, unde sunt alimentarea şi conectorul USB 3.0!

Astfel, orice supraîncălzire accidentală, va afecta serios tot ansamblul, deoarece caracasa are picioruşe de sprijin de circa 1 mm înălţime şi ventilaţia pe care o asigură, e aproape zero.

Ori eu, am locuit în Grecia (căldură şi umiditate ridicate) şi fără aer condiţionat în cameră…

Închei aici partea întâi a articolului şi voi prezenta în partea a doua, concluziile şi recomandările mele.

 – Citit de 875 vizitatori

Ce faci când ai sectoare defecte pe HDD?

HDTune  2.55 Benchmark

 

Spuneam în articolul trecut, “Cum stai cu hard diskurile?”, despre un incident prin care am trecut: sectoare defecte pe HDD.

Puţini dintre utilizatorii de calculatoare, sunt conştienţi de importanţa “sănătăţii” mediilor de stocare magnetice.

În cei pste 19 ani de când mă ocup cu calculatoarele, am trecut prin foarte multe situaţii. Am învăţat să rezolv o multitudine de situaţii critice şi cred că sunt printre puţinii utilizatori “casnici”, ale căror reţele personale, funcţionează fără probleme majore. Ba chiar mai mult pot spune, fără probleme, dacă mă refer la ceea ce înseamnă “problemă”, din perspectiva mea.

Situaţia cu care m-am confruntat în ultimele săptămâni însă, este una specială şi e în legătură cu administrarea şi întreţinerea mediilor de stocare de mare capacitate. În mod particular, a discurilor externe.

Am mai spus şi o ştiu toţi cei care lucrează curent cu calculatorul, nevoile de stocare au crescut exploziv de când multimedia a devenit ceva accesibil acasă. Facem fotografii digitale, filmări şi toate acestea, înseamnă un consum mare de spaţiu de stocare. Sunt sigur că îţi aminteşti cutia cu poze a familiei. Mare, cu tot felul de amintiri drăguţele, în care te cufinzi din când în când, pentru a rememora amintiri plăcute!

Astăzi, dacă ar fi să tipărim toate amintirile de familie, ar fi imposibil, chiar dacă ar costa 25% din preţul actiual al unei fotografii. Şi asta, pentru simplul fapt că, arhiva noastră de pildă, numără peste 12000 de fotografii. Dincolo de costuri, mai e şi problema spaţiului de stocare!

Acum vreo 8 ani în urmă, credeam că am rezolvvat chestia asta, când mi-am cumpărat primul HDD de 120 GB. A urmat al doilea, apoi unul de 1 TB (acum e “biblioteca” lui Monica), altul de 2 TB (cel pe care l-am pierdut din cât sse pare) şi în fine, acum, în situaţie de criză, a urmat al treilea, de 3 TB.

Am spus că lucrez de 19 ani în domeniu. Am făcut service atât la propriile mele calculatoare (în medie 3 calculatoare, legate în reţea locală) cât mai ales la feluriţi clienţi.

Apariţia sectoarelor defecte, are o multitudine de cauzer şi poate într-un articol dedicat, voi analiza şi aceste situaţii. Ceea ce este important însă, este faptul că distingem câteva situaţii posibile, în cazul în care calculatorul merge prost, din cauza unor sectoare defecte pe HDD:

  1. Calculatorul se resetează “singur” şi sistemul de operare, dă felurite mesaje de eroare; reinstalările OS, durează puţin şi devin frecvente;
  2. Calculatorul afişează “Non-system disk or missing operating system.”
  3. Calculatorul afişează “Error reading drive X”.

Pot fi o infinitate de alte situaţii care par a fi incidente ocazionale, dar având în vedere multitudinea cauzelor posibile, de obicei e dificil de ghicit dacă e responsabil HDD-ul pentru ele.

Cele trei situaţii de mai sus însă, au o probabilitate foarte mare să fie cauzate de sectoare defecte pe discul pe care e instalat sistemul de operare (OS). Aşadar…

Prima urgenţă – salvarea datelor.

Pentru a evita orice situaţie neplăcută, e important să avem copii de siguranţă (backup). Pentru asta, eu folosesc două metode, pentru două scopuri diferite:

  1. Low level backup, pentru sistemul de operare, cu toate aplicaţiile (programele) instalate şi configurate. Diferenţa dintre o instalare “from scratch” şi un “restore”, constă în timpul consumat şi datele pierdute. Un Restore pentru sistemul meu (circa 23 GB), durează circa 25′. O instalare de la zero (from scratch!), durează circa 45 de ore de muncă. Pe lângă asta, se pierd date importante, cum ar fi configurările unor aplicaţii şi mai ales datele utilizator. Un exemplu, este agenda de contacte din clientul de mail. La mine, Thunderbird, atât pe Linux cât şi pe Windows. Pentru asta, de circa 4 ani, folosesc Clonezilla. Am folosit însă în perioada 2002 – 2012, Partition Saving al lui Damien Gibouret. Am renunţat la el, de când m-am mutat pe Linux, deoarece suportul pentru ext2, ext3, ext4, ReiserFS şi btrfs lipsea. Am făcut însă o treabă excelentă cu el în toţi aceşti ani! Acum, am văzut că există versiune pentru Linux iar versiunea curentă, este 4.10.
  2. Copie a lucrărilor curente. Folosesc copierea ca atare, fără compresie. Motivul, e unul simplu. Dacă se întâmplă ceva cu arhiva comprimată, dintr-un motiv oarecare, ea devine inutilizabilă. Backupurile incrementale, au acest dezavantaj major. Lipsa unui singur volum din arhivă, face tot pachetul inutilizabil. Există căi ocolite de a rezolva, dar durează şi necesită cunoştinţe avansate de administrare. Pentru asta, folosesc LuckyBackup, care este o interfaţă grafică pentru rdiff. Eu lucrez evident cu versiunea de Linux (de unde şi LuckyBackup), dar pentru cei care folosesc Windows, bănuiesc eu că diferenţele interfeţelor sunt minore. Când lucram pe Windows, foloseam Ainvo Copy, de care sunt foarte mulţumit. Sub Windows, sunt multe programe gratuite, deci există destulă libertate în alegeri. Eu vorbesc aici despre ce am folosit mai mult de 1 an şi consider că prezintă garanţii în utilizare. De altfel, pe laptopul lui Monica, Rulează Ainvo Copy, ea lucrând momentan sub Windows.

 

CONCLUZII

 

În cazul apariţiei de sectoare defecte pe HDD (hard-disk drive), avem trei direcţii majore de acţiune:

  1. Diagnoza NEDISTRUCTIVĂ a discului. Aici, vom folosi programe de scanare care efectuează teste exclusiv în modul “Read Only”, cu scopul clar de a identifica existenţa sectoarelor defecte, care ridică probleme la citire. Voi reveni cu detalii în articolele următoare.
  2. Recuperarea datelor. Aici, sunt mai multe opţiuni, dar în esenţă vom folosi utilitare capabile să recupereze datele de pe un disc. Programul rdiff, este un program matur, testat mii de ore de către sute de mii de utilizatori, între care mă număr şi eu. Sunt multe alte variante. Pentru detalii, fraza cheie “Data recovery freeware” sau “file recovery software” returnează multe rezultate şi există multe informaţii valoroase pe forumuri.
  3. Recuperarea discului HDD cu sectoare defecte. Cred că e limpede pentru oricine că “remedierea defectelor”, este o expresie care se referă la ce putem face pentru a OCOLI sectoarele defecte. Pentru că eliminarea acestor sectoare defecte, dacă e vorba de defecte fizice, este imposibilă. Ceea ce se poate face cu software specializat, este REALOCAREA SECTOARELOR DEFECTE. Voi reveni şi aici cu detalii, cred că într-o carte pentru care, deja am destul material adunat. Sper că va fi de un real folos, cu atât mai mult cu cât mie, mi-a luat peste 190 de ore de muncă istovitoare să ajung la un rezultat. Deci, ideea este ca după ce am reuşit să recuperăm fie şi parţial arhiva existentă pe disc, să salvăm, dacă mai e posibil, discul. Aici, pe primul plan, vom apela la utilitarele furnizate de producătorul discului. În cazul meu, e vorba despre Seagate SeaTools. Am descoperit între timp însă şi multe alte variante, tot programe gratuite.
  4. Recuperarea datelor critice. În fine, ca ultimă idee, menţionez recuperarea datelor critice. Aici, intră arhivele firmelor şi alte documente similare ca importanţă şi valoare. În acest caz, recomand apelarea la firme specializate în recuperarea datelor, întrucât o intervenţie de amator, poate compromite definitiv datele. Dincolo de asta, echipamentele specializate pentru recuperarea datelor, sunt extrem de costisitoare, asta, dincolo de duratele foarte mari (zeci chiar sute de ore de muncă!) ale procedurilor în sine. E nevoie de mult discernământ când apelăm în situaţii de criză la o soluţie sau alta şi de o evaluare foarte obiectivă a pierderilor care pot fi înregistrate prin renunţarea la recuperare, dar şi comparativ cu costurile recuperării profesionale a datelor, care sunt foarte ridicate.

 

În următorul articol, voi face o recenzie (adevărată!) a HDD-ului Seagate Expansion Desk, USB 3.0, capacitate 2 TB.

 – Citit de 1674 vizitatori