Ce putem face cu Kogaion D 3 Alpha 2.5?

Test de sarcina - Kogaion Linux - D3A2.5

 

UPDATE 1 (S 30-04-2016, 11:00): A apărut versiunea Kogaion Desktop 3 Alpha 3.0! Am descărcat versiunea XFCE şi aştept finalizarea descărcării pentru MATE. Voi reveni cu informaţiile, pe măsură ce le obţin.

Astăzi, voi vorbi puţin despre ce se poate face cu Kogaion Linux, versiunea Desktop Alpha 2.5.

Înainte de orice altceva, oricine este interesat, trebuie să ştie că:

  • Orice sistem de operare sau program de calculator care are în versiunea sa specificaţia „Alpha” sau „Alfa”, este destinată DEZVOLTATORILOR, ADMINISTRATORILOR DE SISTEME ŞI TESTERILOR. Un tester este ceea ce se numeşte în general un „Power-User”, adică, un UTILIZATOR EXPERT.

  • Orice versiune care conţine specificaţia „Pre-Alpha”, este o versiune DEZVOLTATOR. Utilizarea ei se face pe riscul exclusiv al utilizatorului, INDIFERENT DE GRADUL DE EXPERTIZĂ deci inclusiv programatorii îşi riscă maşinile!

  • Orice versiune care conţine specificaţia „Beta”, este o versiune care necesită testare intensivă şi feed-back masiv de la utilizatorii cu experienţă.

  • Orice versiune care conţine specificaţia „Beta RCx”, unde x poate avea o valoare numerică de la 1 la 9 de obicei, este o versiune care este CANDIDAT LA DISTRIBUIRE (RC = Release Candidate), deci necesită testare în masă şi feedback de la câţi mai mulţi testeri, pentru cât mai multe configuraţii-maşină.

  • Cine trimite feed-back, trebuie să prezine configuraţia maşinii, cum am făcut eu în primul articol şi în al doilea video.

Acestea fiind zise, dacă te numeri printre utilizatorii cu experienţă, iată ce poţi confirma, dacă obţii rezultate:

  • Rapid şi stabil. Din păcate, ambele caracteristici sunt foarte dependente de maşină, de aici şi nevoia de a colecta datele pe un parc de maşini cât mai mare, cu configuraţii cât mai diferite. În cazul meu, Lenovo are o serie foarte mare de maşini T (Exemplu: T400, T500, T61, T61p, etc) şi R400, R500, etc. La fel şi Dell, are de pildă şi varietăţi pentru Inspiron N5030. Cu informaţiile de la mine, cine are o maşină cu caracteristici de procesor apropiate, cu memorie similară sau mai puternică, cu video similar şi display similar, este foarte probabil că va obţine rezultate apropiate de ale mele. Pe o maşină diferită însă, se poate obţine şi o serie de rezultate diferite, inclusiv refuzul de a rula, însoţit de un set mesaje care oferă un minim de explicaţii privind ce lipseşte sau ce a mers prost.

  • Aplicaţii minimale. Poate că pentru un super-user sau power-user, asta e un inconvenient major, mai ales dacă „hambarele” (Repository/ Sources) sunt goale. De exemplu, dacă te-ai obişnuit să faci chestii complicate cu LibreOffice şi ţi se oferă doar AbiWord, atunci sigur, mai trebuie să aştepţi în cazul tău particular până când Kogaion va ieşi din stadiul de Alpha, sau cel puţin până la următorul Alpha, să zicem, 2.6. Depinde de politica de publicare (Release schedule, Release Deadline) a celui care conduce proiectul. Pentru un utilizator comun însă, ai ce îţi trebuie pe partea de multimedia şi internet, înţelegând prin asta: Browser cu funcţii avansate (Chromium); client de mail; aplicaţie de văzut fotografii; MPV Player şi VLC Media Player, pentru ascultat muzică şi văzut filme, care suportă o listă extrem de lungă de formate, atât foto cât şi video şi audio şi este echipat cu aproape toate CODEC-urile de pe piaţă, cu excepţia celor ale marilor firme din studiourile cinematografice, care au drepturi de proprietate intelectuală cu costuri foarte mari de uzilizare (taxe lunare foarte mari). Pentru cerinţe simple de editare de text, există LeafPad, care suportă caractere româneşti, deci se pot scrie inclusiv cărţi, dacă asta vrem. Pentru cei mai avansaţi, am găsit Atom, dar e ceva nou pentru mine şi am nevoie de timp să văd ce poate face. Există însă şi se poate instala, via „epkg install atom”. Pentru un experimentator (asta înseamnă „tester”!), este suficient.

  • Suport reţea. Am avut reţea Wired din start, dar mi-a fost lene să conectez cablul, am preferat să dau browse prin WiFi şi să bag parola. Mai ales că dacă am nevoie de spaţiul pe care e pus acum, strâng totul şi fac altceva, deci risc să uit setările, că laptopurile de lucru merg pe WiFi şi al soţiei, Lenovo T61 şi al meu Dell N5030.

  • Sunet, video şi imagine. Ecranul, merge în rezoluţie 1440×900, deci puţin peste HD. Filmul rulat la testul de sarcină se vede bine, muzica ascultată în paralel merge fără probleme. Cine vrea să realizeze capturi de ecran prelucrate în HD 720p, poate realiza materiale bune. Din păcate, reglajele fine la VLC durează şi calitatea materialului difuzat de streaming a fost doar acceptabilă (fişierul a avut probleme de timecode, captura am făcut-o la 10 FPS, poate trebuia 15 – 20 FPS şi alte setări la compresie)

  • Testul de sarcină. Gradul de încărcare al nucleelor procesorului, este în medie 13% cu 780 RAM DDR III la 1066 MHZ, din totalul de 3843 MB. Alocarea dinamică a memoriei pentru video, s-a stabilizat la 253 MB, deci aici pare că e solicitarea mai mare. Partiţia de swap a rămas tot timpul cu grad de utilizare 0 (zero).

CONCLUZIILE ÎN ACEST MOMENT

  • Utilizatorul casnic comun. Sistemul de operare este convenabil echipat pentru utilizatorul casnic COMUN, ale cărui nevoi sunt axate pe divertisment mediu şi internet.

  • Stabilitate. Pe moment, pot spune că stabilitatea este foarte bună. Din păcate însă, pentru asta este nevoie de mai mult de 40 de ore de uptime (săptămâni!), pentru că în casele noastre, curentul cade de zeci, poate de sute, chiar mii de ori în 24 de ore. Unele dintre pitchurile de tensiune, depăşesc cam cu 40% valoarea standard de 220 V. Cât priveşte frecvenţa am nevoie de un frecvenţmetru ca să pot corela valorile. Spun asta pentru că dacă se întâmplă aşa ceva, routerul meu cade şi pot pierde netul. De vreme ce netul a mers foarte bine de ieri continuu (a rămas pornit peste noapte), înseamnă că vede foarte bine reţeaua, chiar dacă routerul se resetează.

  • Utilizatorul casnic mediu. O să vrea jocuri şi Office. Din păcate, jocurile lipsesc din această versiune şi sursele (Repository) sunt închise. Bănuiesc din cauza potenţialelor conflicte. Valabil şi pentru LibreOffice, care este [Masked], adică este blocată preluarea şi instalarea, posibil pe motiv de conflicte între biblioteci. O forţare a instalării prin instalări pas-cu-pas, poate duce la deteriorarea sistemului. Deci, pentru utilizatorul mediu, ca şi pentru utilizatorul experimentat, sunt încă prea puţine „bunătăţi” disponibile.

  • Sursele de programe. (Repository). Din păcate, multe dintre programe sunt momentan indisponibile. Din ce mi-au spus cei din echipa ROGentOS, principalele probleme sunt legate de înlocuirea kernelului cu o versiune mai nouă şi realizarea unui instrument pentru administrarea programelor, gen Synaptic Package Manager, care să simplifice problemele instalării şi dezinstalării programelor. Pe moment, este dificilă interogarea bazelor de date cu programe, e nevoie de uzilizatori versaţi în lucrul la consolă (interfaţa în linie de comandă – CLI, Command Line Interface) şi bună parte din programe, am văzut şi eu asta, au biblioteci cu versiuni concurente, a căror instalare în paralel duce sigur la deteriorarea sistemului.

  • Program Linux pentru crearea de BootableStick. Aici, echipa de dezvoltatori este preocupată. Pe moment, singura posibilitate de a rezolva problema, s-a dovedit a fi un program din lumea Windows Freeware Rufus. Eu am testat şi cu ImageWriter şi cu UNetBootIn şi rezultatele au fost oarecum similare. Asigurarea compatibilităţii cu multiple modele de calculatoare şi variante diferite de BIOS, din generaţii diferite, cu capabilităţi diferite, face momentan scrierea imaginilor din clasa HybridISO, dificilă. Copierea bit cu bit (programul dd cu interfaţa grafică ImageWriter), are limitări determinate de modul de scriere a datelor pe disc. Fiind ceva mai complicat de explicat şi chiar şi de înţeles, hai să îi lăsăm pe băieţii pricepuţi să-şi bată capul cu asta… Oricum, preocuparea există şi chiar o anume nervozitate… Sunt convins că se va găsi o soluţie, chiar dacă una mai ocolită. O interfaţă grafică inteligent concepută, poate ascunde toate complicaţiile de care amintesc aici şi face procesul să fie lin, pe partea de utilizator. Iadul, e la programatori… RECOMANDARE: Dacă intri în categoria celor fără cunoştinţe şi practică serioasă în domeniul partiţionării, repartiţionării, redimensionării partiţiilor, creării de partiţii GPT, MSDOS, cere ajutorul cuiva care se pricepe! Multe se pot strica într-un moment de neatenţie şi supărare…

Test de sarcina - Kogaion Linux D3A2.5 - Top

O idee pentru final

În încheierea articolelor, eu apreciez această versiune a Kogaion ca făcând parte din clasa Beta, adică, gata să fie testată pe scară largă, de către utilizatori cu experienţă.
Construirea unei baze de date cu maşini cu care sistemul este compatibil în acest moment, este extrem de importantă, aşadar, recomand tuturor iubitorilor Linux să ia în teste Kogaion.

Mai este şi un alt aspect: mulţi utilizatori care testează, înseamnă pe lângă foarte multe maşini foarte diferite şi foarte mulţi utilizatori, cu pretenţii şi aşteptări diferite. Astfel, cu cât feed-back-ul va fi mai divers, cu atât imaginea dezvoltatorilor cu privire la structura publicului-ţintă va fi mai completă şi, vor putea îndeplini mai uşor cerinţele cele mai importante, vor putea programa activitatea mai bine şi de aici, vom putea vedea mai repede distribuţii care să ofere un mediu românesc de lucru zi-de-zi.
Amintesc iar ce spuneam în articolul precedent: Sunt utilizator Linux exclusiv, de aproape patru ani şi sunt mulţumit de decizia luată şi pusă în practică în iulie 2012.

Mai mult, în cei patru ani, Linux s-a schimbat mult mai mult decât Windows şi este mult mai aproape de utilizator decât a fost vreodată Windows, în toată istoria lui. Şi o spun după 17 ani de experienţă cu Windows (începând de la Win 3.1!), ca profesionist într-ale calculatoarelor, ani în care am scos din buzunarul propriu, banii pentru şapte licenţe!

În fine, aştept de la dezvoltatori nişte informaţii legate de altfel de teste, mai agresive, care să scoată în evidenţă eventuale lipsuri „cheie”, invizibile pentru utilizatorul comun şi chiar mediu şi când voi avea un program mai special de testare, voi putea veni cu noutăţi.

La final:

Am în plan să testez următoarele:

  • Ubuntu Studio 16.04;

  • GambOS. [http://gambos.org] GambOS Alpha 3, este un sistem de operare Linux, Debian Jessie-based, construit special pentru şi destinat programării sub Linux, cu medul de programare GamBAS 3, un dialect BASIC asemănător Visual Basic de la Microsoft;

  • ReactOS. Un sistem de operare care îşi propune să ofere o alternativă GRATUITĂ la sistemele Windows.

Cam asta ar fi!

SĂRBĂTORI FERICITE, ALĂTURI DE TOŢI CEI DRAGI!

– Citit de 69 vizitatori

DE CE Kogaion Linux?

Ubuntu 5.06 Ediţie originală.Amintiri despre Ubuntu…

De când am introdus în testele mele distribuţia Kogaion Linux, s-au schimbat brusc multe…

Au apărut întrebări “mute”, oameni interesaţi, am descoperit o echipă fantastică, o echipă care este prima echipă din câte văd care ştie ce înseamnă un grup Facebook şi spun asta şi cu mare bucurie dar şi cu multă durere, pentru că există zeci de mii de grupuri, dar care joacă rolul de panouri de afişare pentru “mica publicitate”…

Câteva lucruri care este util să se ştie despre mine de către fanii şi “înrăiţii” Linux:

  • Calculatoare. Am început să învăţ calculatoare SINGUR, la vârsta de 36 de ani, prin 15 februarie 1995 fără să fi studiat informatică vreodată! când mi-am luat un AMD DX2-66 (66 MHz!!!) cu 4 MB RAM, Video S3 cu 1 MB VRAM şi sloturi de extensie pentru încă 1 MB, cu un hard EIDE de 540 MB… Şi eram printre cei tari!
  • FSF şi FOSS. Am făcut cunoştinţă în 1996 cu FSF – Free Software Foundation, ideile lui Richard Stallman, GNU-GPL şi m-am recunoscut în această filosofie, am rezonat cu SPIRITUL ei. Din acel moment, am ştiut că, în ziua când voi găsi o alternativă la Microsoft şi produsele comerciale, ACEEA VA FI SOLUŢIA MEA.
  • Primul Linux. Linux, este o poveste lungă şi întortocheată. Prima distribuţie pe care am instalat-o, am uitat cum se numea, ceva gen X11-RC-11.x.y. Ştiu că avea vreo 3 dischete şi cum o dischetă costa vreo 5 dolari şi ceva, a trebuit să găsesc o soluţie să folosesc pachetele din directori, direct de pe HDD. În final, am reuşit şi am descoperit că am un fel de DOS şugubăţ. Pentru Noobies, “DOS” înseamnă Disk Operated System şi are doar tangenţial legătură cu Microsoft…
    În fine, Linuxul meu dădea tot felul de mesaje amuzante (între altele…) Doar că, ERA 100% GRATUIT, aveam ceva manuale, coduri sursă, etc… Sursa mea, era… REVISTA CHIP COMPUTERS ROMÂNIA.
  • Red Hat, Mandrake, SuSE, Slackware, Debian, BeOS, ReactOS. Prima revelaţie, mi-a produs-o instalarea Red Hat 4.2. În vremea aceea, Linux era inutilizabil pentru acasă şi Red Hat 4.2, făcuse paşi înainte pentru a aduce Linux în casele oamenilor… Au urmat multe alte distribuţii, mai mici, mai mari, cu nume rezonante sau fără… Am la activ poate, mii de instalări Linux…
  • Ubuntu. Ubuntu, a fost o mare cotitură în lumea Linux. Cred că asta se vede acum, după atâţi ani de existenţă pe piaţă. Am pus imaginea de la început pentru că păstrez şi acum cadoul primit de la Canonical, un dublu CD cu Ubuntu 5.04. Un disc este LiveUbuntu, celălalt este InstallUbuntu… Anul, l-am uitat… Cred că este vorba despre ediţia din 8 aprilie 2005 (Hoary Hedgehog)… Cu alte cuvinte, m-am “îmbarcat” cu “al doilea val”… Aici, i-am luat-o înainte lui Alvin Toffler, el s-a îmbarcat doar la “Al treilea val”! 😀
  • Linux Mint – iulie 2012. Eram în Grecia, februarie 2012… Luasem cam de un an Dell Inspiron N5030, cu Win7 HE (Home Edition). Într-o dimineaţă, constat că e aproape mort… Singura suspiciune credibilă: HDD defect. Mă uit pe factură… Garanţia expirase cu EXACT O SĂPTĂMÂNĂ ÎN URMĂ! Am crezut că o să-mi crape capul de furie! În fine… Băiat prevăzător, aveam un backup la windoze 7… Deşi îl detestam (soţia lucra pe el), era o pierdere. Am luat HDD nou (240 euro + 140 licenţa Win7 PIERDUŢI!!!), l-am montat… Up and running! Merge! Hai să pun şi OS-ul. Toate bune şi frumoase, până când… “Windows needs to reboot in order to apply changes…”. Şi… GATA! A apărut grey screen care ÎMI CEREA ACTIVAREA! Am crezut că o să crăp. Şi, ca sultanul lui Eminescu, mi-am jurat în barbă în acea seară de 08 iulie 2012: “To Hell with all Micro$oft stuff!”. Am stat nedormit zile în şir, am testat vreo 6 distribuţii Linux care ar fi putut să îmi asigure un mediu la nivelul nevoilor mele. În final, m-am decis asupra Linux Mint. Asta era în noaptea de 21 iulie 2012. Şi de-atunci, folosesc ZILNIC, EXCLUSIV Linux Mint 13.x!

Aventura Microsoft. Sunt singurul nebun din România care are ŞAPTE LICENŢE PRIVATE de Windoze!

Am început cu Win 95… Au urmat apoi 1x Win 98SE, 1x WinME, 1x Win 2000 Pro, 2x WinXP Pro şi 1x Win7 HE, preinstalat pe Dell N5030.

Am petrecut în lumea Microsoft 17 ani, am la activ câteva mii, poate chiar peste 20.000 de instalări…

AŞADAR… CINE SUNT EU?

Eu, sunt eu!

Sunt omul care a avut răbdare timp de 15 ani ca Linux să crească, să devină un sistem de operare adevărat, pe care să îl poată îmbrăţişa orice om, fie el un “casnic”, fie un “PRO”, dintr-o zonă oarecare a existenţei noastre…

Sunt omul care, după 15 ani de aşteptare, în care au fost momente de euforie şi de cruntă depresie, a decis să rupă cu lumea Windows, “dintr-o bucată” şi care, contrar bârfelor Redmondiste, A REUŞIT SĂ MUNCEASCĂ SUB LINUX, ZI DE ZI, DIN 22 IULIE 2012 şi până ASTĂZI!

Puţin îmi pasă ce cred filo-americanii Redmondişti despre Linux.

Eu am creat un precedent pentru userul de calculator CU BUGET MODEST!

ŞI TOTUŞI… DE CE KOGAION?

O să închei articolul cu o listă de motive. Şi asta, pentru că eu trăiesc după principiul:

Cine vrea să rezolve o problemă, caută SOLUŢII. Cine vrea să o amâne, caută JUSTIFICĂRI!

Pentru cine vrea justificări să rămână sub Windows, iată mai jos o listă de motive, care e la fel de bună ca oricare altă listă de motive:

  • Pentru că m-am săturat de 17 ani de Windows;
  • Pentru că am reuşit să-mi pun la punct mediul de lucru sub Linux Mint şi VREAU ALTCEVA;
  • Din fanatism naţional: Kogaion are o semnificaţie specială pentru mine. Şi pentru că lucrează ROMÂNI la el;
  • Pentru că mă scoate din sărite încăpăţânarea celor de la Ubuntu cu iconurile alea înţepenite pe stânga şi mi-e lene să caut o altă soluţie să le mut cum am eu chef să stea. Ei sunt mulţi şi-o să le pună la loc şi eu sunt singur (sic!);
  • Pentru că există GNU-GPL, care îmi oferă o tonă de alte variante de OS, pe lângă propunerea lui Bill Gates, “First PAY, than do what WE WANT YOU TO DO!” pentru că, doar ştiţi: “Where do you want to go? DID WE GRANT YOU THE NEXT STEP? Did you acquire your ACTIVATION KEY?” şi după cum ştii, KOGAION ESTE GNU-GPL! Nicidecum Microsoft EULA…
  • Pentru că pot vorbi/scrie ROMÂNEŞTE cu echipa de dezvoltatori, care e AICI, ÎN ROMÂNIA!
  • Pentru că am nevoie de un sistem de operare ca ALTERNATIVĂ la Linux Mint. Şi cum Kogaion este DIFERIT de Ubuntu, m-am gândit că poate reuşesc să O IAU DE LA ZERO, cu un alt sistrem de operare Linux (kernel) Based.
  • Pentru că sunt sucit şi-mi place să rămân aşa;
  • Pentru că sunt adept convins al SUSTENABILITĂŢII ŞI FREECONOMY!
  • Adaugă tu orice/oricâte alte motive vrei. Eu, SUNT PE LINUX! 😉

ÎN CONCLUZIE:

Happy CLI typing on KOGAION LINUX!

😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀

 

– Citit de 77 vizitatori

Kogaion Linux în teste! – Video!

Încep prin a mulţumi tuturor celor care au comentat la articolele precedente!

(1) Linux Test: Kogaion şi AV Linux 2016

(2) Teste AV Linux 2016 şi Kogaion

O menţiune specială pentru Alexe Cristian Moldovan şi Venerix!

Fără ajutorul vostru, poate că aş fi amânat pe termen nedefinit testarea Kogaion Linux!

CUM AM PROCEDAT

  • Download ISO de pe situl www.rogentos.ro;
  • Scriere cu ImageWriter (GUI pentru dd!). A condus la scrierea eronată a imaginii ISO. Utilitarul dd, copiază la nivel de bit, “dd”, vine de la Disk Duplicate, fără a face distincţie între zonele de disc, este ceea ce se numeşte “raw copy” sau, copiere ca atare, brută, bit cu bit a sursei, în destinaţie. Cum scrierea unui disc cu capabilităţi de boot se face în mod special pe zone ale discului destinaţie, rezultă că, utilizarea dd, este improprie, aşa cum menţiona şi Venerix într-un comentariu. NERECOMANDABIL PENTRU IMAGINI de tip HYBRID.
  • Scriere cu UnetBootIn. Cam acelaşi rezultat… Ştie să scrie ORI o variantă, ORI cealaltă (adică, ori ISO 9660, ORI EFI). Drept consecinţă, rezultatul scrierii, funcţionează doar parţial.
  • Scriere cu Rufus. Acest program însă, este un program destinat rulării SUB WINDOWS! Adică, este exact lucrul de care m-am despărţit acum patru ani şi de care acum, m-am văzut constrâns să mă leg iar! Putem comenta aici mult, dar poate cu altă ocazie… Am vrut să evit să arăt cu degetul în direcţia asta, dar văd că există o anume mentalitate de care unii se dezbară greu. Ca să putem instala un Linux, ne trebuie OBLIGATORIU Windows? Alo? V3n3rix? Ai vreun răspuns inteligent? Sau doar ştii să fii caustic? În fine, am scris cu Rufus un stick şi m-am mutat cu el pe Lenovo T400.

INSTALAREA KOGAION

Partiţionare. Am apreciat foarte mult posibilităţile de a alege în etapa de partiţionare, care oferă variantă “începător”, “mediu” şi “avansat”. Am preferat o variantă cu alegerea partiţiei, întrucât pe HDD am deja trei partiţii, între care, una de date.

Astfel, interfaţa pentru partiţionare este concepută foarte explicit (pentru cine ştie partiţionare) şi se lucrează fără probleme.

Am apreciat mult funcţionarea butonului “Back”. Poate mă răzgândesc? Poate vreau o partiţionare automată, sau poate una foarte personalizată? DA, se poate!

Splash-screen-ul este prietenos şi, deşi instalarea durează cam 20 minute, mi s-au oferit principalele informaţii cu privire la “ce mă aşteaptă în cutia neagră”. Cam tot ce trebuie pentru uz general, pentru “acasă”.

Din păcate însă, lipseşte un instrument esenţial pentru cineva care rulează ACASĂ Kogaion: pachetul de programe de administrare, între care, cel mai important este administratorul de aplicaţii, “Package Manager” (Ubuntu, Mint – Synaptic Package Manager sau, GDebi, pentru variantele bazate pe Debian). Am aflat că există ceea ce se numeşte “Portage”, dar se pare că acolo sunt probleme deosebite încă…

Primul BOOT

După instalare, installerul mi-a oferit două posibilităţi: Quit şi Reboot.

Am apreciat faptul că pot alege dacă restartez sau, pur şi simplu, părăsesc installerul.

În fine, după restartare, m-am aflat în faţa unui splash-screen care afişa deja numele meu pe această instalare şi câmpul pentru parolă.

Cum la setup mi s-a oferit posibilitatea să aleg între auto-login şi login cu parolă, am ales auto-login, eu fiind singurul (disident?) care lucrează cu Kogaion. Aşadar, după introducerea parolei, am părăsit splash-screen-ul bleu şi m-am aflat în faţa desktopului. Toată povestea cred că a durat cam 21 minute pe o configuraţie de bază Core 2 Duo @ 2,53 MHz, cu funcţii Hyper-threading şi 2×2 GB DDR III 1066 MHz, cu Intel Virtualisation Technology şi VTx activate din BIOS.

Aplicaţii, la general. Am trecut în revistă aplicaţiile, care, trebuie să recunosc, sunt modeste şi lipseşte momentan posibilitatea de a adăuga pachete (alte programe).

Reţeaua. Am avut în permanenţă o excelentă detecţie a reţelei, mai ales pe WiFi, unde mi-a văzut din start cam toate reţelele fără fir. Logarea pe reţeaua WiFi din casă, a fost fără ezitare, pur şi simplu am introdus parola şi în cam 3 secunde, poate mai repede, am văzut indicatorul pâlpâind gospodăreşte!

Localizare şi tastatură românească. Tastatura românească, am putut să o aleg din setup, spre deosebire de multe alte installere, care crează probleme la setupul cu tastatură românească. Bună treabă! Ideal, ar fi să poată fi dusă suita de funcţii, din versiune în versiune.

Oricum, fiind eu mai sceptic din fire, am intrat pe blogul meu şi am comentat la ultimul articol (în ambele filme se vede!), ca să am o verificare via web a funcţionării tastaturii şi desigur, a sistemului, pe partea de localizare.

Localizarea interfeţei. Încă sunt multe de rezolvat, dar scheletul de bază, cred că este deja funcţional. Presupun că variabilele simbolice trebuie editate manual, nefiind disponibilă o aplicaţie “Developer”, pentru cine vrea să facă traducerea tuturor elementelor text. Aici însă ajungem la chestii complicate şi mă opresc aici.

Mi s-a părut important însă că sunt folosite caractere ROMÂNEŞTI, şi că în loc să văd de pildă, ca la alte distribuţii “s” cu sedilă în loc de “s” cu virgulă pentru caracterul “ş”, am văzut 100% CARACTERE ROMÂNEŞTI, acolo unde a putut fi făcută localizarea.

Dat fiind faptul că localizarea este un aspect secundar în managementul unui proiect de o astfel de anvergură, presupun că pe măsură ce se vor implica şi alţii, măcar pe partea de testare, multe se vor îmbunătăţi.

VITEZA DE LUCRU. Mi s-a părut chiar excelentă, deşi aici mai e mult de văzut. Totuşi, prin comparaţie cu XFCE (e preferatul meu ca WM) de pe alte distribuţii, mi s-a părut că rulează mai rapid. Poate şi faptul că este o ediţie “Light”, ajută la o rulare mai rapidă?

Multimedia. Am fost încântat să găsesc VLC Media Player 2.x! Deşi partea de sunet este încă pe lista “de făcut”, o să testez să văd cum se şi aude, deşi pe moment, trebuie să caut ceva “de înfipt” în laptop. O să văd cum merge pe micro-speakerele interne şi pe o cască. De altfel, spaţiul disponibil pentru laptop este foarte redus, aşa că, poate cu casca va rămâne multă vreme….

În semn de mulţumire pentru cel/cei care au ales VLC Media Player, din start m-am apucat să îl configurez pentru video, aşa încât, am făcut şi un film cu Kogaion Full Install, cum arată şi cam ce are prin meniuri.

Cred că la momentul publicării, voi fi reuşit şi să editez al doilea video cu testele Kogaion.

Pe moment, am doar un singur material video finalizat şi care, acum aştept să se urce pe YouTube.

CONCLUZII FINALE TESTUL 3 KOGAION LINUX

  • Installerul este conceput doar pentru cei care vor să migreze lent, de la Windows la Linux. Pentru cine lucrează exclusiv în Linux, Kogaion este doar o etichetă de produs. A depinde de lumea Windows pentru a putea instala un Linux, mi se pare o eroare catastrofală de strategie. Să mai zic ceva despre filosofia fundamentală GNU, FSF şi FLOSS? Dar, asta e părerea mea…
  • Instalarea. După generarea mediului de instalare (Stick USB), instalarea decurge foarte lin, fără dificultăţi şi fără “agăţări”. Din perspectiva utilizatorului casnic, asta este extrem de important!
  • Primul boot. După instalare, procesul de boot decurge surprinzător de rapid, deşi maşina de test este relativ veche comparativ cu arhitecturile “la modă”.
  • Interfaţa este foarte configurabilă şi ferestrele de dialog răspund corect la comenzi, fără “silent crash” ieşiri din funcţii care dau erori rămase netratate în codul clasei ErrorHandler. Este poate una dintre caracteristicile NOTABILE pentru o distribuţie Alpha!
  • Aplicaţiile incluse (preinstalate), funcţionează. Cel puţin cele pe care le-am testat până la momentul redactării prezentului articol.
  • Recenzii şi feed-back video. Mi-e greu să ştiu dacă s-a gândit cineva la o idee atât de “avant-gardiste” cum este recenzia video făcută în timp real, pe maşina de test. Dacă da, atunci am rezonant cu omul respectiv care a ţinut să includă VLC Media Player pe post de player universal. Una dintre funcţiile interesante ale VLC, este Desktop Recording & Capture, înregistrarea activităţilor desfăşurate pe desktop. Când am văzut că am cu ce face captură, am configurat şi am dat drumul la VLC să înregistreze, aşa încât, pe lângă înregistrarea precedentă făcută de sub Mint 17.x, acum vei putea vedea şi de fapt, oricine este interesat poate vedea, o filmare a unui Kogaion instalat pe o maşină fizică “cu sânge albastru”: Lenovo ThinkPad T400. Pentru cei mai puţin cunoscători, Lenovo este de fapt divizia IBM pentru echipamente low-end şi middle, adică, pentru noi, cei mărunţi dar…. mulţi!

DE FĂCUT:

Enorm de multe!

Acum, că am o maşină Kogaion FUNCŢIONALĂ, mă pot gândi la ce urmează.

  • Backup low-level. Pe primul plan, este o imagine a partiţiei, pe care să o pot restaura la orice oră. Asta înseamnă că, la un eventual crash, am de unde relua cercetările şi îngustez enorm aria posibilelor cauze.
  • Verificarea capabilităţilor multimedia. Aşa cum este echipată versiunea de test, se adrersează utilizatorului casnic comun: mail, internet şi multimedia. Pe partea de fotografii, am văzut că există şi utilitar pentru vizualizare-conversie şi GIMP, care este mai curând pentru utilizatorii experimentaţi, din zona PRO. Mai departe, trebuie să văd cum se mişcă la filme şi la audio. Având VLC, presupun că lucruile vor decurge lin.
  • Instalarea de noi aplicaţii. Aici se pare că este locul îngust. Am observat că se lucrează la un Package Manager, dar asta este doar o latură a problematicii. Cealaltă, este problema surselor de încredere pentru aplicaţii. Aici, povestea se complică exponenţial. Cei care au încercat măcar o dată să urmărească pas cu pas o instalare, ştiu ce înseamnă ce am spus aici. Pe de altă parte, foarte puţini înţeleg diferenţele fundamentale dintre lumea Linux şi lumea Windows cu privire la aplicaţii, reutilizarea componentelor şi toate particularităţile derivate din asta.
  • Comunicarea cu dezvoltatorii. Aici, trebuie să recunosc, chestiunea “pisicii moarte” îmi revine. Din considerente de deontologie profesională, voi spune doar că cineva mi-a deschis o uşă. Cam nervos, dar cred că la mijloc a fost o înţelegere greşită, care s-a clarificat pe parcurs. Oricum, există posibilităţi de cooperare şi există disponibilitate. Restul, e o chestiune de detalii.

Închei aici cu acest articol şi îţi urez VIZIONARE PLĂCUTĂ!

Dacă ai întrebări, nelămuriri, în măsura în care am o soluţie, cu cea mai mare plăcere, discutăm!

Pentru mine, Kogaion este o tentativă de cursă lungă. Dar asta, este o declaraţie unilaterală. Depinde enorm de mult de echipa de dezvoltatori.

VIDEO 1: Rularea Kogaion în maşină virtuală VirtualBox:

VIDEO 2: Rularea Kogaion pe o maşină FIZICĂ, Lenovo T400:

– Citit de 43 vizitatori

Teste AV Linux 2016 şi Kogaion

Continui articolul precedent despre “Linux Test”, din cel puţin trei motive:

  1. Feed-back-ul primit, mă obligă să le mulţumesc celor care m-au ajutat pe mine în acest fel dar şi pe toţi cititorii articolului şi, desigur, pe viitorii cititori. Este un mod de a partaja informaţia şi experienţa! Şi, trebuie să admit asta, mi-a dat mai mult curaj să reiau testele. Poate că voi reuşi să cooperez şi cu grupul ROGentOS, cine ştie? Vom vedea!
  2. Rezultatele testului au fost nesatisfăcătoare şi am obţinut informaţii prea vagi cu privire la cauze. Cu toate acestea, cu un efort de documentare, am reuşit să aflu câte ceva despre “ce şi cum”;
  3. Linux audio. Vreau să fac o maşină special pentru muzică pe calculator. Asta e o chestie niţeluş mai complicată, pentru că implică un volum de cunoştinţe colosal de mare, înainte de toate despre muzica pe calculator. Pe lângă aceste cunoştinţe, volumul de cunoştinţe privind instalarea unui OS convenabil, devine o chestiune secundară, dacă privesc prin prisma timpului necesar pentru învăţare şi perfecţionare pe partea de audio atât software şi hardware.

Acestea fiind zise, să trecem la fapte:

AV Linux 2016.3.11

Am refăcut kitul de instalare, folosing ImageWriter şi un stick USB. De această dată, scrierea s-a soldat cu un rezultat bun: stickul meu, conţine o distribuţie AVL64-LiveUSB FUNCŢIONALĂ!

Până aici, toate bune şi frumoase, dar…

Pentru că, a apărut un mare „DAR!…

Dacă versiunea Live a rulat foarte fain şi s-a încărcat chiar repejor, mi-a văzut şi netul în câteva secunde după apariţia desktopului, am zis să trec la faza a doua a testării, cea care este „cea mai arzătoare”: INSTALAREA.

„Instalare”, aşa cum spune şi autotul distribuţiei, este oarecum impropriu spus, dar atât timp cât face treaba necesară, zicem „instalare”. Este de fapt o restaurare a unei imagini făcută cu un utilitar de backup, care la final, în loc să tremine pur şi simplu, are câteva scripturi bash care se autodeclanşează în cascadă şi finalizează o serie de setări sistem.

Cam acesta ar fi rezumatul.

Problemele, au apărut când am vrut să fac actualizarea pachetelor. Update înseamnă ceva şi UPGRADE, altceva. Am pornit din AVLinux Helper scriptul corespunzător actualizării şi vreo 2 ore, am tot văzut tone de mesaje ale apt-get…

După ce şi-a terminat treaba însă, a început iadul: „/usr/bin/gnome-keyring-daemon”, o fereastră pop-up, care blochează lucrul cu celelalte programe şi cere parola de root. Dacă i-o dai, zice că e necorespunzătoare cu parola utilizată „până aici” (care e acest aici?!!).

Săpăturile pe net, au dus doar la identificarea „demonului” care strică treaba.

Povestea însă este extrem de complicată, deoarece a renunţa la acest password manager, înseamnă un lanţ interminabil de implicaţii, legate de autentificarea PGP a surselor autorizate (repository). Din păcate, asta am înţeles doar eu. Ceilalţi, s-au mulţumit să dezactiveze daemonul şi să vadă ce se întâmplă pe parcurs.

De aici încolo, rămâne să văd dacă se poate rezolva cumva. Bănuiesc faptul că undeva în logica unui program important (serviciu?) apare o coliziune şi funcţia care este trigger pentru acest daemon, este apelată în loop, cu ignorarea variabilei simbolice „GOT_ROOT_PASSWORD==TRUE”. Din punct de verede implementare, presupun că acolo este scris altfel codul, dar mecanismul de autentificare, are undeva această valoare pentru o variabilă simbolică, în care este stocată valoarea „Adevărat” sau „Fals” după o operaţie de autentificare ca ROOT şi care este rezultatul unei evaluări booleene (If… Then…Else). Cum numărul posibilităţilor este practic infinit (Cine s-a autentificat? Din ce fereastră şi a cărui proces? Avem un user? Un Admin? Este ROOT? Etc.), mă opresc aici cu presupunerile. Ideea este că, după un simplu update, sistemul a devenit nefuncţional, datorită imposibilităţii de a prevedea implicaţiile acestui fenomen la nivelul aplicaţiilor din clasa JackDBus (serviciu critic în audio) şi încă multe alte aspecte. Mă opresc aici cu AV Linux 2016.

KOGAION Desktop 3 Alpha 2.5

Am reluat testele, pe aceeaşi maşină Lenovo T400, ca şi cu AV Linux.

De această dată, am scris ISO-ul cu ImageWriter şi cel puţin utilitarul din spate (dd, cum zicea Cristi Moldovan), şi-a făcut treaba. De această dată, am obţinut un LiveUSB a cărui etichetă ESTE „KOGAION”, aşa cum preciza V3N3RIX în comentariul său.

Dacă rularea pre-installerului a mers binişor, trecerea la rularea Kogaion, a eşuat. Cum cunoştinţele mele de GRUB Rescue sunt zero (sau foarte aproape…) mi-a fost imposibil să salvez fişierul despre care se face vorbire în mesajele de eroare.

Oricum, mi-a venit ideea să fotografiez ecranul, care, din fericire, conţine TOATE mesajele de eroare.

Linux Kogaion - Erori

Din nou, aceeaşi problemă de la început: Kernel Virtualization Mode (adică: kvm). Chestiunea cu modul de lucru virtualizat, are două posibile surse de eroare:

  • Lipsa suportului hardware. Există la procesoarele de generaţie mai nouă aşa numita „Virtualisation Technology” vezi referinţele de pe internet.

  • Lipsa suportului software. În lumea Linux, virtualizarea a fost concepută ca modul distinct al kernelului, astfel încât să poată beneficia de virtualizare şi programele Linux care au nevoie de aşa ceva. În acest caz, fie modulul „kvm” se încarcă cu prioritatea corespunzătoare, fie este inclus direct în codul kernelului. Pentru detalii, vezi Kernel-based Virtual Machine, tehnologie căreia îi corespunde modulul kvm. Orice neregulă privind modul de lucru cu acest modul, poate duce la o infinitate de erori. Ceea ce le scapă celor de la ROGentOS, este faptul că rularea unei distribuţii, ESTE DEPENDENTĂ DE MAŞINĂ. De exemplu, faptul că colegul nostru Cristian Moldovan a putut rula acest Kogaion, poate fi explicat printr-o configuraţie potrivită a maşinii, nicidecum prin aceea că distribuţia respectivă, poate rula PE ORICE MAŞINĂ! A susţine o astfel de afirmaţie, este ca şi cum ai spune că driverele de placă video de la Nvidia se potrivesc perfect la toate plăcile video Matrox sau Silicon Graphics sau chiar şi la orice GeForce, la ATI sau mai ştiu eu ce.

Kogaion pe Intel Virtualisation Technology

Dacă tot mi-a mers Kogaion de pe LiveUSB până la un punct, m-am gândit să probez pe notebookul meu ASUS X200M, care are doar posibilităţi de USB-Boot sau NetBoot.

De data aceasta, toată povestea s-a terminat rapid de tot: GRUB mi-a spus că e în imposibilitatea de a găsi partiţia <` ‘>.

Dacă voi pricepeţi acest mesaj, vă felicit!

Mie mi se pare că e ceva în vietnameză sau în chineză, scris de un bebeluş care a dat peste pensulele lui tăticu’ şi exersează şi el „caligrafie”.

Lăsând gluma la o parte, ideea este că pe o maşină cu suport VM în procesor, Stickul meu devine brusc „invizibil”.

Voi încerca să scriu imaginea pe alt stick, deşi stau destul de prost la acest capitol, pentru că cele pe care le am, sunt toate ocupate cu sisteme de operare… Mă mai gândesc la o soluţie şi poate vine cineva cu nişte instrucţiuni mai clare.

Încă un lucru interesant…

La tentativa de montare a stick-ului pe maşina pe care scriu acum (Dell N5030) cu Linux Mint 13.x, am primit un mesaj care este identic cu cel de la tentativa de instalare pe Lenovo T400 şi ulterior, pe Lenovo T61…

Linux Kogaion. Eroare - VirtualBox

Kogaion pe VirtualBox

Am zis că, dacă tot am pierdut o căruţă de vreme, să epuizez şi ipoteza asta a maşinii virtuale. Cum şi aici informaţiile sunt tot la „ghici”, am zis că poate o merge cu VirtualBox. Mulţi folosesc această maşină virtuală, se instalează comod din Synaptic PM, deci…

Am dus fişierul ISO pe un stick, cu care m-am mutat iar pe T400…

După vreo câteva minute de bâjbâială, am reuşit să instalez VirtualBox, am creat „Maşina”, am „încărcat DVD-ul” şi rezultatul, este cel care se vede în imaginea cu ecranul în mod CLI. Adică, o altă eroare, tot legată de Virtualisation Technology. Mesajul precizează că din procesor lipseşte suportul pentru VT, deci distribuţia, aşa cum este creată, are undeva o lipsă şi rulează probabil pe o maşină fizică cu o configuraţie precis determinată.

O altă posibilitate este ca în timpul conceperii proiectului distribuţiei, să fi fost omis un pachet esenţial în procesul „initrd.rc”. Deşi este un simplu script ASCII, „initrd.rc” este o listă cu resurse critice pentru startarea sistemului, între care figurează mai multe variante de boot, cu mai multe versiuni de „vmlinuz”. Dacă o singură opţiune generică lipseşte de aici, tot procesul de boot poate fi compromis. O instrucţiune posibilă de aici, arată cam aşa „kernel /casper/vmlinuz.efi”, unde fişierul poate fi şi un alt vmlinuz, care joacă rolul de bootdisk pentru alt sistem, cu alte caracteristici. Cine s-a mai jucat cu imagini ale kernelului, ştie că există câteva situaţii pentru care există kernele diferite şi care dintre ele se încarcă, rezultă din acest script sau, din „isolinux.cfg”.

Ce va fi mai departe referitor la Kogaion?

Dacă cei din grupul de dezvoltatori îmi vor oferi informaţiile necesare, voi testa distribuţia, chiar dacă asta înseamnă deja multe ore consumate, fără un rezultat clar.

Pe moment, am o informaţie şi o voi folosi. Ce va rezulta din asta, dacă voi avea permisiunea să fac public, o voi face.

Oricum, cred că se poate ajunge la o soluţie, chiar dacă în stadiul actual sunt încă probleme.

În fond, am testat distribuţia ca să văd dacă merge pe o maşină oarecare: pe ce maşină, cât anume merge, până unde, ce spune dacă installerul abandonează.

Ce va fi mai departe pe partea Audio-MIDI?

Pentru cei interesaţi de Audio-MIDI sub Linux, voi testa Ubuntu Studio 16.04.

Aici, poate sunt mai norocos…

Oricum, dacă tot am pus maşina virtuală (VirtualBox), mă gândesc să fac un backup al partiţiei, acum, cât e „slăbuţă”, că dacă apuc să instalez tot ce îmi trebuie mie sub Mint 17.x…

…Ajung iar pe la vreo 26 GB…

În faza asta, are vreo 6,7 – 7 GB şi backup-ul (cu compresie lz), are vreo 1,6 GB. Operaţia de restaurare, durează cam 4 minute.

O să testez în VirtualBox cam tot ce merge şi mă lămuresc măcar în parte ce pot folosi.

Cred că în continuare voi testa Ubuntu Studio 16.04, apoi o să văd dacă pot modifica Mint 17.x să-l fac să lucreze cu un Kernel în modul Real Time. Specificaţia celor din lumea Linux-Audio, este „Low latency kernel”, care se pare că e cu totul altă poveste decât „Real Time”. Nefiind programator de profesie, mă depăşeşte.

Update 1: Cristi Moldovan, a publicat un tutorial foarte util pentru cei care vor să instaleze Kogaion, pe situl gnulinux.ro:

Cum se instalează Kogaion 3 Alpha 2.5 în Virtualbox

Paşii de la VirtualBox sunt exact cei pe care i-am parcurs şi eu şi în plus faţă de Kogaion, am testat şi AV Linux 32 bit. Se pare că pentru această versiune, este nevoie de suport în procesor care să suporte PAE – Page Adress Extension. Credeam că autorul s-a ocupat de rezolvarea rulării pe sisteme Dual Core, Core 2 Duo cu mai mult de 3 GB RAM. Se pare însă că doar a pornit de la premisa că este rezolvabilă. Installerul a ieşit din instalare cu mesajul de eroare „Missing CPU PAE support”. Acum, dacă e din cauza VirtualBox, care necesită module speciale (cu licenţă comercială adică) pentru asta, e greu de ştiut. Ar trebui să parcurg toată documentaţia VirtualBox şi asta cere prea mult timp iar eu am cu totul alte obiective decât să învăţ despre lucruri inutile pentru mine.

Legat de Kogaion, mai am o singură suspiciune: ISO defect.

Mai încerc, mai vedem…

Update 2: Am instalat şi am testat UnetBootIn. Am descărcat din nou fişierul ISO, de data asta, de pe celelalte două linkuri, deşi pare a fi aceeaşi adresă (URL). La tentativa de a rescrie ISO-ul pe un drive, am urmărit operaţiile şi UnetBootIn părea că s-a blocat la citirea sau scrierea „squashfs.img”, care are 1329 MB. În final însă, am constatat că scrierea s-a făcut cu bine.

Am testat LiveUSB-ul. Am putut încărca versiunea LiveKogaion, dar fără să pot instala pe HDD.

Am preluat apoi fişierul ISO pe Lenovo T400, l-am asociat instanţei Kogaion din VirtualBox (5.0) şi am reuşit să rulez inclusiv installerul. Parolele sunt respectiv „kogaion” pentru versiunea LiveKogaion şi „root” pentru InstallKogaion.

Ca să evit pierderile inutile de timp, am preferat să folosesc SimpleScreenRecorder pentru a înregistra totul (fără sunet, e drept).

Când voi avea timp să mă ocup, voi edita fişierul şi voi urca pe contul meu YouTube materialul.

Aş fi preferat însă o instalare reală, chiar pe maşină.

Una peste alta, am putut rula măcar în forma asta distribuţia, pe o maşină ale cărei specificaţii le-am dat în articolul precedent (Lenovo T400, cu Core 2 Duo şi 4 GB DDR III 1066 MHz).

Suplimentar, am activat Virtual Technology din BIOS. În rest, totul este aşa cum am descris anterior.

– Citit de 64 vizitatori

Linux Test: Kogaion şi AV Linux 2016

Astăzi o să vorbesc despre testarea a două distribuţii Linux:

  • Linux Kogaion Desktop 3 Alpha 2.5 XFCE;
  • AV Linux 2016 (AV Linux 6.3).

Am revenit la Linux ca temă de dezbatere, din cel puţin două motive: unul, foarte personal şi anume, faptul că m-am schimbat, trec printr-o perioadă destul de dificilă şi am simţit nevoia de a revizui o mulţime de chestii în viaţa mea.

În această ordine de idei, am simţit nevoie de a reveni la scrierea de cărţi şi la muzica pe calculator. Despre scrierea de cărţi, poate cu o ocazie viitoare.

Privitor la muzica pe calculator, după ce am făcut iar o cercetare-documentare “la zi”, m-am oprit (din nou!) asupra AV Linux, care pare să fie singura distribuţie de Linux chiar concepută pentru Audio-Video.

Ar mai fi şi Ubuntu Studio, dar aşa cum e conceput, pot să fac la fel de bine şi cu efort nesemnificativ sau foarte puţin mai mare din Mint 17.x o distribuţie “Mint Studio 17.x”, pentru că volumul de muncă necesar instalărilor şi dezinstalărilor la Ubuntu Studio comparativ cu Mint 17.x XFCE, cred că e mai mic la Mint decât la Ubuntu Studio.

Se pare că cei de la echipa Studio, uită că cine vrea să folosească Kernelul cu RT (RealTime), are nevoie şi de unelte de administrare pe măsură…

Dar, să trecem la chestiunea testelor propriu-zise.

MAŞINA DE TESTARE

Maşina de testare, este un laptop Lenovo ThinkPad T400.

Iată care sunt caracteristicile de bază:

  • PROCESOR: Centrino 2 vPro (Intel Core 2 Duo T9400 @ 2,53 GHz, L1 Cache 64 KB, L2 Cache 6 MB), Consumă 35 Watt;
  • MEMORIE: Echipare curentă, 4 GB DDR III (2×2 GB), 1066 MHz. Suportă maximum 8 GB DDR III 1066 MHz (cu OS 64 bit);
  • HARD-DISK: Hitachi 160 GB (efectiv: 149 GB) SATA 2, 5400;
  • VIDEO: Integrat, Intel® GMA 4500 MHD ATI Switchable business graphics with 256MB. (Asignare dinamică a memoriei video);
  • DISPLAY: WXGA+ W/LED Backlight (1440×900, 129dpi, 200+ nit)
  • AUDIO: Integrat, Intel ICH9 HD Audio.

Detalii despre arhitectura Centrino 2 vPro, se găsesc la adresa:

http://www.cnet.com/news/intel-centrino-2-explained/

Detalii despre ThinkPad T400/T500 se găsesc la adresa:

http://www.lenovo.com/us/en/PDFs/Thinkpad_t400_and_t500_datasheet.html

LINUX KOGAION

Am încercat instalarea Kogaion pe o maşină Lenovo ThinkPad T400. Din păcate, installerul a clacat, cu o serie interminabilă de mesaje de eroare.

Cel mai sugestiv mesaj se referă la faptul că installerul a fost incapabil să monteze “root fs”.

Care să fie acel “root fs”, că e vorba despre rularea live?

Pe HDD, sunt partiţiile pentru Linux Mint 17.3 (/sda1, ext4 fs) şi alta swap.

Am căutat lămuriri privind scrierea ISO, sau ceva care să mă conducă la nişte lămuriri oarecare. Nimic…

Prin urmare, Desktop Kogaion 3 Alpha 2.5 XFCE, mai are multe de rezolvat. Am mai reuşit să prind “din zbor” şi un mesaj bizar: “Kogaion Alpha 2.2. Deci, până la urmă, ce este în acel ISO? Alpha 2.2 sau Alpha 2.5?

Mesajul generic, sună cam aşa:

mount: wrong fs type, bad option, bad superblock on /dev/mapper/live-rw, missing codepage or helper program, or other error

dracut Warning: Can’t mount root filesystem.

Din ce ştiu eu, la un LiveCD (DVD…), se asignează în RAM un segment de memorie în scopul pregătirii instalării.

Cum sistemul are 4 GB RAM DDR III, mă îndoiesc eu că installerul este funcţional.

Ar fi trebuit să detecteze măcar configuraţia de bază.

Pentru MATE şi versiunea x86 (32 bit), am încercat după cele două eşecuri şi am constatat că este de fapt o singură versiune de ISO.

În fine, după al doilea eşec, am reluat procedura şi m-am străduit să găsesc o explicaţie. Din nefericire, cu toată experienţa, am rămas în totală confuzie, până la…

AV LINUX 32 bit, 2016.3.11 (6.3)

Cu AV Linux, eşecul a fost de-a dreptul frustrant! După o încărcare greoaie a sistemului şi o veşnicie de timp de copiat fişierele în RAM (distribuţia are 3,4 GB şi mi-e imposibil să ghicesc ce o copia din tot ce e acolo), installerul a ieşit din ecranul de start, cu două mesaje de eroare microscopice, pe care am uitat să le notez, dar oricum, era inutil, pentru că eu cred că mi-am dat seama ce s-a petrecut.

Laptopul, are 4 GB RAM şi un sistem de operare pe 32 de biţi (avl32 în cazul de faţă), are nevoie de nişte “auxiliare” pentru a putea rula pe un sistem cu mai mult de 3 GB RAM.

Fiind vorba totuşi despre Linux şi o distribuţie “hand-crafted”, adică “meşterită în casă” special pentru sarcini audio-video, am presupus că va face o detecţie, va face configurările necesare şi merge din start fără probleme.

Îmi amintesc cum am citit pe situl AV Linux să studiez manualul versiunii curente, că are precizări foarte importante şi am găsit ceva despre asta, dar am trecut peste detalii, pentru că uitasem că am pus încă 2 GB RAM după ce l-am cumpărat…

Este vorba despre sisteme de operare pe 32 bit + PAE. PAE, însemnând Page Adress Extension, adică o extensie software care să permită adresarea unei memorii RAM mai mari de 3 GB (limitare şi software şi hardware, după caz). Întrebarea pe care mi-o pun este: În ce stadiu al booting-ului este încărcat modulul PAE? Încărcarea cu întârziere, poate duce la blocarea sistemului sau a instalării, datorită imposibilităţii gestionării memoriei, mai ales la o distribuţie “Live”, care rulează de fapt în RAM.

Mai sunt şi alte întrebări pe care mi le-am pus, dar cred că ies prea mult din subiect.

PRIMELE CONCLUZII:

  • Kogaion Linux, V 3 Alpha 2.5 este neinstalabil pe Lenovo T400/T500
  • AV Linux/32bit, V 2016.3.11 este neinstalabil pe Lenovo T400/T500

După o pauză de vreo jumătate de oră în care am reflectat asupra a ce poate fi, m-am decis să mă mut pe laptopul soţiei (Lenovo T61). Diferenţa este relativ mică, fiind vorba de procesor Intel Dual Core @ 2,2 GHz şi 2 GB RAM DDR II.

Atât Kogaion cât şi AV Linux au eşuat, după încă vreo două ore de aşteptare.

Am reuşit însă să prind cu coada ochiului un mesaj la consolă al Kogaion, care zicea ceva de kvm. Cum am avut o vreme instalată maşină virtuală (voiam să testez FreeDOS şi ReactOS, care au cerinţe sistem modeste), ştiam despre ce este vorba; “kernel virtualization mode”, un modul care se încarcă la boot, pentru a oferi suport RealTime maşinii virtuale, direct în kernel.

CONCLUZIA FINALĂ:

  • Kogaion Linux Desktop 3 Alpha 2.5. Numele fişierului este “Kogaion_Desktop_3_Alpha2.5_Xfce_x86_64_N1ghtwatch.iso”. ISO-ul este o versiune destinată rulării EXCLUSIVE în mediu virtual (maşină virtuală). Din păcate, pe sit lipsesc orice informaţii privind ce este şi ce se face cu acel ISO sau, dacă există o altă distribuţie şi ce anume se poate face ca să testezi Kogaion Linux. Cum maşină virtuală e dificil de făcut pe sistemele mele (prea puţin RAM), cum o maşină destinată exclusiv testelor înseamnă costuri prea mari pentru mine, rămâne să mai aştept. Pe lângă asta, ar trebui să ştiu precis ce maşină virtuală să am: QEmu, VMWare, VirtualBox? Presupun că ar putea fi Qemu, dat fiind faptul că această maşină virtuală pretinde existenţa kvm pe sistem, dar asta e doar o presupunere bazată pe ce am putut observa “din fugă” în mesajele de eroare. Fiind un “nightbuild”, o mulţime de alte lucruri puteau să fi mers prost, dintr-o puzderie de motive.
  • AV Linux avl32, 2016.3.11. Aici, cantitatea de informaţie a fost practic zero. Installerul a înţepenit undeva într-o fază de început (ecranul de start). Procedura de instalare a continuat de pe DVD, dar “în orb”, fără a oferi vreo informaţie. Tot ce mai pot face, este să testez versiunea pe 64 bit. De altfel, am făcut şi o cercetare-documentare cu privire la Ardour, versiunea specială care este în AV Linux 2016.3.11 32bit, cu suport pentru VST/VSTi provenind din mediile Windows. Instalarea acestei versiuni, deşi autorul zice că e mai utilă, ridică probleme deosebite. Cei interesaţi, pot accesa situl Ardour, unde este clar explicat cum stau treburile cu versiunea specială, cu suport pentru standardul VST-VSTi al Steinberg GmbH (acum, subsidiară a Yamaha Corporation).

Cu aceste ultime precizări, închei.

Dat fiind faptul că instalările testate sunt neconcludente şi mă interesează să testez în continuare, în special pentru a pune la punct o maşină LINUX pentru audio-video, voi reveni într-un articol viitor cu informaţii suplimentare privind distribuţiile testate şi cum s-au finalizat testele.

Cu privire la Kogaion Linux, , cu părere de rău, sunt constrâns să amân testele, deoarece capabilităţile maşinii pe care pot să testez momentan, sunt destul de reduse.

Deşi în teorie pot instala 8 GB RAM pe Lenovo T400, în practică, e o chestiune de buget de investiţii… Dacă reuşesc să cumpăr cei 8 GB RAM DDR III, poate mai încerc câteva teste şi cu Kogaion. Oricum, există cel mult 3 variante de test, cu cele 3 maşini virtuale disponibile.
Totuşi, aşa cum văd eu lucrurile, prefer o nouă distribuţie Kogaion, capabilă să ruleze pe o maşină fizică, întrucât emularea de hardware, este o cu totul altă poveste decât rularea efectivă a unui OS pe maşina fizică.

Din păcate, campania de dezinformare în masă şi-a spus cuvântul:

Ceea ce se află pe situl ROGentOS sub denumirea Kogaion, este o versiune “developer”, pentru că asta înseamnă “nightbuild” destinată grupului de programatori care lucrează la această versiune de Linux şi rulează exclusiv pe o platformă virtuală (Virtual Machine), adică, “una vorbim şi alta ne înţelegem”. Mi-e foarte greu să înţeleg de ce se solicită publicului testarea unei astfel de distribuţii PE O MAŞINĂ FIZICĂ, de vreme ce ea este concepută să ruleze pe o MAŞINĂ VIRTUALĂ.

Îmi este iarăşi foarte greu să înţeleg cine şi mai ales, DE CE a declanşat campania de promovare atât de agresivă, a unui sistem de operare care este încă într-un stadiu “de laborator”.

Cui foloseşte această campanie şi la ce rezultate duce?

Aşa se construieşte încrederea într-un sistem de operare “pentru toţi românii”?

Mi-ar place dacă cineva din echipa de dezvoltatori mi-ar oferi nişte lămuriri clare privind mai multe aspecte. Pentru că, de la situl aproape fără nici un fel de informaţii corecte pentru cel interesat, la “manuale”, totul dovedeşte o grabă excesiv de mare în a promova… o idee!

UPDATE 1: (Mi 27-04-2016) Am scris un nou articol cu noile teste:

Teste AV Linux 2016 şi Kogaion

– Citit de 64 vizitatori

Demisia unui prim-ministru

cropped-Header-BG-01.jpg

 

Astăzi, o să povestim despre superficialitatea jurnalismului contemporan, despre mulţimea de experţi în politologie, în economie dar mai cu seamă despre incompetenţa generalizată şi manipularea emoţională a opiniei publice.

FĂRĂ NUME, însă!

Vreau doar să îţi arăt cât de slabă este educaţia pe care o avem (inclusiv eu!!) şi cât de mult ne complacem în analfabetismul funcţional care caracterizează societatea umană în general şi în mod particular, cea românească.

ŞTIAI CĂ…?

CAPITOLUL III – Guvernul

Articolul 105

Încetarea funcţiei de membru al Guvernului. Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Articolul 106

Primul ministru.

(1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

(2) Dacă primul-ministru se află într-una din situaţiile prevăzute la articolul 105 sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern.

(Constituţia României, adică, LEGEA FUNDAMENTALĂ!)

DEMISIA LUI VICTOR PONTA

Mi se pare uluitor că în absolut toată presa românească, s-a pus un embargo TOTAL pe cea mai mare realizare a ROMÂNIEI, de la 1947 încoace: DEMISIA UNUI PRIM-MINISTRU!

Mi se pare un fel de conspiraţie a tăcerii, faptul că toţi jurnaliştii “de calibru” au omis să sufle până şi cel mai mic cuvinţel despre cea mai importantă realizare a CETĂŢENILOR României postbelice: demisia unui prim-ministru.

Pe de altă parte, sunt conştient că de fapt, este vorba despre conspiraţia mediocrităţii, a incompetenţei şi a orgoliilor stupide. Jurnaliştii noştrii, experţii în sociologie şi politologie sunt atât de îngropaţi în amănuntele vieţii personale a ministrului demisionar, încât au orbit complet în faţa unui adevăr care mie mi-a sărit în ochi, încă din clipa când am aflat că VICTOR PONTA A DEMISIONAT.

Am reprodus articolele care explică în mod clar ce semnificaţie are demisia unui prim-ministru: DEMISIA GUVERNULUI!

Cum se face că, un eveniment unic în istoria României de la 1947 încoace, care este rezultatul tuturor eforturilor făcute de ROMÂNUL NEAOŞ, ROMÂNUL FĂRĂ PILE LA SENAT SAU CAMERA DEPUTAŢILOR sau alte pile, ştăngi şi cumetrii şi care constă în schimbarea guvernului, a trecut neobservat şi ne-adus la cunoştinţa publicului ca REALIZARE?

SE scriu milioane de cuvinte despre silicoanele vedetei X sau Z din USA, despre beţiile şi aventurile sexuale ale fotbaliştilor de la noi şi de aiurea, dar despre această realizare a celor al căror pahar s-a umplut cu drama de la #Colectiv, se păstrează embargoul tăcerii.

DE CE, OARE, MĂ ÎNTREB?

De ce oare, I se refuză omului de pe stradă dreptul de a I se recunoaşte PUBLIC, ÎN MASS-MEDIA, o realizare atât de importantă, cea mai importantă de fapt din ultimii 68 de ani?

De ce li se refuză dreptul morţilor de la #Colectiv, acel drept, acel merit de a fi schimbat ceva, chiar şi dincolo de mormânt, AICI, UNDE AM RĂMAS NOI, CEILALŢI?

Pentru că, oamenii de rând au reuşit să determine DEMISIA UNUI GUVERN INCOMPETENT!

Această realizare, are următoarele implicaţii:

  • De acum înainte, putem să obligăm orice guvern care comite abuzuri să demisioneze, pentru că EXISTĂ PRECEDENTUL;
  • De acum înainte, putem să obligăm ORICE PARLAMENT INCOMPETENT SĂ DEMISIONEZE vezi articolele 85, 89, 99, 102, 104 din aceeaşi Lege Fundamentală: CONSTITUŢIA ROMÂNIEI.
  • De acum înainte, putem să obligăm ORICE PREŞEDINTE INCOMPETENT SĂ DEMISIONEZE. Mecanismul legal, îl avem şi îl avem de mulţi ani. Dar este pentru prima oară când, oamenii străzii au acţionat PENTRU RESPECTAREA LEGILOR EXISTENTE.
  • Avem legi, legile funcţionează, dar pentru ca acest lucru să producă efecte, TREBUIE SĂ LE CUNOAŞTEM ŞI SĂ CEREM HOTĂRÂT RESPECTAREA LOR DE CĂTRE CEI CARE EXERCITĂ PUTEREA ÎN NUMELE NOSTRU!

Altfel, democraţia este o vorbă goală, un slogan electoral.

NOI SUNTEM DEMOCRAŢIA, fiecare român în parte sau, suntem anarhia, dacă refuzăm să devenim conştienţi că această ţară, este ceea ce rezultă din asumarea răspunderii la nivel de individ.

O ţară de analfabeţi funcţional, duce la abuzuri fără limite şi la haos. Oricâte guverne de experţi tehnocraţi ar veni în fruntea României, vor da faliment dacă NOI, STRADA, REFUZĂM SĂ ÎNVĂŢĂM TOATĂ VIAŢA, la nivel de individ.

Închei acest omagiu adus Oamenilor Străzii, cu cuvântul lui Tudor Chirilă:

– Citit de 175 vizitatori

România, acest cazan în clocot

Mărgele pe aţă 01

De două zile mă tot documentez şi încerc să trec peste impulsurile viscerale pe care le simt, ca orice vieţuitoare aparţinătoare regnului animal.

Dar mai ales, caut să fac faţă asaltului de visceralitate, de instinctualitate, care se revarsă de pretutindeni în noua mass-media: INTERNETUL.

De două zile, petrec ore nenumărate citind articole, vizionând videoclipuri.

De două zile, urmăresc două subiecte explozive:

  • Drama de la “Colectiv”;
  • Demisia guvernului “Ponta”.

De două zile, caut să-mi păstrez echilibrul şi echidistanţa. În tot acest vacarm, în tot acest clocot, îmi revine în minte, OBSESIV, apelul lui TUDOR CHIRILĂ:

SCRISOARE CĂTRE LICEENI

Stau şi mă întreb, [DACĂ?] acei supravieţuitori de la “Colectiv”…

  • Au văzut apelul lui Tudor?
  • Şi, dacă cumva l-au văzut, au făcut ceva CU EI ÎNŞIŞI?
  • Câte cărţi au citit în ultimele douăsprezece luni?
  • Ce căutau în acel subsol în care se lansa o muzică numită GUNOI? Pentru că ASTA ÎNSEAMNĂ TRASH: GUNOI! Ce căutaţi dragilor între gunoaie? L-aţi ascultat pe Tudor? Aţi făcut ce v-a învăţat? Dacă făceaţi, eraţi la ora aceea într-o bibliotecă. Sau acasă, în pat, îngropaţi în paginile unei cărţi. Ce contează care carte, cum bine zice Tudor?

Ce văd însă la aceşti supravieţuitori?

Arată cu degetul la toată lumea: la ISU, la ministrul de interne, la ex-premierul Ponta şi încă la o listă interminabilă de vinovaţi. Cu o singură excepţie. Uită să arate cu degetul la ce au făcut ei înşişi sau, la ce au uitat să facă pentru ei înşişi.

Eu ştiu un singur lucru: ADEVĂRUL, STĂ ÎN LUMINĂ!

Care e lumina aia formidabilă de la “Colectiv”, în care să se simtă bine ADEVĂRUL?!

Sunt multe de spus şi “PRO” şi “CONTRA”. Dar asta înseamnă o discuţie interminabilă şi în final, inutilă. Polemică, se numeşte.

Acum, mă orbeşte un singur lucru: ACOLO, AU MURIT OAMENI. Mi-e absolut indiferent ce vârstă aveau, ce culoare, ce şcoală.

Condiţia de OAMENI, vine înainte de orice altă etichetă.

Aşa că, o să scriu mare:

LA “COLECTIV”, AU MURIT OAMENI!!

Mă doare, pentru că altul e mesajul pe care l-a transmis Tudor Chirilă decât cel care răzbate acum în stradă.

Mă doare, pentru că altul e mesajul pe care îl transmit eu însumi prin cărţi şi prin articole.

Mesajul meu, este sintetic vorbind, mereu acelaşi: SPUNE-MI POVESTEA TA!

Şi DA, sunt alături de Tudor Chirilă, pentru că mie mi-a spus ceva URLETUL LUI!

Am copilărit în Teatru. Cunoşteam toate cotloanele, văzusem cum se schimbă actorii între două scene, cum se machiază, cum se demachiază, ce înseamnă “repetiţie pe text”, ce înseamnă “mişcare scenică”, cum râd, cum plâng, cum îşi fac farse unii altora, cum strâng din dinţi când sala e un congelator şi clănţăne de frig şi foame, pentru că “The Show Must Go On!”.

Pentru că acolo, în sala de spectacol, CINEVA a venit să vadă O POVESTE spusă de ei.

Te-ai gândit vreodată că şi actorii au copii?

Tata, venea câteodată din turneu la ora 3 dimineaţa.

La ora aia, în teorie şi eu şi soră-mea, dormeam. Fiind eu ceva mai mare ca ea, mă strecuram şi spionam. Ştiam că Tata e lihnit de foame. Fusesem cu el de-atâtea ori în turnee, inclusiv “itinerante”, adică cu vagonul de dormit, de colo-colo, cu somnul întrerupt de hupele locomotivelor de manevră. Tudor poate că ştie din poveşti despre astea, dar eu LE-AM TRĂIT.

Ştii ce întreba tata, aşa flămând şi rupt de oboseală cum era?

Copii au mâncat? Sunt bine?

Abia dacă “copii sunt bine şi au mâncat”, îndrăznea să întrebe “A mai rămas ceva de mâncare? Sunt lihnit!”

Te întrebi poate ce legătură este între ce făcea Tata la ora 3 dimineaţa şi copii de la “Colectiv”?

ESTE! Pe aceşti copii, i-a întrebat oare cineva, un tată, o mamă, un unchi, o mătuşă:

Ai mâncat? Eşti bine? Te doare ceva? Ai vreun vis al tău? Ai vreo dezamăgire? Sunt un tată bun? Sunt o mamă bună?

Eu cred că dacă i-ar fi întrebat, aceşti copii ar fi fost într-un cu totul alt loc, la acea oră, în acea zi.

Crezi oare că dacă Ponta a demisionat, asta îi va face pe părinţii din România mai responsabili faţă de copii lor? Mă îndoiesc. Sincer!

Ba chiar mă întreb de ce oare lipseşte o modalitate de a trage la răspundere părinţii iresponsabili, CHIAR DE CĂTRE COPII LOR?

Dar răspunsul la această întrebare, trebuie să îl dea învăţământul, care ne dresează pe toţi: să fim cuminţi, să învăţăm bine asta înseamnă ca papagalii! să căutăm un job bun asta înseamnă o sinecură la buget! să tragem ca vitele până la pensie şi, ideal, să murim cu 24 de ore înainte de pensionare, ca să scăpăm guvernul de grija de a ne plăti prăpădita aia de pensie; guvern şi-aşa destul de surmenat de puzderia de probleme personale şi de clan.

Dar dacă alunec pe panta asta, tot la o polemică inutilă ajung şi esenţa, tot asta rămâne: EU, CE AM FĂCUT PENTRU MINE?

Şi, dacă am ajuns în punctul acesta, inevitabil subiectul “Generaţia Identitară” (îmi?) sare în ochi.

Au dreptate acei copii să se revolte? Eu ştiu că DA.

Li s-a dat voie să-şi spună povestea? Greu de spus!

Am citit un articol care îi demontează şi ca demers şi ca oameni. Nişte copii “iresponsabili” şi “inconştienţi” de ceea ce fac, “plătiţi să citească un text în faţa camerei de luat vederi”.

Oare? Chiar aşa să fie? Doar atâta minte să aibă aceşti copii? Sau asta cred şi vor să creadă cei care au publicat articolul, pentru că asta le convine să creadă, pentru că astea sunt “dovezile” pe care au vrut ei să le găsească?

Unde este ADEVĂRUL CARE STĂ ÎN LUMINĂ?

Mi-e indiferent ce vor spune aceşti copii despre cum s-a născut acel mesaj, acum, când probabil au fost supuşi hărţuielilor şi ameninţărilor de tot felul.

Important este că ceea ce spun ei, are o bază reală şi sunt primii copii care au avut ocazia să participe la ceea ce aş numi eu, ACTUL DE CONDUCERE COLECTIVĂ.

Mai sunt enorm de multe de spus. O să mai spun. Despre demisia unui prim-ministru, de pildă.

Acum însă, mă opresc. Poate că ai şi tu o poveste a ta de spus.

Hai să alternăm la tribună, chiar dacă tribuna asta la care vorbesc, mi-o plătesc singur, din ce pot şi cum pot…

ACTUALIZARE 1: 13:05

Şi, ca să trecem de la vorbă la faptă, dau cuvântul Bisericii Ortodoxe Române:

https://ioanflorin.wordpress.com/2015/11/05/ca-tara-sa-poata-fi-locuita/

– Citit de 130 vizitatori

Mărgele pe aţă

Mărgele pe aţă 01

Te întrebi desigur, ce vrea să însemne “Mărgele pe aţă”.

O să formulez câteva posibile răspunsuri. Dar m-aş bucura enorm dacă te-ai strădui să descoperi TU ÎNSUŢI!

De ce să te închid eu într-o cutiuţă, fie ea şi de aur, bătută cu nestemate?!

Iată câteva posibile soluţii la aparenta dilemă:

  • (AUTO)Terapie prin scris. Practic Terapia prin scris, cam din anul 1969. E ceva vreme de-atunci! M-am gândit că într-o lume în care puşcăriile gem de pensionari şi abonaţi, în care spitalele gem de bolnavi, în care ministerele de resort pretind că sunt depăşite de situaţie, poate o să-i vină cuiva ideea de a înceta să joace rolul atât de dulce şi seducător al victimei şi să caute O SOLUŢIE să iasă din Labirintul Dramelor de Control.
  • Gânduri. Gândurile, sunt materia primă din care construim Realitatea Fizică în care ne bălăcim şi ne văicărim, rolurile pe care le jucăm pe Scena Vieţii, dramele, comediile, tragediile, tragi-comediile în care ne plasăm personajul pe care îl mimăm… Acea Realitate pe care o criticăm pe care o tot dărâmăm cu tot felul de conflicte, personale, de grup, locale, regionale, (în)armate sau dezarmate, naţionale sau continentale şi, când ne plictisim de cele continentale, conflicte mondiale. Gânduri. Gândurile unui om ca şi tine. Le scot LA LUMINĂ, pentru că ADEVĂRUL, STĂ ÎN LUMINĂ!
  • Reflexii ale lumii înconjurătoare culese dinlăuntrul meu. Într-o zi de vară a anului 1970, pe când reciteam “La ţigănci” a lui Mircea Eliade, mi-a încolţit în minte ideea că lumea s-ar putea să fie o oglindă ciclopică, în care mă văd cum sunt. Exact aşa cum sunt! Doar că, aşa cum aveam să-mi dau seama peste ani, trebuie să descopăr scara la care sunt mărite fiecare dintre celulele, moleculele, atomii, bozonii, leptonii şi celelalte cărămizi dinlăuntrul meu. Asta îmi dă cea mai mare bătaie de cap şi cum doar prin scris am reuşit să aduc oarece Lumină în chestiunea în cauză, m-am gândit să îţi dau mai multe motive de nelinişte CONSTRUCTIVĂ. Pentru că, de neliniştile tale distructive, se ocupă restul oamenilor de pe glob, sub bagheta magi-pulatoare (Adică, de la: MAGIE + MANIPULARE) a celor care condupulează de la a conduce prin minciună şi manipulare destinele naţiunilor.

I’m going to take your most valuable asset: YOUR ATTENTION!!

The closer you look, the lesser you see!

Now You See Me.

Şi totuşi, ADEVĂRUL, s-a aflat, se află, se va afla ÎNTOTDEAUNA CHIAR SUB OCHII TĂI!

Now, you see me!

Şi, dacă ai probleme cu Engleza, îţi amintesc faptul că acesta e un blog personal şi se adresează celor care ştiu să facă distincţia între un ziar plătit de un patron în care scriu şi publică mercenarii cu pixul şi un spaţiu personal, în care cel care îl generează, permite accesul oricui îşi doreşte să intre şi ACCEPTĂ CA BUNUL SIMŢ ŞI ADEVĂRUL să îl călăuzească în acest labirint!

Te afli aşadar în casa mea şi, aşa cum te-am primit, “Sine ira et studio” pot să te şi dau afară: NOTHING PERSONAL. Just Business!

AŞADAR:

  • Ai venit aici pentru că vrei să mă cunoşti.
  • Pentru că vrei să înveţi să te cunoşti
  • Şi, decât să pierzi vreme preţioasă tot dând-o în bară, vrei să vezi cum o dau EU în bară, poate TU, reuşeşti să faci altfel.
  • De asta am scris. De asta SCRIU. Poate descopăr mâine, de ce am dat-o în bară azi. Sau, de ce am reuşit. Toate au o cauză, pentru că toate sunt ÎN LEGE, ÎN ADEVĂR.

Altfel, de ce să pierzi atâta vreme? Sunt atâtea alte variante de pierdut vremea! Încearcă şi altceva!

– Citit de 78 vizitatori

Trei ani sub Linux


Linux Mint 13 XFCE, 2015

 

A trecut ceva vreme de la ultimul articol publicat aici, dar cred că cititorii mei ştiu că mă preocupă mai mult viaţa de familie şi autodezvoltarea decât altele şi, aici, cum am mai spus, scriu când simt nevoia şi când consider că am ceva de dăruit, în plus faţă de ceea ce oferim deja pe siturile noastre Şcoala ZENLA şi Vibraţia Numerelor.

Astăzi, fiind vorba despre o sărbătoare specială pentru sufletul meu, vreau să spulber temerile celor care îşi doresc să treacă de la Windows la Linux, cu câteva impresii acumulate în trei ani de lucru sub Linux, ca mediu de producţie.

Ca orice tranziţie de la un sistem de operare orientat novice (Windows) la unul orientat profesionist (Linux), depăşirea momentelor dificile, cere o atitudine şi o strategie PROFESIONALĂ.

O să spun însă de la început că, mă dezic de lumea amatorilor de polemici “Sistemul de operare X este mai bun ca Y”.

Şi asta, pentru simplul motiv că, de-a lungul celor 20 de ani de carieră în domeniul calculatoarelor, am făcut mii de instalări/dezinstalări, mii de ore de configurări, remedieri, recuperări de date şi, prin prisma acestei experienţe, singurul lucru pe care îl pot spune despre orice sistem de operare, este că:

Cel mai bun sistem de operare, este cel care ţi se potriveşte ca o mănuşă!

Cine a priceput ce am vrut să spun, OK. Pentru restul, recomand vreo 10 ani de practică serioasă în calculatoare, sisteme de operare, aplicaţii, service hardware şi software. După aceea, mai vorbim! 😉

Aşadar…

Este Linux bun pentru un mediu de producţie?

Fără discuţie că da.

Am să trec în revistă doar ceea ce am realizat eu şi cu ce, fără descrieri, pentru că m-aş lungi pe multe pagini. Cine e interesat de detalii, să-mi scrie şi voi vedea cum o lămurim!

  • Administrare. Fiind partea cea mai importantă a activităţii unui freelancer care lucrează pe internet, iată „sculele” mele preferate: CloneZilla, Partition Saving (Damien Gibouret), GParted, LuckyBackup, Synaptic Package Manager, GDebi Package Installer, 7zip, BleachBit, Krusader, SunFlower, MidnightCommander, MountManager, Samba, K3B, ImageWriter;
  • Blogging. LibreOffice + Inkscape + GIMP + Gthumb + Okular + Krusader + BleachBit;
  • Audio-Video-Grafică. Audacity, VLC, OpenShot, ffmpeg, WinFF, Artista Transcoder, Avidemux, DVDStyler, Inkscape, GIMP, Shutter, SimpleScreenRecorder, guvcview;
  • Office. Pentru chestiunile legate de sarcini de birou (corespondenţă, cercetare-documentare), folosesc LibreOffice, GEdit, Thunderbird, Chrome, FireFox, QupZilla. În rest, combinaţii ale programelor deja amintite.

Toate programele amintite, se pot instala din Synaptic Package Manager, cu mici excepţii care se rezolvă cu „Add PPA”, după care actualizarea, are loc automat.

Linux Mint 13 XFCE

Distribuţia asupra căreia m-am oprit după circa 1000 ore de testare a diverse distribuţii, este cea din subtitlu: Mint 13 XFCE.

Fără a fi „distribuţia perfectă” sau „distribuţia ideală” (am destule să îi reproşez!) este totuşi distribuţia care mi s-a potrivit cel mai bine, cum spuneam la începutul articolului.

Fără a fi un habotnic al CLI (Command Line Interface) sunt totuşi destul de leneş încât să scotocesc după o soluţie CLI dacă în serverul X ajung la un pomelnic de clic-drag-OK-etc.-etc.-bla-bla-bla. Uneori, unele probleme se rezolvă infinit mai simplu din CLI decât din mediul grafic! Din acest motiv, am preferat XFCE ca DM (Desktop Manager), în locul sofisticatului KDE, care, el în sine, e mai mare decât Linux însuşi, ca pachet separat. Las la o parte faptul că uşurinţa în utilizare, costă resurse enorme!

Cum mă simt după 3 ani de lucru zilnic cu Linux?

Liber, liniştit, confortabil!

Asta ar fi esenţa celor 3 ani. Sigur, dacă ar fi să intru în detalii, sunt foarte multe de spus. Pe ansamblu însă, ceea ce mi se pare important de subliniat este faptul că Linux, înainte de a fi un sistem de operare, este O COMUNITATE!

Pentru cei care văd într-un sistem de operare o unealtă care leagă oamenii, cred că această caracteristică este primordială şi definitorie.

În lumea Windows, lucrurile se petrec cu totul altfel şi „Wait for the next release!” e sloganul de bază.

În fine, cred că merită să menţionez că, hărţuiala la care te supune orice sistem de operare Windows, este pur şi simplu inexistentă în cazul Linux şi ASTA, mie mi se pare extrem de important.

Mai mult, faţă de anii 1997 – 2000, când am început eu cu Linux, problema recunoaşterii dispozitivelor de tot felul, a rămas mai curând o amintire.

Fără ca suportul pentru dispozitive să fie ieşit din cale-afară de performant, el există şi asigură o funcţionare decentă, „la zi”.

Şi ca să închei articolul şi cu o demonstraţie a afirmaţiei de mai sus, voi prezenta în curând, o primă impresie asupra unui sistem foarte portabil: ASUS X200M.

– Citit de 308 vizitatori

Cerinţele lucrului de acasă

Munca la domiciliu şi tehnologia informaţiei

 

Atunci când mi-am schiţat în minte „următorul articol” mi se părea că o să pot rezolva pe scurt.

Întâmplarea Ce-o fi aia!?! dar… hai să trecem mai departe! face că am avut multe discuţii pe chat şi în „lumea fizică” de când am publicat articolul despre lucrul de acasă şi am reuşit să-mi dau seama că sunt extrem de puţini cei care au o imagine de ansamblu CLARĂ, PRECISĂ, privind ce înseamnă CREAREA UNUI LOC DE MUNCĂ.

Aşa încât, în loc să mă trezesc că public un articol-nuvelă, de şase – opt mii de cuvinte, m-am decis să o iau pe îndelete şi, funcţie de tine, de cei care vor cu adevărat răspunsuri la întrebări, de întrebările pe care le voi primi, să conduc dezvoltarea seriei de articole astfel încât să fiu mai aproape de cei care sunt foarte hotărâţi să treacă la un alt mod de viaţă.

Principalele probleme de care m-am izbit, în cazul meu particular, au fost mai curând legate de anumite cerinţe specifice felului meu de a fi decât de aspectele teorie+practică şi asta, pentru că mi-am început de foarte devreme procesul de autoeducaţie.

Fără să intru acum în amănunte legate de construirea unui loc de muncă pentru categorii speciale de oameni, cum sunt cei cu capacităţi extrasenzoriale şi talente multiple sau „supradotaţii” cum li se mai spune, voi prezenta aici o serie de cerinţe esenţiale, a căror îndeplinire îţi permite să ÎŢI CREEZI UN LOC DE MUNCĂ SINGUR, pentru că ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ LUCREZI DE ACASĂ!

  • O aptitudine foarte bine dezvoltată. Un loc de muncă de acasă, presupune că ţi-ai dezvoltat cel puţin o aptitudine, cel puţin la nivel de FOARTE BINE, preferabil la nivel de EXCELENŢĂ. Altfel, pierzi şi timp şi bani, ca să afli ceea ce pentru mulţi este evident: cu muncitori necalificaţi se fac munci necalificate şi piaţa geme de muncitori necalificaţi care cerşesc pe la colţuri de stradă sau pe la primării. A muta cerşitul de pe stradă pe internet, face din cerşit un singur lucru: cerşetorie informatizată. Nimic altceva.

  • Noţiuni elementare de organizarea şi normarea muncii. Cine îşi închipuie că poţi avea un serviciu RENTABIL, CONVENABIL, fără a fi capabil să ÎŞI calculeze câţi bani îi trebuie într-o zi, o lună, un an, ajunge să tragă targa pe uscat şi să se înglodeze în datorii, după cel mult trei luni de aventuri absurde în lumea antreprenoriatului făcut după ureche. Pe scurt, normarea şi organizarea muncii se referă la ceea ce pot să fac, la ce nivel de calitate şi în cât timp, FĂRĂ SĂ AJUNG LA SPITAL!

  • Experienţă în organizarea şi administrarea TIMPULUI. Cea mai dură capcană şi cel mai terifiant demon al muncii de acasă, al afacerilor online, este ILUZIA LIBERTĂŢII ABSOLUTE. Oricine poate confirma după maximum doi ani de muncă în regim de freelancer că, principala nenorocire, este tocmai faptul că eşti liber să munceşti când ai chef şi cât ai chef. Aşa încât, înţelegi pe dos libertatea asta şi tragi chiulul ca la serviciul de care tocmai te-ai despărţit, cu impresia că îi faci bucata şefului sau şefilor, că la unii e cazul unor resentimente cumulate în decenii! care te-a nedreptăţit cândva. Şi aici, îţi scapă un detaliu mititel: TU EŞTI ŞEFUL ÎN CARE DAI, în fiecare secundă de chiuleală!

  • Administrarea (managementul) afacerilor. Este un complex de aptitudini pe care, dacă le ignori, porneşti cu stângul, pentru că, spre deosebire de un job la o fabrică sau la o instituţie oarecare, unde alţii se ocupă de asta şi tu primeşti ordinele „de sus”, într-o afacere în care munceşti de acasă, într-o afacere online, TU EŞTI SINGURUL CARE DECIDE, DE LA A LA Z! Marea problemă a unui fost salariat este că, a fost învăţat să fie un simplu executant şi mecanismul decizional, a fost şi a rămas complet necunoscut pentru el, pentru simplul motiv că se ocupau alte compartimente de toate treburile astea.

  • Cercetare-Dezvoltare. În vreme ce într-o fabrică oarecare partea asta de muncă e contractată cu un institut specializat care furnizează contra cost rezultatele comandate de către conducere, acasă, tu faci totul adică: şi partea de cercetare şi partea de studiu de piaţă şi partea de dezvoltare şi partea de costuri de implementare şi amortizare a unui produs sau serviciu şi planificarea recuperării investiţiilor şi încă o listă lungă de alte activităţi.

  • Marketing. Aici cam toată lumea ia plasă în proporţie de 99%. Cam toţi cei pe care îi cunosc eu şi care au pornit pe calea lucrului de acasă, şi-au închipuit că dacă au făcut nişte mărţişoare sau ceva lucru de mână, o să se vândă singure, o să tăbărască clienţii pe ei şi o să le bată vântul produsele înainte să-şi dea ei seama că le-au vândut. Din păcate, marketingul este o ştiinţă complexă, care înseamnă cunoaşterea psihologiei cumpărătorului, cunoaşterea a ceea ce înseamnă piaţă de desfacere, ce înseamnă promovare, care sunt tehnicile, ce înseamnă REPUTAŢIE (brand), cum se câştigă reputaţia, cum se păstrează şi încă o puzderie de cunoştinţe pe care cam toată lumea doar îşi închipuie că le are şi în realitate, aceste cunoştinţe le sunt total necunoscute. Mulţi oameni îşi închipuie că sunt singurii din lume cărora le-a venit ideea X şi după luni în şir de eşecuri dureroase, sume uriaşe de bani irosite, află că e plină lumea de „produsul minune” cu care îşi închipuiau ei că o să rupă inima târgului…

Închei aici, cu precizarea că, fiecare dintre cerinţele enumerate, este un domeniu vast de cunoştinţe, cu privire la care s-au scris mii de cărţi, s-au făcut filme, există sute de teze de doctorat. A ignora acest ocean de informaţie, înseamnă un singur lucru: EŞEC GARANTAT.

Pot spune ca ultimă idee, că, deşi am lucrat cam două decenii în producţie, în fabrică, m-am izbit de toate cele de mai sus, deşi mi-a plăcut să citesc şi să pun în practică.

Există însă foarte multe lucruri a căror punere în practică, necesită un cadru organizat, o echipă; altfel, e nevoie de sume exorbitante de bani, de mult timp şi de un psihic capabil să îndure milioane de eşecuri ŞI SĂ O IA DE LA CAPĂT, DUPĂ FIECARE EŞEC!

– Citit de 1134 vizitatori