Demisia unui prim-ministru

cropped-Header-BG-01.jpg

 

Astăzi, o să povestim despre superficialitatea jurnalismului contemporan, despre mulţimea de experţi în politologie, în economie dar mai cu seamă despre incompetenţa generalizată şi manipularea emoţională a opiniei publice.

FĂRĂ NUME, însă!

Vreau doar să îţi arăt cât de slabă este educaţia pe care o avem (inclusiv eu!!) şi cât de mult ne complacem în analfabetismul funcţional care caracterizează societatea umană în general şi în mod particular, cea românească.

ŞTIAI CĂ…?

CAPITOLUL III – Guvernul

Articolul 105

Încetarea funcţiei de membru al Guvernului. Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Articolul 106

Primul ministru.

(1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

(2) Dacă primul-ministru se află într-una din situaţiile prevăzute la articolul 105 sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern.

(Constituţia României, adică, LEGEA FUNDAMENTALĂ!)

DEMISIA LUI VICTOR PONTA

Mi se pare uluitor că în absolut toată presa românească, s-a pus un embargo TOTAL pe cea mai mare realizare a ROMÂNIEI, de la 1947 încoace: DEMISIA UNUI PRIM-MINISTRU!

Mi se pare un fel de conspiraţie a tăcerii, faptul că toţi jurnaliştii “de calibru” au omis să sufle până şi cel mai mic cuvinţel despre cea mai importantă realizare a CETĂŢENILOR României postbelice: demisia unui prim-ministru.

Pe de altă parte, sunt conştient că de fapt, este vorba despre conspiraţia mediocrităţii, a incompetenţei şi a orgoliilor stupide. Jurnaliştii noştrii, experţii în sociologie şi politologie sunt atât de îngropaţi în amănuntele vieţii personale a ministrului demisionar, încât au orbit complet în faţa unui adevăr care mie mi-a sărit în ochi, încă din clipa când am aflat că VICTOR PONTA A DEMISIONAT.

Am reprodus articolele care explică în mod clar ce semnificaţie are demisia unui prim-ministru: DEMISIA GUVERNULUI!

Cum se face că, un eveniment unic în istoria României de la 1947 încoace, care este rezultatul tuturor eforturilor făcute de ROMÂNUL NEAOŞ, ROMÂNUL FĂRĂ PILE LA SENAT SAU CAMERA DEPUTAŢILOR sau alte pile, ştăngi şi cumetrii şi care constă în schimbarea guvernului, a trecut neobservat şi ne-adus la cunoştinţa publicului ca REALIZARE?

SE scriu milioane de cuvinte despre silicoanele vedetei X sau Z din USA, despre beţiile şi aventurile sexuale ale fotbaliştilor de la noi şi de aiurea, dar despre această realizare a celor al căror pahar s-a umplut cu drama de la #Colectiv, se păstrează embargoul tăcerii.

DE CE, OARE, MĂ ÎNTREB?

De ce oare, I se refuză omului de pe stradă dreptul de a I se recunoaşte PUBLIC, ÎN MASS-MEDIA, o realizare atât de importantă, cea mai importantă de fapt din ultimii 68 de ani?

De ce li se refuză dreptul morţilor de la #Colectiv, acel drept, acel merit de a fi schimbat ceva, chiar şi dincolo de mormânt, AICI, UNDE AM RĂMAS NOI, CEILALŢI?

Pentru că, oamenii de rând au reuşit să determine DEMISIA UNUI GUVERN INCOMPETENT!

Această realizare, are următoarele implicaţii:

  • De acum înainte, putem să obligăm orice guvern care comite abuzuri să demisioneze, pentru că EXISTĂ PRECEDENTUL;
  • De acum înainte, putem să obligăm ORICE PARLAMENT INCOMPETENT SĂ DEMISIONEZE vezi articolele 85, 89, 99, 102, 104 din aceeaşi Lege Fundamentală: CONSTITUŢIA ROMÂNIEI.
  • De acum înainte, putem să obligăm ORICE PREŞEDINTE INCOMPETENT SĂ DEMISIONEZE. Mecanismul legal, îl avem şi îl avem de mulţi ani. Dar este pentru prima oară când, oamenii străzii au acţionat PENTRU RESPECTAREA LEGILOR EXISTENTE.
  • Avem legi, legile funcţionează, dar pentru ca acest lucru să producă efecte, TREBUIE SĂ LE CUNOAŞTEM ŞI SĂ CEREM HOTĂRÂT RESPECTAREA LOR DE CĂTRE CEI CARE EXERCITĂ PUTEREA ÎN NUMELE NOSTRU!

Altfel, democraţia este o vorbă goală, un slogan electoral.

NOI SUNTEM DEMOCRAŢIA, fiecare român în parte sau, suntem anarhia, dacă refuzăm să devenim conştienţi că această ţară, este ceea ce rezultă din asumarea răspunderii la nivel de individ.

O ţară de analfabeţi funcţional, duce la abuzuri fără limite şi la haos. Oricâte guverne de experţi tehnocraţi ar veni în fruntea României, vor da faliment dacă NOI, STRADA, REFUZĂM SĂ ÎNVĂŢĂM TOATĂ VIAŢA, la nivel de individ.

Închei acest omagiu adus Oamenilor Străzii, cu cuvântul lui Tudor Chirilă:

– Citit de 128 vizitatori

România, acest cazan în clocot

Mărgele pe aţă 01

De două zile mă tot documentez şi încerc să trec peste impulsurile viscerale pe care le simt, ca orice vieţuitoare aparţinătoare regnului animal.

Dar mai ales, caut să fac faţă asaltului de visceralitate, de instinctualitate, care se revarsă de pretutindeni în noua mass-media: INTERNETUL.

De două zile, petrec ore nenumărate citind articole, vizionând videoclipuri.

De două zile, urmăresc două subiecte explozive:

  • Drama de la “Colectiv”;
  • Demisia guvernului “Ponta”.

De două zile, caut să-mi păstrez echilibrul şi echidistanţa. În tot acest vacarm, în tot acest clocot, îmi revine în minte, OBSESIV, apelul lui TUDOR CHIRILĂ:

SCRISOARE CĂTRE LICEENI

Stau şi mă întreb, [DACĂ?] acei supravieţuitori de la “Colectiv”…

  • Au văzut apelul lui Tudor?
  • Şi, dacă cumva l-au văzut, au făcut ceva CU EI ÎNŞIŞI?
  • Câte cărţi au citit în ultimele douăsprezece luni?
  • Ce căutau în acel subsol în care se lansa o muzică numită GUNOI? Pentru că ASTA ÎNSEAMNĂ TRASH: GUNOI! Ce căutaţi dragilor între gunoaie? L-aţi ascultat pe Tudor? Aţi făcut ce v-a învăţat? Dacă făceaţi, eraţi la ora aceea într-o bibliotecă. Sau acasă, în pat, îngropaţi în paginile unei cărţi. Ce contează care carte, cum bine zice Tudor?

Ce văd însă la aceşti supravieţuitori?

Arată cu degetul la toată lumea: la ISU, la ministrul de interne, la ex-premierul Ponta şi încă la o listă interminabilă de vinovaţi. Cu o singură excepţie. Uită să arate cu degetul la ce au făcut ei înşişi sau, la ce au uitat să facă pentru ei înşişi.

Eu ştiu un singur lucru: ADEVĂRUL, STĂ ÎN LUMINĂ!

Care e lumina aia formidabilă de la “Colectiv”, în care să se simtă bine ADEVĂRUL?!

Sunt multe de spus şi “PRO” şi “CONTRA”. Dar asta înseamnă o discuţie interminabilă şi în final, inutilă. Polemică, se numeşte.

Acum, mă orbeşte un singur lucru: ACOLO, AU MURIT OAMENI. Mi-e absolut indiferent ce vârstă aveau, ce culoare, ce şcoală.

Condiţia de OAMENI, vine înainte de orice altă etichetă.

Aşa că, o să scriu mare:

LA “COLECTIV”, AU MURIT OAMENI!!

Mă doare, pentru că altul e mesajul pe care l-a transmis Tudor Chirilă decât cel care răzbate acum în stradă.

Mă doare, pentru că altul e mesajul pe care îl transmit eu însumi prin cărţi şi prin articole.

Mesajul meu, este sintetic vorbind, mereu acelaşi: SPUNE-MI POVESTEA TA!

Şi DA, sunt alături de Tudor Chirilă, pentru că mie mi-a spus ceva URLETUL LUI!

Am copilărit în Teatru. Cunoşteam toate cotloanele, văzusem cum se schimbă actorii între două scene, cum se machiază, cum se demachiază, ce înseamnă “repetiţie pe text”, ce înseamnă “mişcare scenică”, cum râd, cum plâng, cum îşi fac farse unii altora, cum strâng din dinţi când sala e un congelator şi clănţăne de frig şi foame, pentru că “The Show Must Go On!”.

Pentru că acolo, în sala de spectacol, CINEVA a venit să vadă O POVESTE spusă de ei.

Te-ai gândit vreodată că şi actorii au copii?

Tata, venea câteodată din turneu la ora 3 dimineaţa.

La ora aia, în teorie şi eu şi soră-mea, dormeam. Fiind eu ceva mai mare ca ea, mă strecuram şi spionam. Ştiam că Tata e lihnit de foame. Fusesem cu el de-atâtea ori în turnee, inclusiv “itinerante”, adică cu vagonul de dormit, de colo-colo, cu somnul întrerupt de hupele locomotivelor de manevră. Tudor poate că ştie din poveşti despre astea, dar eu LE-AM TRĂIT.

Ştii ce întreba tata, aşa flămând şi rupt de oboseală cum era?

Copii au mâncat? Sunt bine?

Abia dacă “copii sunt bine şi au mâncat”, îndrăznea să întrebe “A mai rămas ceva de mâncare? Sunt lihnit!”

Te întrebi poate ce legătură este între ce făcea Tata la ora 3 dimineaţa şi copii de la “Colectiv”?

ESTE! Pe aceşti copii, i-a întrebat oare cineva, un tată, o mamă, un unchi, o mătuşă:

Ai mâncat? Eşti bine? Te doare ceva? Ai vreun vis al tău? Ai vreo dezamăgire? Sunt un tată bun? Sunt o mamă bună?

Eu cred că dacă i-ar fi întrebat, aceşti copii ar fi fost într-un cu totul alt loc, la acea oră, în acea zi.

Crezi oare că dacă Ponta a demisionat, asta îi va face pe părinţii din România mai responsabili faţă de copii lor? Mă îndoiesc. Sincer!

Ba chiar mă întreb de ce oare lipseşte o modalitate de a trage la răspundere părinţii iresponsabili, CHIAR DE CĂTRE COPII LOR?

Dar răspunsul la această întrebare, trebuie să îl dea învăţământul, care ne dresează pe toţi: să fim cuminţi, să învăţăm bine asta înseamnă ca papagalii! să căutăm un job bun asta înseamnă o sinecură la buget! să tragem ca vitele până la pensie şi, ideal, să murim cu 24 de ore înainte de pensionare, ca să scăpăm guvernul de grija de a ne plăti prăpădita aia de pensie; guvern şi-aşa destul de surmenat de puzderia de probleme personale şi de clan.

Dar dacă alunec pe panta asta, tot la o polemică inutilă ajung şi esenţa, tot asta rămâne: EU, CE AM FĂCUT PENTRU MINE?

Şi, dacă am ajuns în punctul acesta, inevitabil subiectul “Generaţia Identitară” (îmi?) sare în ochi.

Au dreptate acei copii să se revolte? Eu ştiu că DA.

Li s-a dat voie să-şi spună povestea? Greu de spus!

Am citit un articol care îi demontează şi ca demers şi ca oameni. Nişte copii “iresponsabili” şi “inconştienţi” de ceea ce fac, “plătiţi să citească un text în faţa camerei de luat vederi”.

Oare? Chiar aşa să fie? Doar atâta minte să aibă aceşti copii? Sau asta cred şi vor să creadă cei care au publicat articolul, pentru că asta le convine să creadă, pentru că astea sunt “dovezile” pe care au vrut ei să le găsească?

Unde este ADEVĂRUL CARE STĂ ÎN LUMINĂ?

Mi-e indiferent ce vor spune aceşti copii despre cum s-a născut acel mesaj, acum, când probabil au fost supuşi hărţuielilor şi ameninţărilor de tot felul.

Important este că ceea ce spun ei, are o bază reală şi sunt primii copii care au avut ocazia să participe la ceea ce aş numi eu, ACTUL DE CONDUCERE COLECTIVĂ.

Mai sunt enorm de multe de spus. O să mai spun. Despre demisia unui prim-ministru, de pildă.

Acum însă, mă opresc. Poate că ai şi tu o poveste a ta de spus.

Hai să alternăm la tribună, chiar dacă tribuna asta la care vorbesc, mi-o plătesc singur, din ce pot şi cum pot…

ACTUALIZARE 1: 13:05

Şi, ca să trecem de la vorbă la faptă, dau cuvântul Bisericii Ortodoxe Române:

https://ioanflorin.wordpress.com/2015/11/05/ca-tara-sa-poata-fi-locuita/

– Citit de 128 vizitatori

Mărgele pe aţă

Mărgele pe aţă 01

Te întrebi desigur, ce vrea să însemne “Mărgele pe aţă”.

O să formulez câteva posibile răspunsuri. Dar m-aş bucura enorm dacă te-ai strădui să descoperi TU ÎNSUŢI!

De ce să te închid eu într-o cutiuţă, fie ea şi de aur, bătută cu nestemate?!

Iată câteva posibile soluţii la aparenta dilemă:

  • (AUTO)Terapie prin scris. Practic Terapia prin scris, cam din anul 1969. E ceva vreme de-atunci! M-am gândit că într-o lume în care puşcăriile gem de pensionari şi abonaţi, în care spitalele gem de bolnavi, în care ministerele de resort pretind că sunt depăşite de situaţie, poate o să-i vină cuiva ideea de a înceta să joace rolul atât de dulce şi seducător al victimei şi să caute O SOLUŢIE să iasă din Labirintul Dramelor de Control.
  • Gânduri. Gândurile, sunt materia primă din care construim Realitatea Fizică în care ne bălăcim şi ne văicărim, rolurile pe care le jucăm pe Scena Vieţii, dramele, comediile, tragediile, tragi-comediile în care ne plasăm personajul pe care îl mimăm… Acea Realitate pe care o criticăm pe care o tot dărâmăm cu tot felul de conflicte, personale, de grup, locale, regionale, (în)armate sau dezarmate, naţionale sau continentale şi, când ne plictisim de cele continentale, conflicte mondiale. Gânduri. Gândurile unui om ca şi tine. Le scot LA LUMINĂ, pentru că ADEVĂRUL, STĂ ÎN LUMINĂ!
  • Reflexii ale lumii înconjurătoare culese dinlăuntrul meu. Într-o zi de vară a anului 1970, pe când reciteam “La ţigănci” a lui Mircea Eliade, mi-a încolţit în minte ideea că lumea s-ar putea să fie o oglindă ciclopică, în care mă văd cum sunt. Exact aşa cum sunt! Doar că, aşa cum aveam să-mi dau seama peste ani, trebuie să descopăr scara la care sunt mărite fiecare dintre celulele, moleculele, atomii, bozonii, leptonii şi celelalte cărămizi dinlăuntrul meu. Asta îmi dă cea mai mare bătaie de cap şi cum doar prin scris am reuşit să aduc oarece Lumină în chestiunea în cauză, m-am gândit să îţi dau mai multe motive de nelinişte CONSTRUCTIVĂ. Pentru că, de neliniştile tale distructive, se ocupă restul oamenilor de pe glob, sub bagheta magi-pulatoare (Adică, de la: MAGIE + MANIPULARE) a celor care condupulează de la a conduce prin minciună şi manipulare destinele naţiunilor.

I’m going to take your most valuable asset: YOUR ATTENTION!!

The closer you look, the lesser you see!

Now You See Me.

Şi totuşi, ADEVĂRUL, s-a aflat, se află, se va afla ÎNTOTDEAUNA CHIAR SUB OCHII TĂI!

Now, you see me!

Şi, dacă ai probleme cu Engleza, îţi amintesc faptul că acesta e un blog personal şi se adresează celor care ştiu să facă distincţia între un ziar plătit de un patron în care scriu şi publică mercenarii cu pixul şi un spaţiu personal, în care cel care îl generează, permite accesul oricui îşi doreşte să intre şi ACCEPTĂ CA BUNUL SIMŢ ŞI ADEVĂRUL să îl călăuzească în acest labirint!

Te afli aşadar în casa mea şi, aşa cum te-am primit, “Sine ira et studio” pot să te şi dau afară: NOTHING PERSONAL. Just Business!

AŞADAR:

  • Ai venit aici pentru că vrei să mă cunoşti.
  • Pentru că vrei să înveţi să te cunoşti
  • Şi, decât să pierzi vreme preţioasă tot dând-o în bară, vrei să vezi cum o dau EU în bară, poate TU, reuşeşti să faci altfel.
  • De asta am scris. De asta SCRIU. Poate descopăr mâine, de ce am dat-o în bară azi. Sau, de ce am reuşit. Toate au o cauză, pentru că toate sunt ÎN LEGE, ÎN ADEVĂR.

Altfel, de ce să pierzi atâta vreme? Sunt atâtea alte variante de pierdut vremea! Încearcă şi altceva!

– Citit de 76 vizitatori

Trei ani sub Linux


Linux Mint 13 XFCE, 2015

 

A trecut ceva vreme de la ultimul articol publicat aici, dar cred că cititorii mei ştiu că mă preocupă mai mult viaţa de familie şi autodezvoltarea decât altele şi, aici, cum am mai spus, scriu când simt nevoia şi când consider că am ceva de dăruit, în plus faţă de ceea ce oferim deja pe siturile noastre Şcoala ZENLA şi Vibraţia Numerelor.

Astăzi, fiind vorba despre o sărbătoare specială pentru sufletul meu, vreau să spulber temerile celor care îşi doresc să treacă de la Windows la Linux, cu câteva impresii acumulate în trei ani de lucru sub Linux, ca mediu de producţie.

Ca orice tranziţie de la un sistem de operare orientat novice (Windows) la unul orientat profesionist (Linux), depăşirea momentelor dificile, cere o atitudine şi o strategie PROFESIONALĂ.

O să spun însă de la început că, mă dezic de lumea amatorilor de polemici “Sistemul de operare X este mai bun ca Y”.

Şi asta, pentru simplul motiv că, de-a lungul celor 20 de ani de carieră în domeniul calculatoarelor, am făcut mii de instalări/dezinstalări, mii de ore de configurări, remedieri, recuperări de date şi, prin prisma acestei experienţe, singurul lucru pe care îl pot spune despre orice sistem de operare, este că:

Cel mai bun sistem de operare, este cel care ţi se potriveşte ca o mănuşă!

Cine a priceput ce am vrut să spun, OK. Pentru restul, recomand vreo 10 ani de practică serioasă în calculatoare, sisteme de operare, aplicaţii, service hardware şi software. După aceea, mai vorbim! 😉

Aşadar…

Este Linux bun pentru un mediu de producţie?

Fără discuţie că da.

Am să trec în revistă doar ceea ce am realizat eu şi cu ce, fără descrieri, pentru că m-aş lungi pe multe pagini. Cine e interesat de detalii, să-mi scrie şi voi vedea cum o lămurim!

  • Administrare. Fiind partea cea mai importantă a activităţii unui freelancer care lucrează pe internet, iată „sculele” mele preferate: CloneZilla, Partition Saving (Damien Gibouret), GParted, LuckyBackup, Synaptic Package Manager, GDebi Package Installer, 7zip, BleachBit, Krusader, SunFlower, MidnightCommander, MountManager, Samba, K3B, ImageWriter;
  • Blogging. LibreOffice + Inkscape + GIMP + Gthumb + Okular + Krusader + BleachBit;
  • Audio-Video-Grafică. Audacity, VLC, OpenShot, ffmpeg, WinFF, Artista Transcoder, Avidemux, DVDStyler, Inkscape, GIMP, Shutter, SimpleScreenRecorder, guvcview;
  • Office. Pentru chestiunile legate de sarcini de birou (corespondenţă, cercetare-documentare), folosesc LibreOffice, GEdit, Thunderbird, Chrome, FireFox, QupZilla. În rest, combinaţii ale programelor deja amintite.

Toate programele amintite, se pot instala din Synaptic Package Manager, cu mici excepţii care se rezolvă cu „Add PPA”, după care actualizarea, are loc automat.

Linux Mint 13 XFCE

Distribuţia asupra căreia m-am oprit după circa 1000 ore de testare a diverse distribuţii, este cea din subtitlu: Mint 13 XFCE.

Fără a fi „distribuţia perfectă” sau „distribuţia ideală” (am destule să îi reproşez!) este totuşi distribuţia care mi s-a potrivit cel mai bine, cum spuneam la începutul articolului.

Fără a fi un habotnic al CLI (Command Line Interface) sunt totuşi destul de leneş încât să scotocesc după o soluţie CLI dacă în serverul X ajung la un pomelnic de clic-drag-OK-etc.-etc.-bla-bla-bla. Uneori, unele probleme se rezolvă infinit mai simplu din CLI decât din mediul grafic! Din acest motiv, am preferat XFCE ca DM (Desktop Manager), în locul sofisticatului KDE, care, el în sine, e mai mare decât Linux însuşi, ca pachet separat. Las la o parte faptul că uşurinţa în utilizare, costă resurse enorme!

Cum mă simt după 3 ani de lucru zilnic cu Linux?

Liber, liniştit, confortabil!

Asta ar fi esenţa celor 3 ani. Sigur, dacă ar fi să intru în detalii, sunt foarte multe de spus. Pe ansamblu însă, ceea ce mi se pare important de subliniat este faptul că Linux, înainte de a fi un sistem de operare, este O COMUNITATE!

Pentru cei care văd într-un sistem de operare o unealtă care leagă oamenii, cred că această caracteristică este primordială şi definitorie.

În lumea Windows, lucrurile se petrec cu totul altfel şi „Wait for the next release!” e sloganul de bază.

În fine, cred că merită să menţionez că, hărţuiala la care te supune orice sistem de operare Windows, este pur şi simplu inexistentă în cazul Linux şi ASTA, mie mi se pare extrem de important.

Mai mult, faţă de anii 1997 – 2000, când am început eu cu Linux, problema recunoaşterii dispozitivelor de tot felul, a rămas mai curând o amintire.

Fără ca suportul pentru dispozitive să fie ieşit din cale-afară de performant, el există şi asigură o funcţionare decentă, „la zi”.

Şi ca să închei articolul şi cu o demonstraţie a afirmaţiei de mai sus, voi prezenta în curând, o primă impresie asupra unui sistem foarte portabil: ASUS X200M.

– Citit de 294 vizitatori

Cerinţele lucrului de acasă

Munca la domiciliu şi tehnologia informaţiei

 

Atunci când mi-am schiţat în minte „următorul articol” mi se părea că o să pot rezolva pe scurt.

Întâmplarea Ce-o fi aia!?! dar… hai să trecem mai departe! face că am avut multe discuţii pe chat şi în „lumea fizică” de când am publicat articolul despre lucrul de acasă şi am reuşit să-mi dau seama că sunt extrem de puţini cei care au o imagine de ansamblu CLARĂ, PRECISĂ, privind ce înseamnă CREAREA UNUI LOC DE MUNCĂ.

Aşa încât, în loc să mă trezesc că public un articol-nuvelă, de şase – opt mii de cuvinte, m-am decis să o iau pe îndelete şi, funcţie de tine, de cei care vor cu adevărat răspunsuri la întrebări, de întrebările pe care le voi primi, să conduc dezvoltarea seriei de articole astfel încât să fiu mai aproape de cei care sunt foarte hotărâţi să treacă la un alt mod de viaţă.

Principalele probleme de care m-am izbit, în cazul meu particular, au fost mai curând legate de anumite cerinţe specifice felului meu de a fi decât de aspectele teorie+practică şi asta, pentru că mi-am început de foarte devreme procesul de autoeducaţie.

Fără să intru acum în amănunte legate de construirea unui loc de muncă pentru categorii speciale de oameni, cum sunt cei cu capacităţi extrasenzoriale şi talente multiple sau „supradotaţii” cum li se mai spune, voi prezenta aici o serie de cerinţe esenţiale, a căror îndeplinire îţi permite să ÎŢI CREEZI UN LOC DE MUNCĂ SINGUR, pentru că ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ LUCREZI DE ACASĂ!

  • O aptitudine foarte bine dezvoltată. Un loc de muncă de acasă, presupune că ţi-ai dezvoltat cel puţin o aptitudine, cel puţin la nivel de FOARTE BINE, preferabil la nivel de EXCELENŢĂ. Altfel, pierzi şi timp şi bani, ca să afli ceea ce pentru mulţi este evident: cu muncitori necalificaţi se fac munci necalificate şi piaţa geme de muncitori necalificaţi care cerşesc pe la colţuri de stradă sau pe la primării. A muta cerşitul de pe stradă pe internet, face din cerşit un singur lucru: cerşetorie informatizată. Nimic altceva.

  • Noţiuni elementare de organizarea şi normarea muncii. Cine îşi închipuie că poţi avea un serviciu RENTABIL, CONVENABIL, fără a fi capabil să ÎŞI calculeze câţi bani îi trebuie într-o zi, o lună, un an, ajunge să tragă targa pe uscat şi să se înglodeze în datorii, după cel mult trei luni de aventuri absurde în lumea antreprenoriatului făcut după ureche. Pe scurt, normarea şi organizarea muncii se referă la ceea ce pot să fac, la ce nivel de calitate şi în cât timp, FĂRĂ SĂ AJUNG LA SPITAL!

  • Experienţă în organizarea şi administrarea TIMPULUI. Cea mai dură capcană şi cel mai terifiant demon al muncii de acasă, al afacerilor online, este ILUZIA LIBERTĂŢII ABSOLUTE. Oricine poate confirma după maximum doi ani de muncă în regim de freelancer că, principala nenorocire, este tocmai faptul că eşti liber să munceşti când ai chef şi cât ai chef. Aşa încât, înţelegi pe dos libertatea asta şi tragi chiulul ca la serviciul de care tocmai te-ai despărţit, cu impresia că îi faci bucata şefului sau şefilor, că la unii e cazul unor resentimente cumulate în decenii! care te-a nedreptăţit cândva. Şi aici, îţi scapă un detaliu mititel: TU EŞTI ŞEFUL ÎN CARE DAI, în fiecare secundă de chiuleală!

  • Administrarea (managementul) afacerilor. Este un complex de aptitudini pe care, dacă le ignori, porneşti cu stângul, pentru că, spre deosebire de un job la o fabrică sau la o instituţie oarecare, unde alţii se ocupă de asta şi tu primeşti ordinele „de sus”, într-o afacere în care munceşti de acasă, într-o afacere online, TU EŞTI SINGURUL CARE DECIDE, DE LA A LA Z! Marea problemă a unui fost salariat este că, a fost învăţat să fie un simplu executant şi mecanismul decizional, a fost şi a rămas complet necunoscut pentru el, pentru simplul motiv că se ocupau alte compartimente de toate treburile astea.

  • Cercetare-Dezvoltare. În vreme ce într-o fabrică oarecare partea asta de muncă e contractată cu un institut specializat care furnizează contra cost rezultatele comandate de către conducere, acasă, tu faci totul adică: şi partea de cercetare şi partea de studiu de piaţă şi partea de dezvoltare şi partea de costuri de implementare şi amortizare a unui produs sau serviciu şi planificarea recuperării investiţiilor şi încă o listă lungă de alte activităţi.

  • Marketing. Aici cam toată lumea ia plasă în proporţie de 99%. Cam toţi cei pe care îi cunosc eu şi care au pornit pe calea lucrului de acasă, şi-au închipuit că dacă au făcut nişte mărţişoare sau ceva lucru de mână, o să se vândă singure, o să tăbărască clienţii pe ei şi o să le bată vântul produsele înainte să-şi dea ei seama că le-au vândut. Din păcate, marketingul este o ştiinţă complexă, care înseamnă cunoaşterea psihologiei cumpărătorului, cunoaşterea a ceea ce înseamnă piaţă de desfacere, ce înseamnă promovare, care sunt tehnicile, ce înseamnă REPUTAŢIE (brand), cum se câştigă reputaţia, cum se păstrează şi încă o puzderie de cunoştinţe pe care cam toată lumea doar îşi închipuie că le are şi în realitate, aceste cunoştinţe le sunt total necunoscute. Mulţi oameni îşi închipuie că sunt singurii din lume cărora le-a venit ideea X şi după luni în şir de eşecuri dureroase, sume uriaşe de bani irosite, află că e plină lumea de „produsul minune” cu care îşi închipuiau ei că o să rupă inima târgului…

Închei aici, cu precizarea că, fiecare dintre cerinţele enumerate, este un domeniu vast de cunoştinţe, cu privire la care s-au scris mii de cărţi, s-au făcut filme, există sute de teze de doctorat. A ignora acest ocean de informaţie, înseamnă un singur lucru: EŞEC GARANTAT.

Pot spune ca ultimă idee, că, deşi am lucrat cam două decenii în producţie, în fabrică, m-am izbit de toate cele de mai sus, deşi mi-a plăcut să citesc şi să pun în practică.

Există însă foarte multe lucruri a căror punere în practică, necesită un cadru organizat, o echipă; altfel, e nevoie de sume exorbitante de bani, de mult timp şi de un psihic capabil să îndure milioane de eşecuri ŞI SĂ O IA DE LA CAPĂT, DUPĂ FIECARE EŞEC!

– Citit de 1132 vizitatori

Munca la domiciliu şi tehnologia informaţiei

Munca la domiciliu şi tehnologia informaţiei

M-am decis să încep o serie de articole pe tema muncii la domiciliu, aşa cum este ea cunoscută ca modalitate de a îţi câştiga existenţa, de multe decenii şi asta, din mai multe motive, dintre care prezint aici doar unul singur ca fiind principal, pentru că ACEST MOTIV mi se pare important pentru tine, de vreme ce ai ajuns să citeşti acest articol:

LUNA ACEASTA AM ÎMPLINIT 20 DE ANI DE FREELANCING!

În fine, acum, după ce am acumulat două decenii de “muncă la domiciliu” sau, cum mai este cunoscut acest gen de muncă pe plan internaţional, FREELANCING, m-am decis să prezint într-o serie de articole, acele informaţii care să te ajute pe tine, care eşti o persoană interesată să îşi schimbe stilul de viaţă din cel pe care îl ai acum, într-unul foarte diferit, în care munca la domiciliu, adică FREELANCING-ul, să fie caracteristica fundamentală.

DE CE SCRIU DESPRE FREELANCING sau MUNCA LA DOMICILIU

  • În primul rând, deoarece experienţa mea de douăzeci de ani, trebuie dată mai departe;
  • Pe de altă parte, deoarece cam tot ceea ce înseamna “munca la domiciliu” acum 30 de ani, s-a schimbat radical şi doar o parte din ceea ce era valabil atunci ca CERINŢE DE BAZĂ, mai e valabil şi astăzi;
  • Un alt motiv, este acela că, există o hiper-inflaţie de pseudo-oferte de locuri de muncă de acasă, de “afaceri la domiciliu”, cum le spun şnapanii care le fac reclamă mincinoasă şi eu consider că este corect din partea mea ca om care munceşte de acasă, să spulber mitologia asta toxică privitoare la CE SE POATE FACE CU ADEVĂRAT DE ACASĂ, ÎN CE CONDIŢII ŞI CU CE REZULTATE şi ce anume e minciună, manipulare şi înşelătorie pervers ambalată în vorbe mieroase, destinate să prostească oamenii aflaţi în zona disperării. Am considerat şi continui să consider că a profita de un om căzut jos, este o mârşăvie dintre cele mai josnice posibile, la fel cum consider că este o mârşăvie ordinară să profiţi de neştiinţa cuiva, pentru a îl transforma în sclav al tău. Dar intrăm în chestiuni de etică, deontologie profesională, profesionalism, morală şi cred că e încă prea devreme să scriu despre asta ACUM.
  • Afacerile online, cărora li se face reclamă pe 80% din internetul românesc, sunt de fapt nişte slujbe amărâte, unde munceşti 200 – 250 de ore lunar, ca un sclav, pentru propăşirea concernelor transnaţionale şi îmbogăţirea în continuare a celor care deja deţin cam 95% din resursele de tot felul ale Pământului. Mă opresc aici cu consideraţiile acestea. Ideea de bază pe care vreau să o reţii, este că există o diferenţă nesemnificativă între a fi vânzător în piaţă, vânzător de mărar luat de la turci de la en-gros şi a fi vânzător online de cosmetice “Avon” sau mai ştiu eu ce altceva, amăgit de vorbele “ai propria ta afacere”. Pentru că e o diferenţă fundamentală între a fi în general vânzător de orice şi ORICE OM DE AFACERI, aşa cum e o diferenţă colosală între A FI PRODUCĂTOR DE MĂRAR sau de COSMETICE, care SUNT EFECTIV NIŞTE AFACERI şi a fi vânzătorul produselor numite;
  • M-am mai decis să scriu şi deoarece primesc mereu mesaje pe privat legate de “cum să fac bani” şi mai ales “cum să fac bani pe net” şi îmi este foarte greu să ofer mereu şi mereu aceleaşi răspunsuri, la mereu şi mereu alţi oameni. Sunt un singur om şi am destule pe cap şi fără să repet ca o flaşnetă scricată, mereu şi mereu aceleaşi fraze. Mi se pare mult mai corect ca cine vrea cu adevărat să înveţe, să pună mâna şi să citească nişte cărţi şi nişte articole de 10.000 de ori dacă are nevoie şi pe urmă SĂ FACĂ ce scriu eu aici şi să lase vorbăria goală despre “afaceri online”, pentru că din vorbe, poţi doar să prosteşti un ignorant mai ignorant ca tine, care e dispus să te creadă, pentru că oricum, e total pe dinafară de subiect, deci, “orice zboară, se mănâncă”.

În fine, voi încheia lista de motive, cu unul care mă doare, pentru că, am fost şi eu cândva începător şi, priveam cu încredere nelimitată către toţi cei care ziceau ceva despre “afaceri online”, “afaceri la domiciliu”.

Există o cantitate colosală de mincinoşi, de escroci, de şnapani, care prezintă în toate nuanţele de roz-bombon afacerile online, la modul “cum să faci 5000 de euro din două clicuri” sau alte aberaţii de acelaşi gen.

Vreau să desfiinţez miturile afacerilor care pot fi făcute doar cu clicuri de mouse, pentru simplul motiv că sunt nişte escrocherii ordinare, nicidecum afaceri online, aşa cum sunt lăudate, adică “fără să ai nevoie să înveţi ceva”.

În orice afacere online, ai de învăţat între 5000 (DA, CINCI MII!!!) de ore şi până la 15000 (cincisprezece mii!!) de ore, până să faci primii bani, indiferent de varianta pe care o alegi.

Cam 99 la sută din vânătorii de “oportunităţi” de afaceri, confundă un serviciu online oarecare, adică, un job mărunt online, cu o afacere.

Am mai discutat asta în câteva articole, am prezentat şi în cursul de afaceri online “CBPN 01” derulat între 2010 – 2013, dar se pare că lumea refuză să priceapă că bani fără muncă sunt HOŢIE, ESCROCHERIE, MINCIUNĂ.

Ca să termin cu porcăriile astea care se vehiculează pe net, o să scriu în următorul articol despre DEZAVANTAJELE LUCRULUI DE ACASĂ.

Am ales să încep să intru în această problematică cu DEZAVANTAJELE, pentru că, toată lumea îi dă înainte cu “avantajele”, ca şi cum afacerile online ar fi nişte ouă de aur, care cresc în corcoduşii de pe marginea drumurilor şi oricine se poate îmbogăţi peste noapte, doar dacă întinde mâna să culeagă.

Aşadar, în articolul următor, îţi voi prezenta “demonii” cu care m-am luptat, mai ales în primii 10 ani de freelancing, adică, în perioada 1995 – 2005.

Sursă foto: http://www.verasage.com/blog/trashing-timesheets/new-technology-trailblazer-bb-consulting-services/

– Citit de 1748 vizitatori

Strategia mea online pentru 2015

 

Portret-Serban-In-Oglinda-02.jpg

 

Astăzi, o să îţi vorbesc despre strategia mea online pentru anul 2015.

 

Dat fiind faptul că sunt la mine acasă şi dat fiind faptul că te afli în vizită, de vreme ce citeşti rândurile acestea, înseamnă că te interesează cam ce înseamnă “strategie online” şi poate în mod general, “strategie”.

 

Am observat că multă lume confundă “strategie” cu tactică, inclusiv firme care oferă traininguri pe mii de euro. Dar asta, e o altă poveste. Poate fi privită în mai multe moduri şi poate o să discut în alt articol şi despre asta…

 

De ce o strategie online?

 

Fără îndoială, te întrebi de ce tocmai o strategie online, când există deja o mulţime de informaţii privitoare la anumite efecte negative ale online-ului din perspectivă psihică, socială, etc.

 

Am o mulţime de argumente, dar voi reda aici doar pe cele care PENTRU MINE, prezintă importanţă:

 

  1. Am 46 de ani de experienţă în lucrul cu limba Engleză. Pot înşira aici şi câteva subpuncte, dar mă opresc aici. Poate cu altă ocazie;
  2. Am 21 de ani de experienţă în afaceri clasice şi 5 ani de experienţă în afacerile online;
  3. Am propriile mele afaceri online, propriile mele situri, propriile mele produse şi servicii;
  4. Am acumulat o experienţă pe care o pot transmite celor care, în loc să consume 20 de ani învăţând ceea ce ştiu eu, la nivelul de expertiză la care am ajuns eu, vor să “scurteze” drumul, măcar cu 25%, ceea ce, înseamnă cam 5 ani;
  5. Sunt SPECIALIST SEO. Atât timp cât pe un cuvânt cheie am reuşit să umplu prima pagină cu rezultate a Google DOAR CU PAGINILE MELE, cred că îmi pot permite să afirm că SUNT EXPERT SEO. Totuşi, dacă mă fudulesc cu chestia asta, risc să mi se urce gloria la cap. Aşa că, ajunge şi “Specialist SEO”. Oricum, am surclasat situri internaţionale care au în spate firme de webmastering şi cred că restul e foaie-verde pe lângă REZULTATELE CONCRETE. Recordul meu de performanţă, este surclasarea a 180 milioane de rezultate. Adică, am ajuns înaintea a 180 milioane de pagini web.
  6. Am învăţat să mă joc cu motoarele de căutare, destul cât să pun pe prima pagină orice am eu chef să pun, în mai puţin de trei săptămâni;
  7. Piaţa românească, e nesemnificativă comparativ cu piaţa anglofonă. Raportul de forţe, este de 1:293. Adică, un acelaşi articol scris în română care îmi aduce 1 (un singur) vizitator, dacă îl scriu în Engleză, îmi aduce 293 de vizitatori. Sau, cititori. Pentru mine, este deja IRELEVANT. În condiţiile în care am învăţat pe cineva blogging şi a reuşit să facă peste 1000 de citiri, până la 2500 citiri pe un singur articol ÎN ROMÂNĂ în ziua publicării, îmi permit să afirm că sunt expert în blogging şi ca atare, pot să abordez o piaţă de 300 de ori mai mare ca cea Românească. Am tot ce îmi trebuie! 😉
  8. Afacerile online au fost inventate în spaţiul anglofon. Altfel spus, dacă am reuşit să ajung la nivel de expert pe o piaţă catastrofală cum e cea românească, şansele mele sunt spectaculoase pe piaţa internaţională!

De ce te interesează pe tine strategia mea?

Să zicem că sunt un tip cinic şi vreau să îmi bat joc de toată lumea, dar vreau să o fac într-un mod CONSTRUCTIV:

 

O să îţi arăt dacă ai chef să urmăreşti acest blog, zi vde zi, cum o să ridic un blog în Engleză, de la aproape ZERO, la nivel de AFACERE ONLINE.

 

Te-aş minţi dacă aş spune că ştiu cât o să dureze. Poate că va dura un an, poate doi, poate mai mult, poate mai puţin.

 

Ideea este că, vei vedea cu ochii tăi cam ce meserie ştiu şi vei vedea în timp real, ce mă pricep să fac în materie de:

 

  1. Blogging. Altfel spus, jurnalism online;
  2. Afaceri online. Altfel spus, cum se fac banii pe net;
  3. Webmastering. Poţi vedea aici, dacă vei urmări în continuare articolele scrise, cam ce înseamnă dedesubturile unei afaceri online;
  4. Educaţie antreprenorială. Vei avea ocazia să înveţi să îţi faci propria ta afacere online, bazată pe propriile tale aptitudini. O parte din educaţia necesară, o primeşti gratuit pe Şcoala ZENLA. Cealaltă parte, o primeşti aici. Dacă ai chiar intenţii serioase. Altfel, poţi să îţi pierzi timpul pe aici, până la urmă, ce mai contează unde ţi-l pierzi, dacă tot ai timp de pierdut.

 

STRATEGIA MEA PE 2015

Strategia mea, este un simplă:

 

  1. Dezvoltarea blogului www.sserbanro.com;
  2. Menţinerea şi dezvoltarea Şcolii ZENLA de către Monica;
  3. Extinderea afacerii online de la piaţa Românească, la piaţa internaţională;
  4. Dezvoltarea acestui blog şi oferirea unei resurse de educaţie antreprenorială, în mod transparent şi în timp real;
  5. Dezvoltarea educaţiei NECONVENŢIONALE, de tip INDIVIDUAL şi INDIVIDUALIZAT, la sediul nostru de la Casa Măgura, prin lucru direct cu cei interesaţi.

 

Dacă vei urmări serios ceea ce public aici, vei vedea cam ce anume fac, la modul concret. Detaliile, le voi oferi celor care vin să lucrez cu ei LA MĂGURA.

 

Pentru restul, adică, cei care umblă după informaţii de uz general, sunt deja suficiente materiale gratuite pe care le-am creat şi le oferim deja de 7 ani.

 

Mai mult decât atât, cărţile pe care le ofer, sunt suficiente pentru a îţi porni propria afacere online, DACĂ LE STUDIEZI SISTEMATIC, ÎN REGIM AUTODIDACT.

 

Cum spuneam, dacă vei fi pe fază, vei afla din conţinutul acestui sit şi ce anume programe educaţionale NECONVENŢIONALE oferim special pentru cei interesaţi.

 

Într-un articol viitor, voi prezenta care sunt condiţiile efective de la care pornesc ACUM acest experiment la scară globală.

 

ULTIMUL ARGUMENT.

 

Ultimul meu argument pentru această strategie, este faptul că în curând, împlinesc 56 de ani. Cine îşi închipuie că am de gând să-mi pun pielea pe băţ de dragul sloganelor “democratice”, se înşeală amarnic.

Cine îşi închipuie că am de gând să dau la târnăcop până oi muri ca să-mi cumpăr cu salariul luat într-o lună trei sticle cu apă plată şi să plătesc biruri fără număr, până la moarte, iar se înşeală.

Am de gând să tind spre un ideal poate utopic pentru tine, dar PERFECT REALIZABIL PENTRU MINE:

FAC DOAR CE-MI PLACE, CÂND AM CHEF ŞI CÂT AM CHEF ŞI SUNT PLĂTIT REGEŞTE PENTRU ASTA, TOT TIMPUL.

 

 

 

– Citit de 751 vizitatori

Setări în wordpress.com pentru apreciere (rating, stars) comentarii – pagini etc

Scriu acest articol (tutorial WordPress) scurt pentru DRStoica (Cătălin Stoica) şi toţi cei care au bloguri pe wordpress.com (bloguri gratuite).

Deşi eu am plecat de acolo de mult şi am cam uitat cum e să îţi instaleze WP pluginurile şi să îţi limiteze drastic accesul la facilităţi, am zis că merită să fac un tur de orizont şi să văd cam cum mai e pe partea de free-blogging.

Iată acum paşii pentru setările de apreciere a unei pagini, articol sau comentariu.

Sunt mai multe posibilităţi, dar vreau să fac povestea scurtă:

  1. Dashboard > Settings;
  2. Din meniul “Settings”, alegem submeniul “Ratings”. Deci, Dashboard > Settings > Ratings;
  3. Apare fereastra pe care o poţi vedea mai jos:

 

WordPress.com, Rating settings

Aşa cum se vede în imagine, apare o fereastră cu setări, care are trei tab-uri: Articole, Pagini, Comentarii.

Faci clic pe fiecare dintre ele şi selectezi ceea ce crezi că se potriveşte cel mai bine cu ce anume vrei să oferi.

Pentru cazul blogului lui Cătălin Stoica, cel menţionat, este vorba despre tab-ul 3, “Comentarii”.

Ca să apară toate opţiunile, trebuie făcut clic pe linkul “Advanced options”, care apare atunci când este afişată prima oară fereastra de setări pentru aprecieri (Ratings).

Este de reţinut că pot fi stabilite mai multe stiluri de apreciere, dar cel mai frecvent este cel cu steluţe (e cam ca like-ul de pe facebook) şi lumea îl cam ştie, deci opţiunile implicite trebuie doar selectate din acea ferastră, prin bifarea check-box-ului corespunzător.

În cazul concret, am selectat Show ratings on “Comentarii” pe tab-ul “Comentarii”.

La fel se poate proceda pe “Articole”, respectiv “Pagini”.

Sistemul este antrenant mai ales pentru participarea la comentarii, dar şi ca o formă de cotaţie a cititorilor, privind părerea (personală, deci subiectivă!) cu privire la articol, sau la pagină, pe ansamblu.

SUCCES TUTUROR! :)

 

 

– Citit de 648 vizitatori

Cum se vede internetul de pe telefonul mobil?

Telefonul ACER Liquid Z4

Povesteam în articolul trecut “Din nou acasă”, că am fost în Grecia să ajut la “repatrierea” lui Monica.

Am avut oarece aventuri pe drum dar poate una dintre cele mai stranii “aventuri”, a început abia după ce am început să ne reluăm viaţa de zi cu zi, aici, ACASĂ.

Ca mai toată lumea, comunicăm. Cum fiecare are în minte rezultate maxime cu costuri minime şi asta ţine tot de o viziune a sustenabilităţii!!— ne-am gândit că, de vreme ce avem deja un abonament convenabil la o reţea de telefonie mobilă, să mai luăm un SIM, tot de la DIGI (RDS).

Zis şi făcut! Am luat SIM-ul şi hai să-l şi punem! Boom! Telefonul lui Monica, nou-nouţ, suportă doar protocolul 2G! Altă belea! Şi? Cum o rezolvăm?

La RDS, aveau doar chinezării, despre care aveam un feed-back îndoielnic. Atunci?

Hai pe la celelalte reţele, să vedem ce găsim “la liber”. Din poartă în poartă, am ajuns la concluzia că mai jos de 400 lei, găsim cam tot ce aveam deja: 2G. Bună politică de piaţă! :o

Aşa se face că, Monica s-a ales cu un calculator de buzunar ACER Liquid Z4. M-am uitat la specificaţii… O maşină destul de bună, dacă am în vedere dimensiunile! Ce m-a pus în încurcătură însă, era sistemul de operare: Android 4.2.x!

Cum m-am cam săturat de tehnologie, după câteva zeci se sisteme de operare testate şi “frecate”, pe parcursul celor 20 de ani de calculatoare, i-a revenit lui Monica sarcina să pună frumuşel mâna să înveţe, singurică!

Soarta are simţul ironiei!… De vreo câteva luni, tot discutam cu Monica despre dezvoltarea afacerii noastre online şi, cu statisticile în faţă, i-am spus că mă cam îngrijorează ponderea traficului, pe surse de trafic. Cam 71% din traficul de pe aproape toate siturile noastre, provine de pe dispozitive mobile. Ea mi-a zis să-mi iau o tabletă, că cu asta rezolv mai multe. M-am tot uitat, ba la una, ba la alta şi în zona 300 – 500 lei, mi s-a părut că zvârlu banii pe jucării de-o vară.

Am apelat şi la Gabi Ursan şi la Tudorel Bezea şi precizez aici că articolul e o continuare a discuţiei iniţiată de el, “Ce am învăţat în 2 săptămâni cu acces la internet doar de pe telefon şi m-am convins că, ori fac o investiţie serioasă undeva în zona 900 lei, ori mă las păgubaş!

Fără îndoială, pentru cineva care se ocupă de calculatoare, e tentant, e o jucărie utilă, mai ales ca webmaster şi creator de conţinut şi în plus, rezolvam problema “Cum se vede de pe…?”!

Totuşi, aşa cum spuneam în articolele despre Casa Măgura, aveam şi avem multe alte priorităţi şi costul unei tablete mulţumitoare, mi s-a părut totuşi cam mare pentru bugetul şi cheltuielile care ne aşteaptă în continuare. Aşa încât, fără să stau prea mult pe gânduri, am zis că poate e mai bine cu “telefon deştept” decât cu “tabletă magică”!

Trebuie să recunosc, după stressul iniţial nivelul documentării sistemelor de operare ale telefoanelor inteligente, lasă mult de dorit!! am trecut la ceea ce ne interesa: mail şi browsing.

Configurarea wireless mi-a luat vreo câteva zeci de secunde şi ne-am văzut online!

Bineînţeles că primele situri pe care le-am vizitat, au fost Vibraţia Numerelor şi Şcoala ZENLA!

După ce “am luat pulsul”, am vrut să vedem pe lângă modul în care poate fi citit şi modul în care se afişează conţinutul şi viteza cu care se încarcă siturile noastre, comparativ cu altele. Pentru comparaţie, am preferat nişte situri de IT-işti şi câteva bloguri cu renume.

Astfel, Am mers la Gabi Ursan, la Tudorel Bezea, la Cristian China-Birta (Chinezu’) şi la Mashable.

Trebuie să spun că sunt foarte mulţumit de munca mea ca webmaster, atât pe partea de ergonomie a siturilor cât şi pe partea de viteză!

Dată ţinem seama de faptul că ACER Liquid Z4 are “doar” 512 MB RAM şi că e totuşi un calculator cu care facem poze, filme şi navigăm pe internet şi între altele, mai vorbim şi la telefon, e chiar foarte bine “garnisit”!

Dar acum, vreau să trec la chestiunea delicată, pe care am semnalat-o şi în comentariul de pe staupenet.ro:

ÎNCOTRO ne ducem cu internetul pe telefoanele inteligente?

Şi, ca să extind sfera:

Încotro se îndreaptă internetul?

 

Astăzi, o să scriu doar câteva cuvinte, dar voi reveni cu mai multe aspecte pe tema asta, pentru că mi se pare extrem de importantă, în contextul civilizaţiei umane, raportată la modul de viaţă numit SUSTENABILITATE.

Spuneam în comentariu că pentru mine, „forţa” cu care mă atrage internetul, se numeşte EDUCAŢIE IEFTINĂ.

Vreau să elimin din start interpretările ambigui, aşa încât voi reformula ideea astfel:

Eu consider că era marketingului pe internet, aşa cum a explodat această profesie în primul deceniu al acestui secol, a cam apus.

Am învăţat multe, dar poate lucrul cel mai important care s-a petrecut cu mine şi din câte constat şi cu alţii, este faptul că am putut conştientiza că o relaţie umană înseamnă înainte de toate, o privire ochi în ochi, o strângere de mână, un braţ petrecut pe după umerii celui cu care te întâlneşti şi care îţi bucură clipele existenţei şi sufletul.

Se pot face enorm de multe pe internet, dar aşa cum văd eu o relaţie între oameni, o relaţie a omului cu mediul să de viaţă zis generic „Natură”, e exclus să putem avea. Şi mă refer la o relaţie NORMALĂ! Virtualizarea îşi are limitele ei şi avem deja de cules o mulţime de roade otrăvite de pe urma excesului de virtualizare.

Evit să intru în detalii. Sunt convins că cine vrea cu adevărat argumente, le găseşte cu motorul de căutare şi sunt destule articole defetiste dar şi de natură de a ne provoca la meditaţii profunde şi introspecţie.

Eu vreau să spun doar că, pentru mine, atât tableta cât şi telefonul inteligent, sunt utile atâta vreme cât mă pot ajuta eficient în PROCESUL DE AUTOINSTRUIRE ŞI AUTOCUNOAŞTERE!

Aşa încât, subliniez ideea: spun DA dispozitivelor mobile, atât timp cât pot să fac eu ele EDUCAŢIE, la toate nivelele şi potrivit tuturor nevoilor: atât să MĂ EDUC, cât şi să ofer educaţie, din experienţa mea, celor care mi-o cer.

Astfel, pentru mine, internetul se vede de pe telefonul mobil, CA O UNIVERSITATE LA PURTĂTOR!!

– Citit de 700 vizitatori

Din nou acasă!

Luminita, Dan şi Monica în Salonic, 03-10-2014

La o cacao cu lapte, pe strada Dimitri Gounari, lângă Palatul lui Galeriu

 Zilele din urmă, ne-am ocupat de prioritatea zero a noastră, la vremea respectivă: revenirea lui Monica în ţară.

Am plecat vineri, 02-10-2014 spre Grecia, împreună cu o familie de prieteni, Dan şi Luminiţa, care ne-au ajutat cu transportul.

Drumul e destul de lung, sunt cam 700 km de la Alexandria până în Salonic şi se traversează Bulgaria, cam de la un capăt la celălalt.

Dacă de la Ruse la Sofia a mers bine treaba, la Sofia, au început durerile de cap. Una peste alta, Bulgaria e faină, e o zonă cu multe forme de relief şi e plăcută, dar străzile şi semnalizările rutiere, lasă mult de dorit.

Sunt multe zone în care se lucrează la drumuri, devierile de traseu sunt destul de numeroase şi ne-am rătăcit la ducere, chestie care ne-a costat vreo 3 ore în plus, lăsând la o parte stressul cauzat de învârtitul “în gol”.

Am plecat din Alexandria pe la ora 7:30 ca să evităm schimbul de tură la Giurgiu-Ruse şi am ajuns în Salonic, abia pe la ora 23:30.

Monica ne aştepta, casa era plină cu cutii cu tot felul de lucruri, mărunţişuri, cam ce-am reuşit să adunăm şi noi în cei peste cinci ani de când suntem împreună şi cât a stat Monica în Grecia, din acest timp.

Eram obosiţi, rupţi, mai ales după sâcâielile de pe lângă Sofia, plus că am avut ceva probleme şi cu remorca. Nişte şuruburi pierdute pe drum, din cauza trepidaţiilor…

Ne-am dus să bem o cacao cu lapte prin apropiere de casă, cu ce-am mai povestit, cu ce-am plănuit pentru sâmbătă, s-a făcut fuguţa ora 2:00.

Bineînţeles că am căzut laţi toţi patru! Monica împachetase cam toată ziua şi cărase şi tot “permutase” la cutii iar noi trei, veniţi de pe drum şi stresaţi de şoselele din Bulgaria pe de o partre, apoi de problema remedierii remorcii pe de alta…

Sâmbătă (03-10-2014) , am rezervat-o pregătirilor de drum şi cumpărăturilor. Am fost cu Dan şi cu Luminiţa prin piaţă Piaţa Artistotel, e singura piaţă permanentă cu produse agroalimentare din Salonic!apoi pe la magazine şi în fine, am servit masa la un restaurant, o franciză numită SPATA, în apropiere de locuinţa noastră din Grecia, undeva lângă palatul împăratului Galeriu, Piaţa Navarinu (Plateia Navarinu).

Am locuit în anii petrecuţi în Grecia, în ceea ce se numeşte “Istoriko Kentro”, Centrul Istoric, zona cea mai din centru a oraşului. Zona îşi trage denumirea în parte din considerente fizice, fiind chiar centrul oraşului şi în parte din considerente istorice, pentru că este zona complexului imperial construit de împăratul Galeriu, prin secolele III- IV. Acum, din acest complex mai sunt vizibile Palatul imperial, Arcul lui Galeriu şi Rotonda, construcţii care se întind pe o axă de peste 1000 metri lungime, pe lângă bulevardul-pietonal Dimitri Gunari. Fotografia de mai sus (Luminiţa-Dan-Monica), este făcută chiar lângă ruinele palatului imperial, pe “odos Gounari” (strada Gunari).

În fine…

Timpul avut la dispoziţie era scurt, deci aspectele turistice, au fost secundare, fiind mai curând pretextul unei digresiuni de la treburile mai grele la care eram “protagonişti”.

După cumpărături, ne-am ocupat de remorcă şi ceva verificări tehnice uzuale.

Ne-am culcat din nou “devreme”. Cred că era deja ora 1:00.

Dimineaţă, cred că am fost primul care s-a trezit, chiar m-a mirat, eram destul de obosit după alergătura din zilele precedente…

Ne-am apucat de urcat bagajul în remorcă. Ne-am bătut ceva capul cu aranjarea bagajelor în remorcă, dar în final, toate au ieşit bine şi am început marşul spre Alexandria la ora 7:30.

De această dată, fiind poate şi pe timp de zi, Sofia a fost mai puţin neplăcută, deşi era să ne încurcăm din nou din cauza lucrărilor şi a proastei semnalizări a şoselelor.

Am constatat că în Bulgaria, te descurci mult mai greu decât în Grecia, cu orice limbă străină ai şti. Eu vorbesc acceptabil Engleza, Italiana şi Franceza. Monica Greacă şi Engleză. Din nefericire, într-un singur loc am reuşit cu chiu cu vai să ne descurcăm cu Engleza. Se pare că perioada “Republica Sovietică Socialistă Bulgaria” şi-a pus amprenta adânc asupra oamenilor şi abia generaţiile de după 1989 au un minimum de deschidere către conceptul “Cetăţean al Terra”…

În fine, duminică 05-10-2014 la ora 20:30 eram în faţa casei la noi şi începeam operaţiunile de debarcare…

Am terminat repede, ne-am luat “la revedere” de la Luminiţa şi Dan şi ne-am dus să mâncăm ceva la Edma, o pizzerie din apropiere, mai decentă şi cu o atmosferă mai plăcută.

Pe urmă, a început calvarul…

Casa s-a umplut cu cutiile cu lucruri şi ne chinuim încă să găsim soluţii pentru a aranja lucrurile, astfel încât să putem cât de cât respira şi noi.

Mai jos, o mostră grăitoare, cu Monica în rolul principal… :)

Numerologul de serviciu

Facem numerologie, tot timpul!

Despre ce va urma şi câteva considerente privind evoluţia spirituală în contextul civilizaţiei şi culturii urbane însă, despre ce înseamnă să ţii post într-o deplasare lungă, voi vorbi pe situl Şcoala ZENLA, într-un articol dedicat concluziilor desprinse din această călătorie şi în legătură directă cu Dieta Hiper-Hidratată.

 

 

 

 

 

– Citit de 1001 vizitatori