Linux Educaţional şi Linux Pentru Acasă

Education Pink Floyd The Wall

Pink Floyd, The Wall: Another Brick In The Wall 2

Astăzi, vreau să împărtăşesc câteva idei şi frământări ale mele, în legătură cu un subiect a cărui importanţă în România şi oriunde în lume, este crucială: EDUCAŢIA şi mai ales AUTOEDUCAŢIA.

E posibil să fi omis să spun ce anume m-a determinat să aleg Linux, acum aproape 20 de ani în urmă şi ce motivaţie m-a făcut să am răbdare 15 ani să trec la Linux. Două motivaţii puternice au fost şi ele au rămas în continuare:

  1. EDUCAŢIA. Este notoriu faptul că şansele de supravieţuire ale unui om educat, într-o lume din ce în ce mai agitată şi mai tehnologizată, sunt mult peste ale unui analfabet sau ale analfabetului funcţional. Linux este o soluţie viabilă şi îndrăznesc să afirm asta, indiferent de părerile altora şi ceea ce afirm vine din propria mea experienţă! ba chiar mai mult decât atât, este o soluţie performantă! Să mai amintesc despre cealaltă latură a lumii? Acea latură opusă super-tehnologizării, opusă transformării omului într-un tranzistor între milioanele de tranzistori ai unui chip care controlează o maşinărie oarecare, acea latură a societăţii care militează pentru INTEGRAREA OMULUI ÎN MEDIU, latură care preocupă din ce în ce mai mulţi oameni? SUSTENABILITATE este astăzi cuvântul cheie! Vedem cu toţii ce înseamnă o societate administrată de agramaţi, analfabeţi funcţional şi inculţi. O trăim clipă de clipă, de şapte decenii. Sau poate de 7 secole. Sau poate chiar mai mult…
  2. COSTURILE EDUCAŢIEI. A început să mă dezguste fanfaronada şi minciuna sfruntată numită “învăţământ gratuit”. Învăţ de-o viaţă şi pot spune despre educaţie ca proces, că este oricum şi orice, ÎN AFARĂ DE GRATUITĂ! Mai mult decât atât, afirm că EDUCAŢIA este exorbitant de costisitoare şi ai nevoie de un curaj nebun să alegi să pui educaţia înainte de toate nimicurile care se promovează cu bugete de reclamă de miliarde de euro lunar. Dacă te-ai trezit măcar un pic la realitate, atunci ŞTII că aşa stau lucrurile!

Acestea sunt, în opinia mea, argumentele care ar trebui să determine orice om să aleagă educaţia şi cum scăderea costurilor educaţiei devine un obiectiv primordial, evident, m-am orientat asupra soluţiilor aflate la îndemână.

E adevărat, visez la un sistem de educaţie complex şi absolut gratuit pentru toată lumea. Un sisatem la care oricine să aibă acces fără vreo restricţie. Visez ca această paradigmă să devină o tradiţie transmisă din generaţie în generaţie, respectată şi dezvoltată.

Deocamdată, constat că este un vis şi-atât.

Dar am făcut ceea ce mi-a stat în putinţă să împing acest vis din zona himerelor fără consistenţă, în zona REALITĂŢII.

Ştiu că achiziţionarea unui calculator, încă reprezintă un efort mare pentru nenumărate familii din România. Dar mai ştiu şi că se poate.

Şi aici, intervine prima parte a titlului: LINUX EDUCAŢIONAL.

Putem folosi calculatorul ca sală de clasă şi ca profesor, disponibil în orice moment, pentru orice nevoie educaţională am avea?

Fără îndoială, dacă preiau ideea la modul absolut, suntem încă extrem de departe de o astfel de realitate.

Totuşi, există foarte multe mijloace cu ajutorul cărora ne putem spori educaţia, cunoaşterea şi autocunoaşterea, dacă apelăm la un calculator.

Un laptop ieftin, costă undeva spre 800 lei. EU am cumpărat aşa ceva. E drept, e în clasa “net-book”, adică ceva mic, compact şi cu resurse modeste, dar pentru un începător, îl consider excelent şi suficient de performant. Se numeşte ASUS X200M şi sunt deja şi alte variante disponibile pe piaţa noastră.

Şi AICI intervine chestiunea delicată a COSTURILOR. Pentru că dacă la hardware adăugăm şi costul licenţelor pe care legile ne obligă să le plătim pentru a avea dreptul de a folosi un software LEGAL, intrăm într-o spirală inflaţionistă, perfect controlată de către lumea comercială.

Şi, ca să trecem la adevărul de dincolo de slogane, un Windows cu licenţă, costă 140 euro. Asta, înseamnă 630 lei.

Ca să ai o imagine a ce înseamnă 630 lei, eu am cumpărat de la second hand un Lenovo T 61 cu 615 lei şi un Lenovo T400 cu 680 lei.

Pe Lenovo T400, am făcut multe dintre testele Linux despre care am scris aici şi o parte din materialele video.

DE CE LINUX PENTRU EDUCAŢIE?

Am argumentat mai sus, din perspectiva financiară. Dar mai este încă o perspectivă, pe care o înţeleg doar cei care lucrează în domeniul calculatoarelor. Sistemul de operare şi calculatorul, sunt ca un autoturism care are tot ce îi trebuie, în afară de caroserie!

Câţi oameni ai văzut tu înghesuindu-se să cumpere o maşină fără caroserie?

Un calculator cu sistem de operare şi atât, este de un foarte redus folos pentru educaţie. Ca să îl poţi folosi, ai nevoie de programe, cu ajutorul cărora, să îţi dezvolţi o aptitudine sau alta, după cum simţi că ai chemarea interioară. Toţi simţim o atracţie deosebită către o activitate şi ne simţim încărcaţi energetic, împliniţi şi chiar fericiţi, când facem un anumit lucru, când desfăşurăm o anumită activitate.

Ei bine, până să găsim acea activitate, de multe ori ne irosim decenii din viaţă. Iar când în final, după căutări istovitoare am descoperit, constatăm că am îmbătrânit mult prea mult ca să ne mai intereseze altceva decât… obştescul sfârşit!

Ai dubii? Stai de vorbă cu bunicii tăi, cu alţi oameni în vârstă de peste 70 de ani şi întreabă-i ce şi-ar fi dorit să fie în viaţă şi apoi compară cât din ce şi-au dorit, a devenit realitatea lor de zi cu zi?

Eu am reuşit să transform calculatoarele mele în nişte instrumente care scurtează acest proces, cu cel puţin 20 de ani!

Totul este să ştii ce să faci şi cum să faci!

Altfel, calculatorul e o pagubă ca multe altele cu care suntem asaltaţi din reclamele fără număr, care ne populează până la refuz existenţa.

LINUX PENTRU ACASĂ

Închei acest articol, această confesiune publică, cu o idee care îmi doresc să îţi dea de gândit, măcar cât îţi dau de gândit hoţiile şi escrocheriile parlamentarilor şi ale guvernanţilor:

Linux Pentru Acasă, este un program care s-a născut dintr-un vis mare pe care îl hrănesc de o viaţă. Am făcut atât cât am putut de unul singur. Mi-au fost de mult mai mare ajutor străinii (Linux este un program dezvoltat de milioane de străini şi de extrem de puţini români!), decât cei din ţara mea, care preferă reclamele ieftine, incultura, analfabetismul, hoţiile şi minciunile decât libertatea, echilibrul, înţelegerea şi cooperarea.

TU POŢI SCHIMBA ASTA!

Depinde ce alegi: furtul, hoţia, oportunismul şi minciuna Windows şi alte programe “crăcuite” sau calea cinstei, a legalităţii, a muncii, a cooperării mondiale, a partajării resurselor?

Linux Pentru Acasă, este un program izvorât din spiritul GNU-GPL.

Dar pentru ca el să se dezvolte, e nevoie de o echipă de oameni care să pună umărul. O echipă din ce în ce mai mare, care să lucreze la şi pentru dezvoltarea unor instrumente şi mijloace de instruire, dar mai ales de AUTOINSTRUIRE.

Pentru că eu unul, am încetat să mai cred de ani buni în valoarea instruirii, a ceea ce se numeşte “învăţământ”. Cine poate şti mai bine ca mine CE VREAU EU SĂ ÎNVĂŢ şi mai ales, CE POT SĂ ÎNVĂŢ, PENTRU CĂ M-AM NĂSCUT CU CE ÎMI TREBUIE să o fac, repede şi bine?

AUTIONSTRUIREA este ceea ce ne va face mai buni, mai înţelepţi şi mai bogaţi, din toate punctele de vedere.
Şi ultima idee, la care te invit să cugeţi din adâncul tău: chiar crezi că există vreun om pe lume a cărui comportare, al cărui sistem de valori este situat dincolo de orice îndoială, dincolo de orice greşeală?

EŞTI SINGURUL OM DIN LUME CARE, DACĂ GREŞEŞTE FAŢĂ DE TINE, TE POATE IERTA.

E mult mai uşor să te ierţi pe tine pentru o stângăcie, pentru o scăpare, decât să ierţi pe altcineva. Şi ştiai asta, cu mult înainte să ţi-o spun eu!

Şi dacă acel altcineva din cauza căruia tu ai apucat pe un drum greşit în viaţă, care îţi aduce chinuri şi nefericire îşi zice “profesor”, a cui oare consideri astăzi că este răspunderea pentru tragediile din viaţa ta?

Răspunsul la această întrebare, îl găseşti în rezultatele de la examenele de capacitate şi de bacalaureat, din ultimii 15 ani.

Copii ştiu ce vor de la ei şi de la viaţă. Au ştiut-o dintotdeauna, de când e lumea. Întrebarea este… Oare noi, cei care ne spunem “oameni maturi”, “profesori”, “părinţi” şi o puzderie de alte titluri pompoase cu care ne împănăm pe măsură ce trec anii, ŞTIM CU ADEVĂRAT SĂ ASCULTĂM COPII?

ŞTIM CU ADEVĂRAT SĂ LE DĂM CE AU EI NEVOIE, CE NE CER CU O DISPERARE MUTĂ?

Sau.. le dăm ce ne-am fi dorit să avem noi, fără să ne pese măcar cât negru sub unghie ce vor ei, dintr-un egoism stupid şi distructiv, născut din nenumăratele frustrări pe care le-am acumulat de-a lungul vieţii?

 

 

– Citit de 14 vizitatori

Kogaion Linux: Sfârşit de capitol

Coder-Programmer

Articolul de astăzi, va fi cu certitudine mult mai scurt decât te aştepţi şi totodată (poate) mult mai lung decât l-ai vrea. Pentru mine, e atât cât am nevoie să fie: nici lung, nici scurt. Atât cât trebuie să fie.

Şi se prea poate să fie despre cu totul altceva decât se aşteaptă toţi cei care au citit celelalte articole despre calculatoare şi Linux, în general, sau Kogaion, în particular…

Afirmasem cu ceva vreme în urmă că sunt dispus să mă apuc să realizez un mic manual pentru această distribuţie. Cum am renunţat definitiv la ideea de a face acest lucru, am considerat corect faţă de acei cititori care, ca şi tine, sunt interesaţi de această distribuţie mai mult ori mai puţin să fac precizări care mie, mi se par cruciale, vitale pentru mine şi pentru înţelegerea corectă de către TINE, a ceea ce sunt eu ca Fiinţă.

După ce am publicat ultimul articol legat de upgrade-ul la Alpha 5, am urmărit să văd evoluţia proiectului şi, când au apărut distribuţiile noi, le-am testat.

Ce rezultate am obţinut, este insignifiant pentru mine, pentru sistemul meu central de valori, pentru FAMILIA MEA, pentru priorităţile mele în viaţă.

Ceea ce este semnificativ pentru mine, este faptul că m-am implicat exagerat de mult într-un proiect care s-a dovedit că este total NECORESPUNZĂTOR nevoilor mele, atât ca om cât şi ca utilizator de calculator.

Mai grav, m-am trezit târât într-o cursă al cărei final îl cunosc de mulţi ani şi de care mă simt străin în totalitate.

M-am trezit prins într-o capcană care se numeşte “The Man-Machine”, exact aşa cum au definit-o cu decenii în urmă, cei de la Kraftwerk.

Da… O capcană periculoasă:

  • M-am trezit că am uitat că pentru mine, calculatorul este un auxiliar în muncă, nicidecum piesa centrală a existenţei mele;
  • M-am trezit că a ajuns calculatorul să-mi guverneze existenţa, ca şi cum aş fi un modul RAM, sau o placă de extensie PCIe sau un HDD…
  • Am uitat (ASTA este foarte grav!) că am pătruns în lumea calculatoarelor pentru a accelera procesul de autocunoaştere şi în nici un caz pentru a deveni sclavul “Machine World”, exact aşa cum au definit-o Pink Floyd cu peste 40 de ani în urmă, în piesa “Welcome To The Machine!”;
  • M-am lăsat târât într-o polemică de adolescenţi, pe cât de stupidă, pe atât de inutilă!

Şi toate acestea, pentru ce? “Cui prodest? cum ziceau romanii pe vremuri…

O miză insignifiantă şi un preţ exorbitant! Am sacrificat în inconştienţa mea din capitalul de timp AL FAMILIEI MELE, peste 120 de ore, pentru ceva care dincolo de faptul că mă îndreaptă într-o direcţie contrară intereselor mele, mă mai şi distrage din muncă şi mă pune în situaţia de a renunţa la sistemul meu de valori fundamentale, de priorităţi în viaţă, de dragul unei mode trecătoare, ca orice modă.

Îmi propusesem să ataşez acestui articol imagini şi un material video, cu care “Să demonstrez că…

Ce să demonstrez? Şi cui ar folosi oare o demonstraţie, indiferent de care parte ar putea fi aceasta catalogată a sta?

Mie, în nici un caz! Dacă aveam ceva să-mi demonstrez mie, deja mi-am demonstrat! Ţie? Cine ştie, poate că da. Dar la fel de bine, poate că ar produce un efect nociv asupra ta… Şi atunci?!?

Din nou: cui foloseşte?

Da, am descărcat toate imaginile RogentOS, chiar şi pe cele foarte vechi. În febra entuziasmului meu deplasat, am crezut că dacă mă implic, o să fac şi o să dreg… Am uitat de ceea ce am eu de făcut, de dragul unui steguleţ care mi s-a fluturat pe sub nas…

Am stricat vreo 10 DVD-uri, mi-am umplut casa de stickuri USB, doar-doar voi ajunge la marele miracol. Stau şi mă întreb, care mare miracol ar fi putut să se petreacă?
După primii doi ani de jucat cu Linux, mi-am dat seama că e perfect perpendicular care e distribuţia pe care o alegi: toate sunt o apă şi-un pământ. Ceea ce contează este dacă distribuţia X sau Y, corespunde într-adevăr nevoilor tale. Restul sunt cosmeticăraie şi mofturi de la “Linux Fashion WorldWide ShowBiz”.

În încheiere, aş putea spune că mi-am pierdut timpul. Dar ar fi o nedreptate. Am trecut printr-o lecţie. O lecţie extrem de dureroasă, în care am descoperit că atunci când uiţi că ai familie, ajungi să o înlocuieşti cu compilatoare, editoare de cod, telefoane mobile, tablete şi calculatoare.

Sunt tineri Kogaionii, exact cum zic cei de la Pink Floyd:

You are young, and life is long, and there is time to kill today. But then one day, you find ten years have got behind you: No one told you when to run, you missed the starting gun! And you run, and you run to catch up with the Sun, but it’s sinking, and running around, to come out behind you again. The Sun is the same in the relative way, but YOU’RE OLDER, shorter of breath, and one day closer to death.

Dacă am mai greşit prin citat, îmi cer scuze, am reprodus versurile din memorie.

Ideea este că, la scară cosmică, atât existenţa mea cât şi a unui calculator, sunt egale cu ZERO. La fel şi a unui sistem de operare, oarecare.

La scara vieţii mele însă, am libertatea de a decide care este “Soarele meu central”: editorul de cod, sau OMUL DE LÂNGĂ MINE?

DEDICAŢIE

Dedic acest articol echipei de programatori-dezvoltatori al distribuţiei Kogaion Linux.

Vă urez succes pe calea pe care mergeţi. La fel de mult succes însă, vă urez pe calea descoperirii a ceea ce contează mai mult în viaţă: OMUL sau MAŞINA?

Răspunsul, îi aparţine fiecăruia şi poate fi oricare dintre ele.

Ceea ce va fi cu certitudine diferit în funcţie de alegere, va fi ceea ce va avea fiecare lângă el, atunci când lumea procesoarelor se va schimba atât de mult, încât a scrie un progrămel oricât de banal, va însemna scrierea a 1 triliard (= 1 * 10exp15 ) de linii de cod, “brand new” şi pe care, paradoxal, puştii de grădiniţă le vor scrie în pauza dintre cântecelele instructive…

De asemenea, va fi foarte diferit, atunci când veţi fi destul de bătrâni încât să purtaţi bastoane şi ochelari model “sifon” şi veţi constata că un calculator e cu totul altceva decât…

Are you an A.I.?

…Like, attracts like!

– Citit de 175 vizitatori

Prezentare video: Programul Multisystem

Header Linux Pentru Acasă - Linux Educational-01

Dacă cumva crezi că te-am uitat în mini-vacanţa care tocmai s-a încheiat, atunci o să-ţi spun că te înşeli!

Da, este drept, am profitat la maximum să fiu împreună cu Monica, să ne simţim ÎN FAMILIE, dar gândul meu a fost alături de toţi exploratorii frontierelor cunoaşterii şi inovaţiei, alături de cei care înainte de a se întreba “De ce eu?fac ceva şi o fac cu bucurie, între care cei ca tine, cei din Lumea Linux, sunt pe podiumul premiaţilor!

Şi pentru că simplele declaraţii sunt… exact ce am scris, “declaraţii”, susţin afirmaţia printr-un nou tutorial video din seria materialelor “Linux Pentru Acasă”.

Duminică am lucrat ceva mai mult la acest nou video şi astăzi, el este la dispoziţia ta şi a prietenilor tăi!

DESPRE CE ESTE VORBA?

Peripeţiile mele în lumea Linux continuă şi pe acest drum, m-am văzut pus în situaţia de a căuta şi găsi soluţii la un set destul de complex de probleme, între care amintesc partiţionarea GPT, lucrul cu partiţiile GPT, trecerea de la mediile optice de boot la medii NAND Flash şi, mă opresc aici.

Despre aproape toate am scris articole şi am făcut tutoriale video, dar chestiunea mediilor bootabile de tip NAND Flash, adică, stick-uri USB şi carduri, am amânat mai mult.

Dacă m-ar fi interesat să mai scriu despre Windows, cu siguranţă era extrem de simplu. Pe mine însă mă interesează să merg mai departe sub Linux, cu atât mai mult cu cât deja am demonstrat că se poate, cu cei patru ani de când lucrez efectiv sub Linux, ZI DE ZI!

Dacă te-ai obişnuit cu stilul meu, ai remarcat că prefer să amân prezentarea unor experimente şi soluţii practice, până în momentul când am siguranţa că TU, Fiinţa care citeşte sau vizionează filmul, ai minimum 80% şanse să reproduci acea soluţie, la tine acasă, pe echipamentele tale.

Astăzi, vedeta articolului meu se numeşte Multisystem şi este un program care, în esenţă, face trei chestii excepţionale pentru noi, linuxiştii:

  1. GRUB2. Pune GRUB2 pe un stick USB sau pe un card (dacă asta e preferinţa ta!);
  2. Scriere ISO. Pune un kit distribuit în formatul ISO, pe stick-ul astfel pregătit;
  3. Actualizarea GRUB2. Simplul fapt că ai copiat un fişier ISO cu o distribuţie capabilă de boot, este doar o parte din treabă! Partea urâtă, este configurarea GRUB2, astfel încât să ai accesul boot-time la kitul tău. Ei bine, Multisystem face şi asta pentru tine! El actualizează tot ce este necesar la fişierele GRUB2, astfel încât kitul tău să apară în meniul de boot!

Şi dacă asta ţi se pare puţin, uite şi “epilogul”: Multisystem, face această operaţie în mod repetat, până când ai umplut tot disculeţul tău cu kituri de Linux (sau alt OS distribuit în formatul ISO)!

Poate că ţi se pare o poveste, doar că eu am testat deja şi… Multisystem, face mult mai multe!

Totuşi, eu vreau să păstrez şi un pic de factor surpriză, pentru că aşa, bucuria explorării programului, o să fie mult mai mare!

Oricum, pentru mine a fost o bucurie extraordinară şi este o plăcere extraordinară să îţi prezint, “de la începuturi”, ce şi cum cu acest program.

În filmul de mai jos, am pornit de la primul pas şi anume, cum găseşti Multisystem, apoi cum îl descarci, cum îl instalezi (inclusiv dacă ai probleme!) şi cum arată interfaţa care, poate fi localizată în Română, aşa cum vei vedea în film!

În fine, după ce vei instala Multisystem, revino aici, pe blog şi vei găsi în curând şi o demonstraţie a ceea ce am reuşit eu să fac cu acest program superb!

Închei precizând că maşina pe care am lucrat este Dell Inspiron 5030 iar sistemul de operare, este Linux Mint 17.3 XFCE, adus la zi.

VIZIONARE PLĂCUTĂ!

– Citit de 41 vizitatori

De la Mint MATE înnapoi la XFCE!

XFCE Logo

De această dată, voi scrie despre experienţa avută timp de 3 săptămâni cu interfaţa (GUI) MATE.

Din păcate, timpul şi faptul că este o activitate care ţine de voluntariat, “pro-bono” adică, mă împiedică să fac teste foarte aprofundate cu interfaţa MATE.
Mi-a plăcut la prima impresie, dar din nefericire, atunci când s-a pus problema lucrului susţinut, s-a dovedit că MATE este un produs încă într-un stadiu incipient, mai curând aflat în zona Alpha decât un produs finit.

Cantitatea înspăimântătoare de regresii şi erori critice s-a dovedit dincolo de orice limită de suportabilitate şi erorile critice, fac practic interfaţa inutilizabilă, dacă este să vorbesc despre a îţi câştiga existenţa cu Linux.

Instabilitatea mediului grafic, imposibilitatea de a rezolva problemele apărute fără zeci de ore de căutări sterile, de timp consumat fără vreo finalitate, m-au determinat să renunţ.

Da, recunosc, din perspectiva consumului de resurse, pare să fie ceva interesant.

Din păcate însă, puţini ştiu că o interfaţă grafică astăzi, reprezintă la modul ideal vorbind! o fuziune subtilă şi perfect armonizată a trei nivele (layers) de interfaţare, toate situate DUPĂ interfaţa numită “sistem de operare” sau, altfel exprimat, PESTE, DEASUPRA acestei fundaţii numită “sistem de operare” care la rândul ei are nivele distincte de interfaţare cu maşina. Kernelul, este doar o interfaţă complexă dintre maşină şi un anumit tip de software, numit “API” Applications Programming Interface inutilizabil de către omul obişnuit şi inteligibil doar pentru programatorii ultra-specializaţi. Pe de altă parte, chiar şi între kernel şi maşină, mai există un nivel de interfaţare software: FIRMWARE-ul!

Sintetizând, deşi MATE ca interfaţă grafică vine cu propuneri interesante, gradul de maturitate al acestei soluţii, este încă extrem de departe de necesităţile curente. Dacă la asta mai adaug şi interferenţele (coliziuni se numesc în programare) cu partea de drivere ale dispozitivelor esenţiale cum sunt dispozitivele USB, care acum constituie o parte destul de importantă a perifericelor (mouse, tastatură, inscriptoare optice, HDD, carduri de memorie, imprimante, multifuncţionale, camere de luat vederi, microfoane, interfeţe audio, etc.), atunci imaginea este chiar descurajatoare.

Ca să iau un singur exemplu… Pentru a putea tipări o pagină oarecare cu un HP 1018 (imprimantă veche!), trebuia să dezinstalez şi să reinstalez imprimanta la fiecare utilizare! Aşa se lucrează cu o imprimantă? Consum o jumătate de oră să configurez imprimanta pentru 30 de secunde de utilizare efectivă?

Închei cu trecerea în revistă a inconvenientelor şi trec la “bătrânul” XFCE.

“Bătrânul” XFCE, pentru mine, desigur, pentru că aceasta este interfaţa grafică pe care am folosit-o din 2012. Din 2010 până în 2012, am preferat versiunea KDE a Mandrake/Mandriva şi în oarecare măsură Ubuntu KDE. Preferinţa, vine în mare măsură datorită excelentei documentaţii, disponibilă pentru practic orice! Momentan, KDE este singura interfaţă grafică echipată profesional pentru orice tip de activitate şi care are şi documentaţia aferentă excelent pusă la punct. Las la o parte stabilitatea, care este fără rival! Totuşi…

Ca orice de pe lume, acest confort, această excelenţă îşi are preţul ei şi încă unul mare… KDE necesită resurse colosale pentru a putea rula bine.

Revin la XFCE după precizările acestea.

Prima impresie foarte plăcută, a fost faptul că mi-am găsit vechile configurări ale interfeţei, făcute sub Mint 13! Trebuie să recunosc faptul că partiţia Home, face minuni! Este chiar ceva excepţional şi inexistent sub Windows!

Partiţia Home, îmi permite să testez când am chef şi ce variantă de distribuţie am chef, fără să mai duc grija configurării aplicaţiilor!

Cu puţină bătaie de cap (utilitarul de backup al listelor de software), chiar şi instalarea aplicaţiilor poate fi automatizată!

Oricum, pot spune că, exceptând imprimanta, care mi-a dat ceva dureri de cap, în rest, tot software-ul de care mă foloseam, l-am instalat în circa 3 ore, ceea ce este zic eu excepţional!

Am făcut afirmaţia de mai sus, depoarece asta deschide posibilitatea testării “într-o după-amiază”, a oricărei distribuţii Linux.

În fine, pe partea de configurare a desktopului, cea prezentată în materialele video, sunt diferenţe, dar funcţionează (sau e prea devreme să mă bucur?) din câte am observat până acum.

LibreOffice, care este un program cheie pentru mine, văd că se comportă civilizat, fără crash-uri neaşteptate. OpenShot, SimpleScreenRecorder, Mixerul, văd că merg, cel puţin în cele 3 zile de când lucrez cu XFCE. Mai mult, am instalat şi programul de captură de ecran Shutter şi merge impecabil!

Am testat şi o cameră WebCam A4Tech HD 1080p PK910H şi calitatea capturii şi a sunetului sunt bune, iar stabilitatea maşinii s-a dovedit bună. Dacă aveam port HDMI, aş fi încercat şi Samsung-ul meu (bătrâna, deja! :) ) HMX Q20. Din păcate, convertor de la HDMI la USB 2.0… cam lipsă!

Deşi am făcut multe teste şi sub MATE cu aceeaşi cameră (A4Tech PK910H), rezultate bune, acceptabile adică, am obţinut doar sub XFCE. Am dat denumirea completă a camerei, pentru cazul în care sunt persoane interesate să îşi cumpere aşa ceva. Este o cameră accesibilă (130 lei) şi pot fi realizate destul de multe cu ea, microfonul fiind destul de sensibil. Pe partea de Skype, rămâne să verific, în timp. Cred că aş avea şi câţiva oameni cu care să fac teste, dintre coechipierii cu care navighez pe “Linux Intergalactic Cruiser”! (Just joking! 😛 )

Cam asta ar fi!

Închei cu o veste, interesantă sper, pentru multă lume!

Am în pregătire materiale video privind realizarea unui stick USB multi-boot, evident, cu GRUB2 ca bootloader!

– Citit de 89 vizitatori

Este Linux-ul îndeajuns de bun încât să înlocuiască Windows-ul?

Aniversarea a 4 ani cu Linux - Linux-Daily-User

Am să fac două precizări înainte de a îmi expune opiniile:

  1. Titlul articolului, l-am preluat din grupul Linux Pentru Prieteni, unde figurează ca sondaj de opinie.
  2. Ultimul lucru care mi-ar trece prin minte, este să înlocuiesc Windows cu Linux!! Mai jos sunt argumentele mele.

În primul rând, voi fi foarte sincer în ceea ce spun, chiar dacă mi s-a atras atenţia de mai multe ori că aş fi “îngrozitor de sincer”. Pentru mine însă, este modul meu de a fi şi cine are probleme în legătură cu a fi sincer, chiar îl rog să sară peste acest articol!

De ce să înlocuiesc Windows?

Înainte de a putea emite o opinie oarecare, cred că definirea corectă a cadrului de referinţă (frame of reference), este ceea ce contează.

Din perspectiva din care văd eu lucrurile, mi se propune să fiu de acord cu o nouă dictatură, de tipul celei defuncte, în care filosofia fundamentală era “Ori eşti cu noi, ori eşti împotriva noastră!” şi îmi permit să afirm că am idee ce înseamnă „dictatura proletariatului”, după ce am trăit în acea formă de organizare socială, 30 de ani din cât a durat (1947 – 1989, 42 de ani).

La ce ar folosi să înlocuim Windows cu Linux? Şi mai exact, cum anume poate fi înlocuită o filosofie de viaţă care înseamnă libertate, armonie, cooperare, dezvoltare, cu o alta, care înseamnă monopol, poliţie, vânătoare de vrăjitoare, vânătoare de oameni, fabricarea de „dosare de cadre”, prezumţia implicită de vinovăţie, abuzuri, şantaje, escrocherii abil camuflate în dosul şi în numele „protejării dreptului de autor”? Ai uitat cumva că Windows interzice upgrade-ul calculatorului fără acordul expres al corporaţiei? Dacă da, înseamnă că ai un Windows FURAT, altfel ai fi ştiut că re-autentificarea este OBLIGATORIE după orice modificare hardware (RAM, HDD, placă video, etc.). Iar asta, înseamnă DICTATURĂ TRANSNAŢIONALĂ!

Schema asta mie mi se pare extrem de cunoscută: sute de milioane de asasinate comise cu sânge rece, în numele lui Cristos? Istoria e plină de astfel de extremisme!!

Adică?!? De fapt, ce ar trebui să fac? Să neg dreptul la existenţă al software-ului comercial? Şi dacă înlocuim Windows cu Linux, cam ce ar însemna asta?

Pentru că din perspectivă semantică, adică, semnificaţia cuvintelor şi a contextului, asta înseamnă că va trebui să plătesc chirie „licenţă” îi zic unii, ca să sune mai sofisticat şi să cadă în plasă cât mai mulţi! Dar asta, e de fapt o chirie, o taxă, un impozit! pentru orice software din familia Linux??!!

Ar mai fi o variantă… Să devină Windows freeware (!!!!!). Chiar dacă într-o bună zi ar fi aşa, pentru mine, e mult prea târziu să mai cred în transformarea bruscă a lupului în oaie şi repet, din perspectiva echilibrului, mi se pare foarte bine aşa cum e acum!

Cine vrea software comercial, e liber să-şi cumpere; cine vrea software gratuit, e liber să şi-l aleagă şi să şi-l instaleze, „după chipul şi asemănarea sa”!

Mă opresc aici şi consider că cine a avut ceva de înţeles, a înţeles deja. Iată cum formulz eu întrebarea, ca să obţin un răspuns UMAN şi SINCER:

ESTE LINUX O ALTERNATIVĂ VIABILĂ LA WINDOWS?

Abia acum putem discuta: cine are şi experienţa lucrului şi cunoaşterea teoretică necesară. Altfel, mi se pare un exerciţiu de vorbire de dragul vorbirii…

Voi preciza însă că perspectiva mea este cea de utilizator de programe, nicidecum de administrator de reţea, de programator sau administrator de fermă de servere de diverse naturi şi cu diverse destinaţii.

Este adevărat că am învăţat şi multe lucruri din domeniul administrării. Acasă, este inevitabil la un moment dat. Dar sunt extrem de multe lucruri din acest domeniu particular, care ies din sfera mea de interes şi faţă de care sunt “tabula rasa” ignorant, adică.

În această ordine de idei, după mai mult de 15.000 de ore de lucru sub Linux, mă consider un utilizator AVANSAT *.

Din acest motiv, consider că EXISTĂ SUFICIENTE RESURSE PENTRU A TRECE LA LINUX, CEL PUŢIN LA NIVEL DE UTILIZATOR CASNIC ŞI FREELANCER., Freelancer însemnând munca desfăşurată la domiciliu, folosind calculatoarele şi internetul, cum este cazul meu şi poate al multor altora, chiar în România, că despre România vorbim aici.

Foarte multă lume se cramponează de un program sau altul, formulând obiecţii foarte categorice “împotriva” Linux şi a programelor disponibile.

Eu consider că dacă îţi poţi câştiga existenţa la un nivel minimal folosind exclusiv programe FOSS pe o platformă Linux sau FreeBSD sau similar ca licenţă, atunci avem o alternativă viabilă!

Fac precizarea că şi sistemele de operare tot la categoria generală “programe” intră!!

Eu unul, le-aş recomanda celor din categoria “contra”, să îşi facă o firmă IT, să o aducă la o vechime minimă de 20 de ani şi după aceea să vorbească despre Linux şi “neputinţele Linux”. Obiecţiile lor, poate că ar avea o oarecare justificare în acest fel şi o brumă de argumentaţie AVIZATĂ. Altfel, sunt vorbe în vânt.

E o mare diferenţă între a utiliza Linux la scară mică pentru rularea de aplicaţii specifice şi o cu totul altă poveste a rula Linux pentru aplicaţii de tip industrial, gen Pixar şi International Light & Magic sau multe alte asemenea firme ultra-specializate, cum ar fi Dassault Systems, ca să dau un exemplu din zona HiTech militar. Pentru necunoscători, Dassault Systems este o firmă care se ocupă cu proiectarea în domeniul militar, pentru Ministerul de Interne al Franţei şi în mod particular, pentru DST (Departement du Securitee Teritorielle du France). Un fel de NSA al francezilor. Partea “civilă” a Dassault, se ocupă cu modelarea solidelor şi are o linie de produse de modelare a solidelor şi a proceselor reale.

Aşadar, dacă e să vorbim despre folosirea Linux pentru astfel de chestii, atunci discuţia rămâne fără obiect, pentru simplul fapt că sistemele de operare pentru astfel de situaţii se construiesc “in house” şi ele însumează în general tot ce e mai bun din lumea tuturor sistemelor de operare, fiind aşadar cu totul alte sisteme de operare decât cele patru sisteme majore, “de consum”: Unix, Linux, MacOS şi Windows.

Ca să dau un exemplu mai puţin “războinic”, SGI şi-a dezvoltat propria platformă hardware şi propriul sistem de operare pentru procesare grafică şi video în timp real, la scară industrială. Astăzi, corporaţia realizează supercomputere. Aşa încât, dacă vrem să discutăm serios, cum spuneam la început, e important să definim foarte clar cadrul de discuţie.
Şi cum pe facebook cadrul de discuţie este “acasă” şi ce putem face ACASĂ cu un calculator, răspunsul meu este cel de mai sus, subliniat. Îl repet, în încheiere:

EXISTĂ SUFICIENTE RESURSE PENTRU A TRECE LA LINUX, CEL PUŢIN LA NIVEL DE UTILIZATOR CASNIC ŞI FREELANCER!!

* NOTĂ: Cum înţeleg eu corelaţia dintre practică şi nivelul atins:

  • Între 0 – 5.000 ore de studiu teoretic şi practică = începător;
  • Între 5.001 – 10.000 ore, nivel mediu;
  • Între 10.001 – 15.000 ore nivel avansat;
  • Între 15.001 – 20.000 ore nivel specialist;
  • Între 20.001 – 25.000 ore nivel expert;

Aceste valori au fost determinate de mine, pe baza corelării timpului investit în dezvoltarea unor aptitudini şi a rezultatelor obţinute. Au fost verificate de-a lungul ultimilor 20 de ani, pe câteva zeci de cazuri, pe care le-am studiat mai îndeaproape.

Valorile de mai sus, sunt cam cu 15% mai mari decât valorile determinate de experţii Universităţi Stanford, USA şi ale altor universităţi care se ocupă cu studii de sociologie profesională şi teoria excelenţei într-un domeniu. Să zicem că sunt eu mai exigent decât americanii. Sau mai sever. Poate că am (totuşi!) motive…

– Citit de 96 vizitatori

Personalizarea desktopului în Linux Mint Mate – Video (2)

Captură Desktop, Mint-17.3 - Rosa 23 07 2017 - OS Version

www.sserbanro.info. Şcoala ZENLA. © Stănescu Şerban, 2016.

Bine te-am găsit!

În episodul de astăzi al seriei de materiale educaţionale “Linux Pentru Acasă”, am continuat demonstraţia personalizării desktopului şi mai precis, am arătat cum se construieşte un desktop pe care să avem la îndemână “la un click distanţă”, cum se mai spune toate aplicaţiile cu care lucrăm des, astfel încât desktopul să fie aerisit şi totodată, să avem la îndemână, să facem cât mai accesibile, aplicaţiile respective. Am trecut în revistă foarte pe scurt şi câteva aplicaţii care prezintă interes mai ridicat pentru creatorii de conţinut şi pentru administratorii de sistem, pentru că acasă, suntem toţi în egală măsură administratori şi utilizatori.

Felul în care mi-am organizat eu lansatoarele, este desigur doar un exemplu, al cărui rost este să te inspire în crearea acelui spaţiu de lucru care să te ajute să ai o productivitate mărită şi, zic eu, să te reprezinte!

Poţi jongla cu ideile, important este să înveţi repede “cum se face”. Mie mi-a luat mulţi ani să învăţ şi pentru faptul că în acea vreme, materialele video erau mai curând de domeniul science-fiction decât ceva realizabil “acasă”…

Acum situaţia s-a schimbat mult şi sper că vei reuşi ca în minutele petrecute vizionând acest tutorial video, să înveţi rapid ce poţi face, astfel încât să-ţi dedici timpul creativităţii şi realizării acelor sarcini care îţi fac realmente plăcere, care te încarcă cu energie!

Cam atât despre materialul de astăzi.

ÎŢI UREZ VIZIONARE PLĂCUTĂ ŞI SUCCES!

– Citit de 60 vizitatori

Personalizarea desktopului în Linux Mint Mate – Video (1)

Header Linux Pentru Acasă - Linux Educational-01

Astăzi, voi vorbi puţin despre personalizarea (configurarea) desktopului.

Dat fiind faptul că acest gen de activitate se învaţă foarte greu din cărţi, pentru că avem de lucru cu programe complicate şi cu multe opţiuni, de multe ori criptice şi dificil de înţeles, am preferat să scriu doar câteva cuvinte şi să realizez un material video sub forma unui serial, în cadrul Programului Linux Pentru Acasă.

Problema personalizării desktopului, este una chiar foarte personală, exact cum spune şi denumirea activităţii (“personalizare”!!) şi asta, deoarece fiecare utilizator are alte cerinţe, pe lângă cele foarte generale, care sunt comune tuturor utilizatorilor, cum ar fi vizionarea unui film online sau offline, navigarea pe internet, ascultarea muzicii, primirea şi trimiterea de mailuri şi chat.

Astfel, sunt oameni care sunt îndrăgostiţi de o anume meserie.

De exemplu, soţia mea Monica, este Astrolog certificat ANC, eu sunt scriitor, webmaster şi informatician, am un prieten muzician, a cărui soţie este designer vestimentar şi croitor de lux. Toate aceste pasiuni, ocupaţii şi profesii, necesită instrumente diferite. Pentru soţia mea, un set de unelte de administrare a calculatoarelor, este o povară inutilă pe maşina ei. De fapt, singurul lucru care o interesează la calculator, în afară de activităţile triviale de mai sus, sunt programele ei de Astrologie şi să funcţioneze foarte bine calculatorul. Cum anume? Asta e treaba specialistului! Specialistul fiind subsemnatul, rezultă că mă priveşte “Ce şi cum”, activităţile le fac atunci când e ea plecată sau, o fac programat, “la mica înţelegere”.

Chiar şi din aceste motive, e clar că problema “Cum arată desktopul meu?”, este una foarte personală!

Totuşi, sunt puţini şi “ei” şi “ele”, care au lângă ei pe cineva cu peste 20 de ani de practică şi care mai şi iubesc calculatoarele. Cât despre cei realmente pricepuţi… Asta, e subiect de carte! 😀

Pentru astfel de oameni, care sunt nevoiţi să îşi rezolve singuri treburile de administrare a calculatorului propriu, am conceput Programul Linux Pentru Acasă, care momentan se compune din articolele publicate deja pe blog, dar şi din materiale video.

Astăzi, îţi prezint primul episod dintr-o serie de câteva materiale video educative, în care îţi arăt cum îmi configurez desktopul “după chipul şi asemănarea mea”, cum vine vorba! Altfel spus, după modul cel mai convenabil pentru un lucru rapid şi eficient, PENTRU MINE.

Cum operaţiile în sine sunt aceleaşi, vei putea să înveţi VĂZÂND ŞI FĂCÂND!

În acest episod şi chiar în toată seria, m-am adresat în special celor care folosesc multe programe şi vor să aibă un desktop aerisit, dar cu toate puse foarte la îndemână.

Cine cunoaşte “Quick Launch Bar” din Windows, va fi încântat să vadă cum se rezolvă asta sub Mint MATE şi cum punem butoanele “One-Click Launch” pe acest Quick Launch.

Te invit în final să faci trei lucruri:

  1. Vizionează cu atenţie filmul. Dacă e nevoie, opreşte-l şi reia din urmă, ca să înţelegi ce fac eu acolo.
  2. Revino la desktopul tău şi PUNE ÎN PRACTICĂ ceea ce ai văzut!!
  3. Distribuie acest articol, tuturor celor pe care îi cunoşti pe internet şi se folosesc de un Linux oarecare. Şi mie îmi place când cineva mă trimite la un articol din care învăţ, chiar dacă ştiu deja multe despre calculatoare. Sunt amănunte pe care fiecare le vede DIFERIT!

VIZIONARE PLĂCUTĂ!

– Citit de 63 vizitatori

Cum facem să meargă WinFF în Mint 17.3 şi Mint 18.0

Remedierea WinFF sub Linux Mint 17.3 şi Mint 18.0

Configurarea corectă a WinFF. www.sserbanro.info.  Şcoala ZENLA. © Stănescu Şerban, 2016.

Popularitatea materialelor video şi a siturilor de video-sharing (partajare video), de genul YouTube, Meta Cafe, Vimeo, este din ce în ce mai mare.

Accesul din ce în ce mai uşor la echipamente foto-video la nivelul utilizatorului casnic, a determinat multă lume să pătrundă în lumea producţiei video şi chiar să descopere o pasiune în editarea video.

Editarea video sub Linux, a devenit în ultimii ani ceva posibil, accesibil!

Unul dintre instrumentele extrem de utile şi necesare în editarea video, este WinFF, o interfaţă grafică pentru ffmpeg-avconv ce scuteşte multă muncă atunci când lucrăm cu formate video diferite şi avem nevoie să facem conversii de formate video, dar şi editare brută, cum ar fi extragerea unui fragment dintr-o filmare video, amplificarea sau diminuarea coloanei sonore, etc.

Aşa cum poate ai păţit şi tu însă şi cum se găsesc descrise situaţii pe forumul Linux Mint, în versiunile 17.3 şi 18.0, WinFF cam ridică probleme. Deşi încă a întârziat să apară soluţia, care eu cred că provine de la installer sau de la funcţia de iniţializare a programului la prima lansare, este o soluţie practică foarte simplă, pe care vreau să o împărtăşesc cu toţi iubitorii producţiei video pe Linux şi ai WinFF sau cei care sunt în situaţia de a îl instala şi folosi.

Din motive mai profunde, necunoscute mie, dintre care doar pe unul îl bănuiesc, WinFF refuză să pornească conversia sub Mint 17.3 şi Mint 18.0. Mesajul de eroare spune că îi este imposibil să găsească bibliotecile “ffmpeg” sau “avconv”.

Grupul de biblioteci ffmpeg-avconv, a suferit unele modificări la instalare şi acum ceea ce se află pe calculatorul celor care fac editare video, este de fapt un pachet meta, care se numeşte avconv. De la „Audio-Video Converter”.

PREZENTAREA SOLUŢIEI

În captura de ecran de la începutul articolului, este deja soluţia prezentată!

Soluţia este aplicabilă la orice distribuţie în care putem instala WinFF şi sub care dă eroarea privind lipsa programului ffmpeg sau avconv.

Iată despre ce este este vorba, pas cu pas:

  1. Pornim WinFF;

  2. Accesăm meniul Edit, din care selectăm opţiunea Preferences. Fereastra de dialog WinFF Preferences, are patru Tab-uri. Dintre cele patru, îl selectăm pe ultimul, „Linux”. Acolo, dacă este prima rulare, în primul câmp, „Path to FFmpeg or avconv Executable”, vom găsi implicit completată linia cu „/usr/bin/ffmpeg”. Din cauza acestei linii, WinFF va căuta să lanseze ffmpeg cu parametrii setaţi de noi. Întrucât deja de prin anul 2012 ffmpeg a fost înlocuit cu avconv, va rezulta o eroare la rulare, de unde şi mesajul primit la apăsarea butonului „Convert”.
  3. Modificăm câmpul aşa cum se vede în captura de la început şi, în locul ffmpeg, trecem avconv. Este singura modificare necesară şi, aşa cum reiese din captură, vom avea în acest câmp /usr/bin/avconv”. Pentru cine are dubii, putem verifica existenţa executabilului avconv din linie de comandă, ca în captura de la sfârşit.
  4. Închidem fereastra WinFF Preferences cu „OK”, pentru a păstra modificările.
  5. Închidem WinFF şi repornim programul, pentru ca el să vadă care este programul (avconv) cu care va lucra.

  6. Asta e tot! Spor la lucru! :)

Remedierea WinFF - Calea executabilului avconv

O comandă alternativă cu care putem obţine acelaşi rezultat, este “dir | more” şi pentru derulare jos, apăsăm “Enter”. Pentru a părăsi comanda, apăsăm “Ctrl+C”.

SUCCES LA CONVERSII!

 

– Citit de 24 vizitatori

10 motive pentru care eu IUBESC Linux DAR pentru care corporaţiile URĂSC Linux

Header Linux Pentru Acasă - Linux Educational-01

Fără să am pretenţia că perspectiva mea este “perfectă” sau “cea mai corectă”, o să îţi propun o perspectivă diferită asupra lumii Linux.

  1. Este gratuit şi legal. Între a folosi un software comercial încălcând legile şi a folosi unul LEGAL ŞI GRATUIT, am ales LEGALITATEA! Mi se pare corect să am o alternativă la programele comerciale, să am dreptul să aleg. Aşa cum mi se pare corect să răspund pentru alegerile mele şi desigur, să aleg RESPONSABIL şi ÎN CUNOŞTINŢĂ DE CAUZĂ!
  2. Susţine şi încurajează partajarea globală a resurselor. Filosofia corporatistă, se bazează pe principiul “Totul este de vânzare!” Fără să intru într-o polemică fără sfârşit, subliniez faptul că resursele planetei, sunt pentru TOATE formele de viaţă. Partajarea lor, face parte din legile naturale ale dezvoltării vieţii. Restricţionarea accesului la o resursă oarecare, este un act de abuz şi o formă de dictatură nazistă!
  3. Permite contribuţia oricui la dezvoltarea globală. Condiţiile licenţierii unui sistem de operare Linux, permit accesul oricui şi la auto-educaţie dar şi la manifestarea creativităţii. “Sursă deschisă” (Open Source), între altele, înseamnă că dacă te pricepi şi poţi îmbunătăţi, ţi se asigură tot ce este necesar să perfecţionezi ceea ce există deja, prin contribuţia proprie! Licenţele GNU, acoperă un domeniu din ce în ce mai larg al creaţiei şi creativităţii!
  4. Susţine şi dezvoltă spiritul antreprenoriatului social. Linux în sine, privit la nivel global, ca mişcare, este o formă de antreprenoriat social. Produsul numit generic “GNU Linux”, se găseşte într-o mare varietate de variante, versiuni şi derivative. Ai de unde alege şi cu ce să construieşti o afacere. Dacă ţii cont de unde ai plecat, e mult mai uşor să dirijezi profitul afacerii tale preponderent către latura socială, în spiritul licenţei GNU-GPL, cu aplicabilitate la orice ţine de domeniul creaţiei. “Software gratuit şi liber”, este doar un exemplu de gestionare inteligentă a resurselor! Putem TOŢI adăuga astăzi la zestrea gratuită a omenirii: cărţi, muzică, desen, filme, învăţământ, proiectare tehnologică, modelare 3D şi poate multe altele care îmi scapă acum.
  5. Oferă posibilităţi nelimitate de dezvoltare personală. Orice om vrea să obţină rezultate potrivit înzestrării personale şi capacităţii pe care o simte înăuntrul său! Linux, deschide larg uşa unei ere în care valorificarea potenţialului individual, este accesibilă larg şi perspectiva dezvoltării, depinde de fiecare om în parte, de contribuţia personală!
  6. Oferă posibilitatea unui învăţământ foarte ieftin şi chiar gratuit. Acum învăţământul este foarte costisitor. Educaţia, este încă un lux pe care şi-l pot permite foarte puţini. Acest lucru însă a început să se schimbe fundamental, odată cu dezvoltarea instrumentelor GRATUITE, necesare producerii de conţinut EDUCAŢIONAL. Există astăzi milioane de cărţi gratuite, tutoriale video, cursuri de tot felul. România încă este mult în urmă faţă de ceea ce se petrece în lume, dar instrumentele există şi pot fi folosite de către oricine! Linux, pe lângă faptul că este gratuit, este disponibil împreună cu o gamă largă de aplicaţii, ŞI ÎN LIMBA ROMÂNĂ!
  7. Permite dezvoltarea individuală în ritmul propriu. Viteza de asimilare, de învăţare într-un domeniu al cunoaşterii, este o caracteristică individuală. Prin urmare, este firesc, este natural ca oameni diferiţi, să înveţe în mod diferit, cu viteze diferite, aceleaşi cunoştinţe, funcţie de aptitudinile native. Unii oameni au înclinaţii artistice pronunţate, alţii, înclinaţii tehnice. Învăţarea unor noţiuni, asimilarea unor cunoştinţe într-un domeniu de care avem nevoie, dar pentru care suntem slab înzestraţi, are loc încet, dureros şi cu costuri exponenţial crescute, dacă procesul de învăţare se petrece în mediul clasic, “la şcoală, în clasă”. Acasă, în faţa calculatorului, totul este mult mai simplu! Cine mă mai zoreşte să învăţ matematica asta care mă scoate din minţi, deşi am nevoie de ea uneori? Pot să o fac studiind pe calculator, în ritmul în care îmi permite mie înzestrarea naturală! Şi asta, e valabil pentru oricine! Dacă programele de care am nevoie sunt gratuite, atunci am accesul la educaţie, fără costuri suplimentare!
  8. Contribuie masiv la eliminarea discriminărilor legate de accesul la educaţie. Din păcate, aşa cum arătam mai sus, accesul la educaţie, este condiţionat de posibilităţile financiare ale fiecăruia şi în general, al familiilor din care provenim. Să mai spun ceva şi despre CALITATEA EDUCAŢIEI PRIMITE când costurile sunt de zeci sau sute de ori mai mari decât resursele familiei? Linux a rezolvat această problemă, într-un număr destul de mare de domenii! Am dat mai sus câteva exemple. Depinde de fiecare în parte cum dezvoltăm aceste instrumente! Depinde de mine, de tine, de cunoscuţii şi prietenii tăi, ai mei şi ai tuturor celor care citesc acest articol!
  9. Rata şi viteza de răspuns în situaţiile de criză, sunt mult superioare produselor comerciale. Sunt multe situaţii dificile în viaţă, în general. Şi pe calculator, apar incidente. Un produs complex, poate să cedeze în mod absolut imprevizibil. Aici, e mai puţin important “De ce a cedat?” şi este ESENŢIAL “Cât de rapid s-a rezolvat?” Într-o economie colaborativă, problemele se rezolva din ce în ce mai rapid, pentru că fiecare vine cu o idee, se centralizează posibilităţile şi se concepe soluţia! În lumea Linux, procesul poate dura câteva zeci de secunde, minute sau de multe ori sub 24 de ore, chiar pentru probleme complicate!
  10. Contribuie la dezvoltarea modelelor economice sustenabile şi la promovarea sustenabilităţii. Economia actuală, cum spuneam înainte, se bazează pe o gândire monopolistă şi pe inducerea fricii, a dependenţelor de proprietarii monopolurilor diverse, prin intermediul falselor crize de tot felul. Criza petrolului şi a energiei, sunt doar două exemple notorii. O economie sustenabilă se bazează pe REUTILIZARE, PARTAJAREA ŞI GESTIONAREA COMUNĂ A RESURSELOR. Adică, exact ceea ce urăsc corporaţiile: să piardă controlul asupra resurselor! Fenomenul BitCoin, este doar un exemplu de economie colaborativă! Un alt fenomen educaţional este bloggingul. Blogurile, sunt resurse oferite GRATUIT de către autorii lor. Dacă crearea de conţinut ar fi total gratuită, fără a fi implicate costuri ascunse, cu siguranţă că învăţământul online ar exploda brusc. Totuşi, trăim într-o lume dominată de folosofia corporatistă, de monopoluri asupra resurselor vitale (plătim apa pe care o bem, aşa e?). Plătesc aproape toate resursele de care am nevoie pentru a trăi! Haine, încălţăminte, mâncare, locuinţă. Dacă ar trebui să plătesc şi pentru software-ul pe care îl folosesc, aş fi nevoit să renunţ la internet şi la tot ce am realizat de-a lungul celor 15 ani de când folosesc internetul! Costurile producerii materialelor educaţionale au scăzut progresiv, mai ales datorită Linux şi a pachetelor de programe GRATUITE, care ne permit să ne valorificăm altfel experienţa!

Închei aici şi te invit să reflectezi adânc la ce posibilităţi îţi oferă lumea Linux, în primul rând, pentru propria ta dezvoltare!

În articolele publicate, am atins doar o mică parte a temelor care pot oferi inspiraţie pentru creativitatea ta şi pentru ceea ce poţi face folosind mediile de lucru Linux!

– Citit de 84 vizitatori

Avantajele unei partiţii Home

Partiţia Home pe Dell N5030

Partiţia /home, imediat după restaurarea backup-ului făcut înainte de reinstalarea sistemului de operare.

Scriam zilele trecute despre povestea mutării directorului Home pe o partiţie Home.

Astăzi, voi vorbi despre avantajele pe care le oferă o partiţie /home, spre deosebire de un director /home, respectiv utilizarea partiţiilor speciale de date.

Voi dezvolta următoarele idei:

  • ARGUMENTELE “PENTRU”;
  • PARTIŢIILE DE DATE;
  • DE CE SĂ FOLOSEŞTI PARTIŢII DE DATE?

ARGUMENTELE “PENTRU”

  • Desktopul şi aspectul său. Toate modificările pe care le facem pentru a ne aranja desktopul aşa cum ne convine pentru a lucra eficient, sunt stocate în directorul /home. Astfel, dacă în locul unui director /home vom avea o PARTIŢIE (disc dedicat!) acestui gen de nevoi personale, indiferent de numărul instalărilor sau reinstalărilor făcute, aceste configurări se păstrează. Ele, pur şi simplu “se moştenesc”! Asta înseamnă în general, “partiţie de date
  • Aplicaţiile şi configurarea lor. Acelaşi adevăr este valabil şi pentru aplicaţiile pe care le instalăm “manual” (în plus faţă de cele preinstalate).
  • Configurarea clientului de mail. Eu de pildă, folosesc Thunderbird, pentru că primesc multe mailuri zilnic (uneori peste 75!) şi am nevoie să pot primi mailurile foarte repede şi să fie sortate automat, după anumite criterii (filtre) stabilite de mine! Asta înseamnă să folosesc un client de mail, care să le descarece “grămadă” pe calculatorul meu. Clientul de mail merge mult mai repede decât interfaţa web a Google Mail de exemplu, sau oricare altă formă de web-mail. În câteva zeci de secunde, am 150 – 200 mailuri descărcate şi centralizate, sortate “automat” pe categorii, pentru că mi-am structurat “Inbox” pe directori şi subdirectori, am construit filtre şi astfel, priorităţile sunt clare. Toată această structură, inclusiv mailurile primite, sunt stocate de obicei în directorul /home/serban/.thunderbird. Adică în directorul (sau partiţia personală, după caz) personal.

Pe scurt, “tot ce mişcă” pe calculator, este stocat într-o serie de subdirectori ai directorului sau, după caz, al partiţiei /home.

Dacă în Windows acest lucru era un “dat” şi schimbarea acestor configurări era mai dificil de făcut, fiind valabile doar pentru instalarea curentă (Windows pierdea aceste configurări la o instalare “pe curat”), în Linux, dacă ai declarat la instalare că ai o partiţie /home, această partiţie înlocuieşte directorul /home. El va exista în continuare la locul lui, dar în realitate, este o legătură simbolică spre o partiţie /home şi conţinutul directorului “/home” care poate fi văzut în /, este de fapt conţinutul partiţiei /home. Acesta este efectul liniei prezentate de mine din fişierul /etc/fstab, din articolul “Migrarea directorului /home”.

PARTIŢIILE DE DATE

Cred că este uşor acum de extins experienţa de mai sus, către conceptul “partiţie de date”.

Ca să explic limpede, dacă Linux tratează o partiţie de date ca şi cum ar fi un directror al sistemului de operare, atunci accesarea datelor respective, se face navigând în sistemul de fişiere, fără alte complicaţii.

Pentru cine ştie ce înseamnă “drepturi utilizator” în sistemele Linux/Unix (chown şi chmod), asta deschide perspectiva folosirii unor partiţii de date dedicate, organizate exact după modelul directorilor din /home, adică, în locul unui director pentru video, pot pune o partiţie în care să stochez materialele video, /home/video, caz în care tot ceea ce este implicit stocat în acest director, va ajunge de fapt, în partiţia dedicată!

Partiţia Win pe Dell N5031

Partiţia de date personale /win, după redimensionare şi mutare. Dimensiunea arhivei, la data realizării capturii, era de 71,17 GB!

DE CE SĂ FOLOSEŞTI PARTIŢII DE DATE?

Puţini înţeleg filosofia drepturilor utilizatorilor şi de multe ori, după o reinstalare, ne pomenim că Linux ne interzice să deschidem fie nişte directori importanţi, fie nişte fişiere la care am lucrat înainte de instalare.

Acest lucru se petrece deoarece Linux este conceput să împiedice accesul la fişierele al altor utilizatori, indiferent care ar fi aceştia, indiferent de maşină, excepţia fiind una singură: PROPRIETARUL DE DREPT!

Cum la o instalare nouă datele utilizatorului-administrator sunt diferite, accesul la propriile fişiere este restricţionat şi singurul care are dreptul de a le accesa, este ”root”, adică, administratorul sistemului!

Modificare-fstab

Cum am modificat fişierul /etc/fstab pentru a realiza partiţiile de date şi montarea lor automată (cele descrise mai sus). Ultimul parametru (valoarea 2), produce verificarea sistemului de fişiere (e2fschk) la fiecare reboot.

Copiile de siguranţă şi restaurarea lor

După o experienţă de 19 ani de lucru cu backup-uri low-level, îmi permit să afirm că realizarea unei copii de siguranţă cu utilitarele specifice lucrului la nivel de bit (low-level backup), cum sunt CloneZilla şi Partition Saving (al lui Damien Gibouret) se face mult mai rapid, ocupă mult mai puţin spaţiu şi RESTAURAREA, este şi ea mai rapidă. Există fără îndoială şi excepţii. Putem face copii de siguranţă cu utilitare gen rsync şi fără să le arhivăm propriu-zis (arhivarea înseamnă ŞI compresia datelor!), dar iată care sunt costurile, în cazul meu: arhiva mea curentă, are 74.137,6 MB (72,4 GB), fără materialele video în stare brută! Dacă iau în calcul 100 fişiere video de 1,8 GB… se complică povestea! Copia backup făcută cu CloneZilla (arhivare cu bzip2), are 56,6 GB (57.958 MB). Am câştigat prin urmare 15,8 GB. Dacă mă gândesc la faptul că am mai multe copii (pentru siguranţă!), atunci dacă la 3 copii câştig aproape 50 GB, cred că discutăm altfel!

Ţin să precizez din nou că, această arhivă are eliminate din ea fişierele video (filmările cu camera), fişierele .ISO (distribuţiile Linux) şi proiectele video, pe care le stochez pe un HDD extern!! La proiectele video de pildă, un proiect video de 15 minute, are în medie, 550 MB. Am publicat deja peste 80 de materiale video, dintre care, unele depăşesc 60 minute…

Toate aceste date, pot fi salvate la nivel de partiţie în timpul backup-ului şi restaurarea, poate fi făcută la una sau mai multe partiţii, selectiv, după caz!

Această flexibilitate deosebită, este ceea ce scuteşte enorm de mult timp dacă se petrece ceva cu instalarea curentă a sistemului de operare, care de regulăp, se instalează pe partiţia /dev/sda1!

Astfel, dacă Linuxul meu “crapă”, durează doar 10 minute restaurarea (e vorba despre doar 8 GB!). Pentru că am nevoie doar de restaurarea sistemului de operare!

Dacă toate datele mele personale erau stocate pe partiţia sistemului de operare (directorul /home…), atunci ar fi durat mai mult decât o instalare (40 minute), pe lângă faptul că pierdeam o mulţime de date personale, cum am spus mai sus!

Mai este încă un avantaj aici: partiţia sistemului de operare, poate fi şi de 15 GB, tocmai pentru că avem partiţii pentru date!

Partiţia /home la mine de exemplu, ocupă 8,8 GB, după ce am mutat toate fişierele mari (video, fotografii, imagini .ISO, alte downloaduri) în vreme ce partiţia sistemului de operare, ocupă (acum, 26 iulie 2016) 7,99 GB. Şi trebuie să precizez, am instalat cam tot ce am nevoie (inclusiv utilitarele sistem!). Poate voi descoperi că îmi lipseşte ceva, mai încolo sau, poate apare o aplicaţie “nouă” deja sunt multe aplicaţii vechi la care s-a reluat lucrul, după o pauză de câţiva ani! deoarece lumea FOSS se mişcă repede şi chiar apar proiecte noi, interesante. Totuşi, chiar şi aşa, e puţin probabil că voi depăşi 10 GB aşa curând! Ori, restaurarea unei astfel de partiţii, se face în cel mult 15 minute, cu tot cu verificările de sistem de fişiere, respectiv de integritate a copiei şi a restaurării!

INSTALĂRI ŞI REINSTALĂRI FĂRĂ GRIJI!

Avantajul cel mai evident al unor partiţii de date, cum este partiţia /home despre care am vorbit cel mai mult, este şi se vede clar, în momentul când avem nevoie să schimbăm sistemul de operare vechi, cu o versiune nouă.

Teoretic, ar putea fi o cale de upgrade. Complexitatea sistemelor de operare moderne însă, face mult mai sigură instalarea “pe curat”, din fişierul-imagine .ISO cu versiunea nouă, aşa cum şi recomandă majoritatea celor care realizează distribuţii Linux. De altfel, un upgrade al sistemului de operare, poate dura mult mai mult decât o instalare a versiunii noi şi pot apare regresii (deteriorarea unor programe instalate, datorită unor incompatibilităţi neaşteptate)!

În cazul când am partiţii de date, această cale este mult mai simplă, pentru că tot ce am de făcut, este să reinstalez (restaurez un backup, dacă am!!!) sistemul de operare şi aplicaţiile de care am nevoie şi care este o treabă infinit mai uşoară, decât configurarea lor!

În materialele (cărţi, cursuri şi video) din seria “Linux Pentru Acasă”, voi aborda mai amănunţit şi scenariile în care ne situăm cel mai des şi soluţia care funcţionează la mine şi pe care am verificat-o de zeci, poate sute de ori până în prezent!

În fine şi asta cred că va bucura pe cei cărora le place să testeze distribuţii Linux:

Este mult mai uşor să instalezi o distribuţie Linux nouă când aplicaţiile uzuale sunt deja configurate, decât să le configurezi iar şi iar, la fiecare instalare! Browserul şi clientul de mail, au cel mai mult de suferit, pentru că aici sunt foarte multe date personale: în browser avem lista cu siturile care ne plac şi le vizităm des, sau cu resurse foarte utile (cărţi gratuite, filme, tutoriale, etc.) iar în clientul de mail, mailurile primite, conturile de mail cu configurările lor, filtrele după care sortăm aceste mailuri, adrese de mail care sunt importante, downloaduri ale ataşamentelor la mailuri.

Închei cu un exemplu:

Când am instalat prima oară Mint 17.3 Rosa şi am deschis browserul, aveam în el deschise toate paginile care mă interesau şi pe care le avusesem deschise în Mint 13 înainte de restartarea pentru instalare, toate semnele puse la toate siturile care mă interesează!

Închei aici şi îmi exprim speranţa că ţi-am oferit destule argumente să treci la o organizare mai eficientă a materialelor tale la care ţii, folosind PARTIŢII DEDICATE!

Într-o paranteză fiind spus, încă din 1995 am ajuns la concluzia că e în avantajul meu să-mi partiţionez discul cel puţin în două: o partiţie pentru Windows şi una pentru datele mele, oricare ar fi fost ele!

Acum, am făcut doar trecerea (la altă scară şi alt nivel de complexitate, desigur!) de la o singură partiţie de date (discul D:\, pe vremea Windows), la mai multe.

Principalul inconvenient de care m-am izbit în 2012, a fost chestiunea drepturilor de utilizator… Acum, m-am lămurit şi cum se rezolvă asta!

SUCCES ÎN ORGANIZAREA DATELOR TALE!

Dacă ai nevoie de ajutor, mă poţi contacta şi, în limita posibilităţilor mele, te ajut cu mare plăcere!

– Citit de 50 vizitatori